Sute de filme, zeci de evenimente conexe, un instrument aparte, muzică, dans, cine-concerte, un pic de Olanda, mai mult Ennio Morricone, remember Holocaust, Nadia Comăneci şi Aidan Gillen din Peaky Blinders, câteva filme gratuite cu Film Independent și zeci de provocări vizuale, existențiale. Sunt doar câteva dintre datele care conturează ediția aniversară a Transilvania International Film Festival de la Cluj-Napoca (TIFF.25).

Între 12 și 21 iunie, toate cele de mai sus și multe altele vor împânzi Clujul și vor schimba iar fața orașului, îl vor face să vibreze altfel, îl vor muta în altă dimensiune: cea a cinematografiei, a viselor, frumoase, controversate, nebuneşti.

Ce e de văzut la TIFF.25, ce nu poate fi ratat, care sunt provocările pe care organizatorii le-au gândit cu ocazia acestei ediții, cine pune muzica aici și cine dansează, cât de bine se mănâncă la filme și ce vedete trec pragul festivalului puteți citi în rândurile de mai jos.

Și, deși textul e lung și informațiile multe, vă avertizăm că ce urmează mai jos e doar o parte din ce e TIFF.25.

Competițiile sunt însă miezul oricărui festival important de film și despre filmele din competiție chiar merită vorbit întâi de toate. Mihai Chirilov a făcut un rezumat al provocărilor din competiția TIFF.25, iar acesta sună așa: „Competiția de anul acesta este un mix la fel de polarizant ca realitatea de astăzi. Minimalism alb-negru și exces de sânge și culori psihedelice. Povești adevărate sau născociri dintre cele mai fanteziste. Flirt cu filmul de gen sau orgie cu mai multe genuri deodată. Eroi și anti-eroi. Drum drept sau bandă Möbius. Satiră politică și porno balamuc. Tați absenți și mame excentrice. Sau viceversa. Imaginați-vă acum un soi de joc Jenga în care fiecare film e o piesă. De rezistență. Împreună, stau în picioare, deși instabilitatea e asfixiantă. Fără oricare dintre ele, structura s-ar nărui.” Așa se prezintă filmele din competiția TIFF, lungmetraje care n-ar trebui ratate dacă iubeşti cinematografia.

(Truly Naked la TIFF.25)

Filmele din competiția oficială TIFF.25

Care sunt filmele din competiția oficială, ce teme abordează acestea, de unde vin ele și cât de șocante sunt?
Toxicomani, o mamă-guru, un bilet la loto, o boală terminală inventată, un aspirator roșu, un proiecționist, trupuri goale dar și haine salvatoare — sunt doar câteva dintre subiectele abordate în competiția TIFF.25.

Iată-le, așa cum au fost prezentate de organizatori:

Sicko: Un cuplu inventează o boală terminală pentru a câștiga bani. Succesul crește odată cu lăcomia, iar finalul nu iartă pe nimeni. Titrat ca un horror capitalist, cu influențe coreene și lipsit de orice compromis, Sicko este un tur de forță expansiv al debutantului Aitore Zholdaskali și e deja blockbuster în Kazahstan.

Feels Like Home (Aici mă simt acasă): Tot un thriller, de această dată între patru pereți și în vena lui Lanthimos, este și Aici mă simt acasă (Feels Like Home, r. Gábor Holtai), debutul maghiar premiat la Sitges, care transformă familia în lichidul amniotic necesar pentru a naște un individ. Cu forța.

Le Roi Soleil (Regele Soare): Vincent Maël Cardona revine după Magnetic Beats (TIFF 2022) cu Regele Soare (Le Roi Soleil, Franța), un amestec sofisticat și high concept de heist movie și slasher în jurul unui bilet de loto câștigător, unde patima avuției duce povestea spre un deznodământ surprinzător.

