O zi greu de trăit pentru fanii fotbalului. Stările prin care ne-a trecut finala mondială dintre Argentina și Franța au fost incredibile. Dacă ești arădean, să mai vezi că UTA este egalată dintr-un penalty la ultima fază, pare deja ceva prea mult.

Capul încă de vâjâie, indiferent că ai fost fan Argentina, fan Messi, fan Franța sau fan Mbappe. Cred că a fost la fel și pentru spectatorii neutri, pentru că spectacolul finalei din Qatar a fost la cele mai înalte culmi.

Părea că Argentina pleacă cu trofeul acasă după ce timp de 80 de minute Franța nu a trimis niciun șt pe poartă. Di Maria și-a etalat tot talentul în prima parte, l-a ridiculizat pe unde l-a prins pe Kounde și a profitat de atacul imprudent al lui Dembele, fază la care arbitrul polonez a dictat penalty. Messi a luat mingea și a marcat lejer pentru 1-0, iar visul său și al întregii Argentine era tot mai realizabil.

A urmat apoi golul lui Di Maria după, probabil, una dintre cele mai frumoase faze ale acestui Mondial. Molina i-a dat mingea lui Messi, acesta a trimis un exterior incredibil spre Rodrigo de Paul, mijlocașul l-a deschis excelent pe Alvarez care l-a găsit singur în fața lui Lloris pe Di Maria și acesta a marcat pentru 2-0. Franța era groggy.

Apoi s-a văzut flerul de antrenor uriaș al lui Didier Deschamps. Fără să ezite, în minutul 41 i-a scos din teren pe Dembele dar și pe Giroud pentru a trimite doi jucători incisivi, Thuram și Muani. A mai durat ceva timp până când „cocoșii” aveau să echilibreze partida, dar odată cu introducerea lui Kingsley Coman, Franța a apăsat tot mai mult accelerația. Până atunci, în partea secundă, tot Argentina a fost mai periculoasă, iar Rodrigo de Paul și mai apoi Messi au fost aproape de golul 3, gol care cu siguranță ar fi decis învingătoarea.

Dincolo, Scaloni a întârziat schimbările, preferând doar una, Acuna în locul celui mai bun jucător al partidei până în acel moment, Di Maria. Energia „pumelor” scădea vizibil, iar Franța devenea cu minut ce trecea tot mai puternică. Echipa care pierdea aproape toate duelurile în primele 70 de minute, reușea acum să blocheze, să devieze sau să câștige fiecare minge.

Apoi a venit acea greșeală a lui Otamendi care a pierdut duelul cu Muani și l-a faultat în careu. Penalty clar! Mbappe a luat mingea, a trimis în colțul din dreapta lui Martinez și deși portarul argentinian a atins-o, aceasta a intrat în poartă. Era 2-1 și ne aminteam de meciul din sferturi dintre sud-americani și Olanda. Parcă nici n-am apucat să clipim, Coman i-a luat mingea lui Messi în zona mediană, i-a pasat lui Rabbiot, acesta a ridicat-o în zona careului pentru Mbappe, starul lui Psg a jucat-o scurt cu capul pentru Muani, pasă peste apărare și tot Mbappe a reușit un voleu magic, fără speranțe pentru Martinez, care din nou a atins balonul: 2-2 în doar două minute!

Franța a înviat, două șuturi pe poartă, ambele transformate în gol. Argentina parcă se târa pe teren. Se punea problema ca Franța să câștige chiar în timpul regulamentar, mai ales că s-au dictat 8 minute de prelungiri. Messi putea da lovitura în ultimele secunde, dar șutul său a fost respins de sub bară de Lloris.

Un astfel de meci epic merita prelungiri. Nu știm ce au mâncat, ce au băut, sau ce li s-a întâmplat, dar sud-americanii au preluat din nou frâiele jocului. În sfârșit, Scaloni a schimbat cu Paredes și Lautaro în locul epuizaților Rodrigo de Paul și Alvarez. S-a jucat apoi care pe care până la final. După o primă repriză de prelungiri „albă”, Argentina a apăsat pedala de accelerație, iar Messi a marcat din fața porții în minutul 109 după un șut al lui Lautaro respins de Lloris. Era gata? Nuuuu…. Au urmat 11 minute colosale. Când nimeni nu se mai aștepta, Mbappe a șutat în mâna lui Montiel și Franța primea al doilea penalty din această finală. A marcat din nou Mbappe și era 3-3. Uluitor….

Ultimele secunde au fost incredibile. În minutul 122, Muani a scăpat singur, singurel cu Martinez și a șutat parcă cu ochii închiși, cât a putut, dar portarul argentinian a făcut un șpagat incredibil și a respins cu piciorul. Pe contraatac, Lautaro a ratat din 7 metri o lovitură de cap care putea stabili campioana mondială…

Un astfel de meci trebuia să aibă de toate, astfel că au urmat loviturile de departajare. Asumați, Mbappe și Messi au executat primii. Perfect. A venit apoi Coman, care a jucat extraordinar, dar penalty-ul l-a bătut catastrofal și Martinez a apărat! Dybala a ales mijlocul porții după care Tchouameni a cedat presiunii și a trimis afară. Paredes a făcut imediat 3-1 și Argentina era la un gol de vis.

A marcat Muani, după care Montiel și-a tatuat numele în istoria Argentinei înscriind golul decisiv: 4-2 pentru Argentina după un 3-3 epic în 120 și ceva de minute!

Legenda este de acum completă: Messi a câștigat Cupa Mondială! Un fotbalist fabulos care până anul trecut nu a câștigat nimic cu echipa națională, s-a încoronat rege al Americii de Sud la 34 de ani după o finală cu Brazilia, iar astăzi, la 35 de ani, a marcat două goluri în finala mondială chiar în fața campioanei mondiale în exercițiu. Dincolo, Mbappe ne-a arătat că viitorul, chiar fără Messi, Ronaldo, Modric și ceilalți „uriași” care bat în retragere, are un viitor luminos.

A fost, cu siguranță, cea mai palpitantă, cea mai frumoasă, cea mai greu de trăit finală mondială din istorie. Dar poate a fost chiar cel mai bun meci al istoriei fotbalului!

Argentina are de astăzi doi zei ai fotbalului. După Diego Maradona, Leo Messi a dus legenda mai departe. Doi fotbaliști incredibili, lideri de necontestat ai generațiilor din care au făcut parte. 

Argentina (selecționer, Lionel Scaloni): E. Martinez – Molina (91 Montiel), Romero, Otamendi, Tagliafico (120 Dybala) – Mac Allister (116 Pezzela), De Paul (102 Paredes), Enzo Fernandez, Di Maria (64 Acuna) – Messi (cpt.), J. Alvarez (102 Lautaro Martinez).

Franța (selecționer, Didier Deschamps): Lloris (cpt.) – Kounde (120 Disasi), Varane (113 Konate), Upamecano, T. Hernandez (71 Camavinga) – Griezmann (71 Coman), Tchouameni, Rabiot (96 Fofana) – Dembele (41 Kolo Muani), Giroud (41 M. Thuram), Mbappe.