Mulțumesc vouă, Deban și William! Sunt fanul vostru pe viață, ați salvat țara asta de la un posibil mare dezastru

    de Lucian Dănilă | 20 februarie 2019, 5:12 PM | Monden | Topic special

    0

    A sosit momentul să scriu și eu ceva despre Eurovision. Nu despre cum l-am văzut, ci, mai degrabă, despre cum l-am auzit. Cu spectacolul în sine nu am avut, de-a lungul vieții, prea multe afinități. Nu prea am eu treabă nici cu „euro”, că nu se prea prind de mine, și nici cu viziunile, că nu am loc de altul… L-am urmărit când eram cam mic, dar mi-am dat seama repede, în ciuda faptului că eram minor, că geo-politicul este în tot și în toate.

    Deci, ca țară, dacă te numești România, ai putea lua 12 puncte de la Moldova și alte 12 puncte de la „căpșunarii” din Spania. În rest, nimic. În schimb, dacă ești Rusia, te gratulează cu 12 puncte toate țările ex-sovietice, ca să se știe cine e mama… Iar Rusia va rămâne mereu Mama Rusia, se știe. Dar, cu toate cunoștințele astea despre Eurovision, în aceste săptămâni mi-am dat seama că aveam nevoie de un update. Ca și cum nu era de ajuns că geo-politicul influențează votul, acum aflu că și sexul își ia partea lui. Dacă ai fost bărbat, te-ai transformat în femeie dar ai uitat să îți tai barba, ai șanse imense să câștigi acest spectacol. Conchita Wurst a reușit…  La fel și Dana Internațional, altă femeie care purta boxeri în copilărie.

    Eu nu am deloc talent muzical, de aceea nici nu prea îmi pot da cu părerea. Sunt afon, unul de frunte chiar. De aceea cred că mama mă punea să dansez în fața ușii la petrecerile de familie pe vremea în care eram la grădiniță, tocmai ca să nu cânt și să-i zgârii timpanele ei și ale musafirilor. În clasa a patra m-a chemat tova’ de muzică la cor. Eram mai mult la număr, că m-a pus pe ultimul rând deși eram cel mai mic dintre toți. Nici nu mă vedeam. M-a învățat doar refrenul, ceva de genul „la-la-la/ la-la-la”, să fie sigură că nu mă apucă cu adevărat cântatul și să-i stric spectacolul. Din a cincea nu am mai fost chemat. Este posibil, în schimb, să am ureche muzicală. Îmi ies câțiva pași pe care-i vedeam la Michael Jackson și țopăi destul de bine pe muzică țigănească sau pe „Rupt-o boii”. Dar nu puteam face o carieră din asta…

    În ultima lună, însă, am mâncat Eurovision pe pâine. De la subiecte privind modul în care s-au dat invitațiile pentru semifinala de la Arad și până la a urmări finala televizată, la TVR 1. Am ajuns la Polivalenta din Arad cu dublă acreditare, ca și cum nu mi-ar fi fost de ajuns o singură legitimație. Am primit două. Invitație nu am primit pentru că erau la primar, la Falcă. El mi-a dat „Unfriend” și pe Facebook, deci cum puteam avea pretenția la vreo invitație? Ajuns acolo mă interesa mai mult partea socială a evenimentului, câți și cine erau în sală, glume, bârfe, comentarii cu colegii de breaslă și prietenii pe care i-am întâlnit. Cu muzica nu prea am avut treabă.

    FOTO: Se vede în fotografie că am dublă acreditare

    Eu cred că muzica nu este numai pentru cei care au Conservatorul făcut, sau pentru cei care își câștigă existența din ea. Muzica trebuie să o simți, muzica este despre ce transmite ea. O asemenea diferență am simțit la Polivalentă, acolo unde, printre cei 12 concurenți se aflau și Laura Bretan și Ester Peony. Nu știam nimic despre niciuna, cum de fapt nu știam nimic despre niciun concurent de la Arad.  Habar nu aveam că Laura a câștigat „Românii au talent”. Auzisem că a făcut senzație la concursul din Statele Unite, dar nu i-am ascultat nicio melodie.

    Cert este că în momentul în care Laura Bretan interpreta „Dear father” și a trecut pe opera-mode toată sala a vibrat iar câteva sute își frecau mâinile. Li s-a făcut pielea de găină, la propriu. La final nu se mai opreau aplauzele. Imediat după Laura a intrat în scenă Ester Peony. Nu mai părea nimic interesant. Am remarcat doar piciorul ei lucrat la sală care ieșea prin crăpătura de la rochia lungă și neagră, foarte mulată pe corp. Cât despre melodie, nimic special, nimic care să-mi capteze atenția. Nici poze nu i-am prea făcut. V-am mai spus că nu mă pricep la muzică. Ideea este că ambele s-au calificat în finală, dar Laura părea cu o clasă peste ceilalți concurenți, iar sala i-a arătat acest lucru.

