O cititoare ne-a trimis pe adresa redacției un mail prin care își exprimă revolta față de modul în care este „întâmpinată” în fiecare zi, pe traseul Semlac – Arad, de gunoaie. Multe, multe gunoaie… atât pe tren, cât și pe așa-numitele peroane.

Femeia locuiește la Semlac, însă lucrează în Arad, astfel, este nevoită în fiecare zi să facă naveta, cu trenul.

„Fac naveta asta de mulți ani deja. La început, când ruta aparținea de CFR, condițiile erau oarecum acceptabile. Însă, de când s-a vândut companiei Regiotrans și s-au introdus aceste vagoane mici (noi le spunem „roabe”), călătoria devine din ce în ce mai insuportabilă. Condițiile din ambele gări, dacă le pot numi condiții, sunt execrabile. Când plec, dimineața, la Semlac am parte de o gară părăsită, lăsată într-o degradare tot mai mare. Apoi mă urc în tren. Pe lângă faptul că tapițeria este ori murdară, ori sfâșiată, iar geamurile sunt atât de pline cu jeg, încât abia poți să vezi prin ele, aproape de fiecare dată simt că trenul se va răsturna cu mine. Se scutură din toate balamalele. Acum, că e primăvară, nici nu mai dau drumul la căldură și înghețăm de frig. De multe ori, nici iarna nu încălzeau toate vagoanele. Iar despre Gara de la Arad… ce să mai zic?!

Gara din Arad înseamnă de fapt o stație improvizată între Galleria și blocurile de la marginea Bujacului, mai exact… între garaje și tomberoane. Este nepavată, plină cu gropi și gunoaie pe jos, iar seara, stația este iluminată prost sau deloc. Într-o seară întunecată de iarnă chiar mi-am luxat un picior acolo, alunecând pe gheața formată peste nămol. Dacă plouă, zici că-i mlaștină acolo. De mizerie, nici nu are rost să mai menționez… N-ai tu bănci unde să stai, n-ai tu un trotuar care să te ducă până la așa numitul peron. Dacă plouă, nu există nicio copertină sub care să te adăpostești! Uneori… trenul pornește din Gara mare. Înțeleg că se renovează acolo, dar parcă cu cât se lucrează mai mult, cu atât se adună mai multă murdărie. Coșurile de gunoi din plastic îți întorc stomacul pe dos, iar vechea fântână din capătul Gării este un adevărat focar de infecție! Printre linii, bineînțeles, o colecție întreagă de mucuri de țigară.

Nu înțeleg de unde atâta delăsare! Chiar nimeni nu poate face nimic?? Noi, locuitorii din județ, chiar nu contăm pentru nimeni? Doar pentru că locuim la sat, trebuie să suportăm mizeria până la Arad?! Este infernal și mă izbesc de asta în fiecare zi! Cum putem avea pretenția că trăim într-un județ occidental? Eu tot ce văd, zilnic, este mizerie…”.

În rest… pozele făcute cu telefonul spun tot (vezi galeria foto de mai jos)