A Useful Ghost (O fantomă utilă): Din Thailanda, O fantomă utilă (A Useful Ghost, r. Ratchapoom Boonbunchachoke) propune o poveste la fel de neobișnuită: o logodnică revenită sub forma unui aspirator roșu vorbitor. Un film zănatec și nonconformist despre iubire și nedreptăți care cer să fie reparate, indiferent de formă.

Lionel: Debutul regizorului spaniol Carlos Saiz, Lionel, e un experiment atât în fața camerei, cât și în spatele ei, pe un scenariu de road movie care nu le-a fost arătat niciodată actorilor (familie reală), dar care dezvăluie și universalizează emoționant relația dintre un tată și un fiu.

The Night Is Fading Away (Se face zi): Realitatea din spatele ficțiunii se face simțită și în Se face zi (The Night Is Fading Away), debutul regizorilor argentinieni Ramiro Sonzini și Ezequiel Salinas — o fabulă cinefilă dulce-amară în care un proiecționist își pierde casa și jobul și se mută ca paznic de noapte în cinematograful pe cale de renovare, punând bazele unei comunități atipice de iubitori de filme vechi.

Truly Naked (Gol-goluț): Truly Naked, debutul regizoarei Muriel d’Ansembourg, este un coming-of-age curajos, în care sexul și goliciunea sunt normalitate, iar întrebarea devine dacă hainele au vreun rol în a-ți deschide cu adevărat sufletul.

Titanic Ocean: Tot coming-of-age, dar cu focus pe o școală de tinere care se pregătesc să devină sirene profesioniste, este Titanic Ocean (r. Konstantina Kotzamani, Grecia), singurul film în coproducție cu România din line-up, cu premiera la Cannes anul acesta. Aici veșmintele contribuie la fantezie, iar transformarea e forțată de o lume care s-a învățat să ceară mereu schimbare.

Butterfly: În regia lui Itonje Søimer Guttormsen (Norvegia), în Butterfly schimbarea e forțată de autocunoaștere, această monedă de schimb contemporană, pe fondul căreia două surori trebuie să negocieze umbra și moștenirea emoțională a unei mame-guru.

My Father’s Shadow (Umbra tatălui meu): My Father’s Shadow, debutul anglo-nigerian al lui Akinola Davies Jr., este un vis-amintire ce vorbește mai clar ca orice înregistrare despre un moment de turnură politică și cum reverberează el în viața unei familii.

Our Father (Tatăl nostru): Inspirat de un tragic caz real, Tatăl nostru (Our Father, r. Goran Stankovic) explorează cultul figurii paterne surogat dintr-o mănăstire sârbească pentru toxicomani și dificultatea de a-l deconstrui în strania lui complexitate atunci când binele se face prin rău.

The Red Hangar (Hangarul roșu): Și tot o poveste adevărată stă la baza Hangarului roșu (The Red Hangar, Chile, r. Juan Pablo Sallato), venit direct de la Berlinală — un thriller latino-american tensionat despre onoare și datorie în timpul loviturii de stat a lui Pinochet, construit admirabil cu resurse minimale.

(Fimul Butterfly, în competiția oficială)

Cele 10 titluri din Competiția What’s Up, Doc?

Sunt 10 filme şi în secțiunea What’s Up, Doc? are o competiție dedicată în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania. Acestea propun o diversitate caleidoscopică de genuri, spun organizatorii: „pe lângă formatul clasic, selecția mai include o animație cu coioți, un poem-hibrid, o mostră impecabilă de jurnalism sau o serie ludică de B-movies.”

„Deși traversează spații geografice diferite (din America în Maroc, din Mexic în Africa de Sud sau din fosta Uniune Sovietică în Israelul de azi), documentarele din competiție (dintre care 8 debuturi) rămân ancorate în dragoste, în nevoia de apropiere și, poate cel mai important, în Adevăr, acolo unde diferențele și tezele dispar și rămâne doar experiența umană, cu bunele și cu relele ei”, spune despre această secțiune Crăița Nanu, curator al Competiției What’s Up, Doc?