    Și tot datorită Eurovisionului am auzit și despre Deban Aderemi şi William Lee Adams, doi jurnaliști de la wiwibloggs.com. Ei sunt salvarea României și de aceea mă declar fanul lor. I-am urmărit pe un filmuleț pe youtube imediat după finala de la București (minutul 6:22 pe videoul de mai jos). Ăla micu’ , William, cu vocea lui pițigăiată, gesticula și scheuna de parcă a fost pătruns pe la spate de bărbăția vreunui înger. „Wow, amazing, lovely, she’s great”, și toate astea. I s-a făcut și pielea de găină, iar când Laura a trecut pe opera mode s-a distins un mic orgasm pe fața sa. La fel și Deban, tot era ud ascultând toată melodia Laura, de fapt singura melodie pe care au ascultat-o pe de-a-ntregul. „This is my early winner”, spunea ăla micu’… Epitetele curgeau în fiecare secundă în care micuța de doar 16 ani cânta. Laura chiar le-a luat respirația. În momentul în care au ajuns să o asculte pe Ester Peony (minutul 22:30 pe video), cei doi jurnaliști au trecut repede la următoarea melodie, iar concluzia lor a fost: it’s not bad…

    Ce s-a întâmplat de la acele audiții și până când cei doi au acordat calificativele din finală, doar ei știu. Cert este că Laura a luat 4, respectiv 6 puncte din 12 conform calificativelor celor doi, iar Ester Peony a câștigat finala.

    Și acum vă explic de ce am devenit fanul celor doi. Vă dați seama ce se întâmpla dacă Laura Bretan ajungea la Tel Aviv? România risca să câștige concursul Eurovision, Laura fiind în TOP 3 favorite pentru a câștiga acest concurs. În 2010 România era inclusă printre ţările suspectate că ar trimite concurenţi fără şanse la acest concurs. „Sursele Eurovision spun că mai multe ţări trimit piese care nu au şanse de câştig. Nu pot sugera eu care, dar Rusia, România şi Finlanda ar trebui să lase capul jos de ruşine”, scria pe atunci un jurnalist de la “The Guardian”. Acum, cu Laura, România avea șanse mari să câștige concursul. Astfel, România, ȘI prin marele aport al celor doi jurnaliști, au trimis o nouă concurentă care chiar nu are nicio șansă să câștige. Și, vai, ce mult bine ne face asta… A rezolvat TVR-ul și asta.

    La Arad a ieșit mega-scandal pentru faptul că administrația locală, Primăria și Consiliul Județean, a cheltuit 100.000 de euro pentru organizarea Eurovisionului. În cazul în care Laura ar fi câștigat Eurovisionul, la anul România devenea țara organizatoare. Știți cât costă o astfel de organizare? Păi la Kiev, în Ucraina, s-au cheltuit 30 de milioane de euro. La Baku, în Azerbaidjan s-au cheltuit 78 de milioane de euro. Auăleu… Ce drac se întâmpla la noi dacă trebuiau cheltuiți atâția bani? Păi noi nu avem bani de pensii, construim 15 metri de autostradă pe an, îți rupi mașina prin gropi fie că ești în centrul Bucureștiului, fie că te plimbi pe Vlaicu, sau pe străzile din Timișoara. Alocațiile la copii sunt de 20 de euro pentru că nu sunt bani la buget. Și atunci de unde atâta spurc de bani cât să organizăm Eurovisionul? Și unde să-l organizăm? Bașca ne-a mai dat în spate și cheltuiala cu ultimul referendum, dar acolo nu vreau să mă bag.

    Ce mai freamăt, ce mai zbucium, înfierări pe toate canalele media, bani la ciorapul politicienilor, bani la pușculițele de partid, acuze, războaie, scandaluri și blesteme… Asta ne-ar fi așteptat dacă trebuia să organizăm Eurovision 2020, sau 20, 20 vorba lu’ Dăncilă. Unde mai punem că la anul mai organizăm un Euro? Ăla de fotbal. Și mai e și an electoral. Falimentul ne mânca… Desființam România. Ne vindeam agenturilor străine.

    Deban Aderemi şi William Lee Adams, sunteți eroii noștri. Nu ar strica o statuie pentru voi. Ați salvat România de la un posibil mare dezastru. Acum câțiva ani România nu a participat la Eurovision pentru că TVR nu a plătit către European Broadcasting Corporation. Televiziunea publică nu şi-a achitat, în mod constant, datoriile, cuantumul acestora fiind de 16 milioane de franci elveţieni. Acu ne-ar fi costat 30 de milioane de euro… cât un referendum 😉

    Mulțumim Deban și William…

    PS: Laura Bretan va deveni un star internațional și fără votul vostru. Și nu ține nici de religie și nici de orientarea sexuală.

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    0 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.