Ce documentare se luptă pentru trofeul competiției? Iată-le prezentate de cei de la TIFF:

We Were Left Alone (Ne-ai lăsat singuri): We Were Left Alone (Spania, r. Adrian Canoura) e o scrisoare de dragoste a fiului pentru tatăl marinar. Într-o lume de părinți plecați departe, acest debut, atipic în repetitivitatea lui, stilizat și experimental, este iubire prin absență, iertare și acceptare — o instalație imersivă sub formă de film.

Goodbye Sisters (Adio, surori): Depărtări aproape nesfârșite găsim și în Adio, surori (Goodbye Sisters, r. Alexander Murphy), o coproducție Franța-Nepal care ne poartă până acasă la protagoniste pentru o ultimă vizită, într-o poveste realistă și picturală despre familie și șansă.

Bouchra: Bouchra (r. Orian Yani Barki, Meriem Bennani) este despre asumarea propriei identități în fața părinților și a ta. Este o poveste de coming-out copleșitor de umană, sensibilă și, mai ales, adevărată, transformată original într-o superbă animație cu coioți.

Motel Paraiso: La rândul lui, Motel Paraiso transformă viața unor bunici excentrici într-o serie ludică de filme de serie B, cu umor și tandrețe. Totul în Mexic, în regia lui Jose Eduardo Castilla Ponce.

Hex: Hex este povestea adevărată a trei prietene care fac un pact să devină celebre ca vrăjitoare și formație de heavy metal. Cum privești femeia când îți urlă în față, se mânjește cu sânge de menstruație și înșiră gutural incantații? Debutul, surprinzător de elegant, al regizoarei norvegiene Maja Holand reușește să facă de rușine absolut toate glumele la adresa feministelor.

Variations on a Theme (Variațiuni pe o temă): Variations on a Theme (r. Jason Jacobs, Devon Delmar) e un hibrid poetic pur-sânge, ce ne transportă în Africa de Sud și ne arată cum trădarea sistematizată, acoperită de liniște și ani, își poartă ecoul peste generații, ghidată de speranța care, naiv, ne face să visăm la nemurire și dreptate.

Of Mud and Blood (Despre noroi și sânge): „Aici, în Numbi, unii au mâinile mânjite de sânge, alții de noroi. Dar toți cei din lumea asta au coltan în buzunar.” Despre noroi și sânge (Of Mud and Blood, Franța, r. Jean-Gabriel Leynaud) explorează realitatea coltanului din Congo și poveștile de viață pe care le zdrobește, într-un demers cu accente steinbeckiene.

The Guardians of Seoul (Gardienii din Seul): În timp ce documentarul de mai sus este despre fragilitatea viselor, Gardienii din Seul (The Guardians of Seoul, r. Kim Jong-woo, Kim Shin-wan, Cho Chul-young) e despre puterea lor. Documentarul, construit ca un thriller și filmat în noaptea când locuitorii din Seul s-au organizat să oprească decretarea legii marțiale, este o mărturie vie că puterea stă în oameni, iar trecutul există pentru ca noi să învățăm din el.

Memory (Memorie): Ori, pentru a face asta, e important să ni-l amintim. Memorie (Memory), debutul de la Veneția deja titrat al Vladlenei Sandu, este o fascinantă plimbare prin amintirile unui copil care a trăit căderea Uniunii Sovietice și ruptura familiei între Cecenia și Crimeea. Istoria aproape improbabilă, ce se desfășoară cu păpuși ca actanți, e presărată cu întrebări mari și aparent naive, care însă rezonează dureros și astăzi.

Far from Maine (Departe de Maine): Și tot întrebările stau la baza celui mai îndrăzneț film din competiție, Departe de Maine (Far from Maine). În această coproducție Franța-Italia-Ungaria, născută în Israel, regizorul Roy Cohen are extraordinarul curaj de a interoga incomod despre ce doare, de ce doare și cum îi sună durerea asta celuilalt, într-una dintre cele mai puternice și echilibrate pledoarii pentru pace.

(Motel Paradiso intră în competiţie la secţiunea What’s Up, Doc?)

31 de filme românești în competiţie şi altele, din afara ei

Nu mai puțin de 31 de filme românești sunt proiectate la TIFF.25 în competiția Zilelor Filmului Românesc. Dintre cele 31 de filme, 11 sunt lungmetraje (dintre care majoritatea debuturi în ficțiune) și 20 de scurtmetraje, care concurează pentru cele trei premii importante ale secțiunii: Cel mai bun lungmetraj, Cel mai bun debut și Cel mai bun scurtmetraj.

Iată lungmetrajele din această secțiune: Malul vânăt (r. Andreea Borțun), Cercul (r. Valeriu Andriuță), Atât de familiar (r. Rachel Taparjan), Dus-întors (r. Cristian Bota), Pionul lui Lenin (r. Dragoș Turea), Y (r. Maria Popistașu, Alex Baciu), Principiul incertitudinii (r. Sebastian Bădărău), Nu mă lăsa să mor (r. Andrei Epure), Dinți de lapte (r. Mihai Mincan), Un loc sigur (r. Cecilia Ștefănescu), Catane (r. Ioana Mischie).

TIFF.25 vine și cu o selecție consistentă de filme românești recente sau coproducții cu România în afara competiției. Printre ele se numără Sorella di Clausura, comedia romantico-absurdă regizată de Ivana Mladenović, dar și cele mai noi filme ale lui Radu Jude — Dracula, scurtmetrajul Plan contraplan și Jurnalul unei cameriste. Publicul va putea vedea în premieră De capul nostru (r. Tudor Jurgiu), Atlasul universului (r. Paul Negoescu) și 3 zile în septembrie (r. Tudor Giurgiu), alături de documentarul NADIA. Programul ZFR include și Piatră Foarfecă Hârtie (r. Adrian Sitaru) și documentarul Delta sălbatică (r. Dan Dinu).

TIFF.25 marchează și aniversarea a 25 de ani de la Marfa și banii (r. Cristi Puiu), precum și o retrospectivă dedicată lui Corneliu Porumboiu, recompensat cu Trofeul ediției și invitat la un masterclass.

Morricone, Marcos Morau și cine-concertele de la TIFF.25

Dar la TIFF nu e niciodată vorba doar despre filme — e și despre muzică, dialoguri, iar în ediția cu numărul 25 și despre dans, un dans impunător, spectaculos, pe muzica lui Ennio Morricone. Muzica legendară a lui Ennio Morricone va prinde viață, în fapt, în Notte Morricone, un spectacol coregrafic grandios cu 16 dansatori, prezentat la Teatrul Național din Cluj-Napoca pe 16 iunie.

Notte Morricone, adus pe scenă de prestigiosul Aterballetto, este semnat de celebrul coregraf Marcos Morau, unul dintre cei mai apreciați coregrafi europeni ai momentului. Decorat de Ministerul Culturii din Franța cu titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor și desemnat „cel mai bun coregraf al anului” de revista germană Tanz, artistul creează universuri scenice în care dansul, teatrul, filmul și artele vizuale se intersectează.

Cât despre Centro Coreografico Nazionale/Aterballetto, acesta este prima instituție desemnată oficial Centru Coregrafic Național al Italiei. Compania, fondată în 1977 și devenită ulterior Fondazione Nazionale della Danza, are sediul la Reggio Emilia și reunește 16 dansatori permanenți care lucrează cu coregrafi de prim rang ai scenei contemporane.

(Afişul evenimentului)

Dincolo de dans, la TIFF.25 nu aveau cum să lipsească nici cine-concertele. Programul de cine-concerte ale celei de-a 25-a ediții aduce în prim-plan trei titluri care traversează epoci, regiuni și stiluri diferite – Meandre, Nopți albe și Parisul doarme – şi care  merg de la o capodoperă românească mai puțin cunoscută la o călătorie în peisajul arctic şi  până la fantezia începuturilor cinematografiei.

Cu ce muzică vin cine-concertele la TIFF? Cu GOLAN, un proiect muzical care combină muzica electronică cu instrumente live, într-un stil propriu. Golan a „crescut rapid pe scena muzicală din România și a ajuns să fie prezent atât în festivaluri importante, cât și în contexte live variate, de la show-uri clasice la formule extinse, cu orchestră”. La TIFF.25, va acompania muzical proiecția filmului Meandre, bazat pe un scenariu de Horia Lovinescu.

Meandre (r. Mircea Săucan, România, 1967) reprezintă una dintre cele mai îndrăznețe și atipice propuneri ale cinemaului românesc din anii ’60, care l-a confirmat pe Mircea Săucan ca pe un autor singular, conectat la tendințele cinematografiei europene.

Tot la TIFF, vin și Alex Simu și George Dumitriu, care vor reinterpreta coloana sonoră a filmului Nopți albe (Nooit meer slapen, r. Boudewijn Koole, Țările de Jos, 2016), în care un tânăr geolog ajunge în nordul Norvegiei, într-o expediție științifică ce îl duce mult dincolo de obiectivul inițial.

Coloana sonoră a filmului (distinsă cu premiul Gouden Kalf pentru Best Music) este reinterpretată live de cei doi muzicieni implicați în înregistrarea originală, Alex Simu și George Dumitriu. Aceștia sunt extrem de activi pe scena internațională de jazz și au colaborat cu unii dintre cei mai importanți artiști ai genului.

Parisul doarme (Paris qui dort, r. René Clair, Franța, 1925), debutul lui René Clair și una dintre primele încercări de cinema fantastic din istoria cinematografiei, vine la TIFF cu muzica live a lui Stéphane Scharlé, baterist și inițiator al proiectului OZMA, cunoscut pentru demersurile sale interdisciplinare la granița dintre muzică și imagine. Cu peste 500 de show-uri în întreaga lume, pornind de la setul de tobe, acesta a dezvoltat un instrument propriu care îi permite să creeze în timp real structuri ritmice și straturi sonore, cu efecte electronice surprinzătoare, acum suprapuse peste un Paris brusc oprit în loc de un savant nebun.

(Nadia Comăneci vine la TIFF)

3 zile în septembrie și Nadia Comăneci deschid TIFF.25

Gala de deschidere a celei de-a 25-a ediții TIFF va avea loc în Piața Unirii din Cluj-Napoca pe 12 iunie, ocazie cu care vor avea loc două proiecţii: 3 zile în septembrie, filmul lui Tudor Giurgiu, și un moment special dedicat Nadiei Comăneci.

După premiera mondială de la Festivalul Internațional de Film de la Rotterdam, 3 zile în septembrie, lungmetraj filmat în toamna anului trecut, „se remarcă printr-un demers cinematografic temerar realizat cu sprijinul unei echipe formate în majoritate din colegi implicați și în producția și organizarea festivalului. Toți vor urca pe scena din Piața Unirii, într-un moment dedicat lor, publicului și tuturor celor care de 25 de ani construiesc și susțin cel mai important eveniment cinematografic din regiune”, arată organizatorii.

Seara va debuta însă cu proiecția în exclusivitate a unui fragment din NADIA, documentarul work in progress despre viața și cariera celei mai importante gimnaste a lumii.

În fapt, așa cum au anunțat organizatorii, cea care va deschide TIFF.25 va fi chiar Nadia Comăneci, în anul dedicat ei de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român pentru a marca 50 de ani de la prima notă de 10 din istoria gimnasticii.

Documentarul despre Nadia aflat în lucru este catalogat drept un proiect ambițios semnat de același trio responsabil și pentru Nasty — Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu și Tudor D. Popescu —, alături de producătorul Cosmin Hodor, și construit din imagini de arhivă și interviuri exclusive cu gimnasta și zeci de alte personalități din lumea sportului și a artei. Documentarul va avea premiera în 2027.

Pe lângă momentul de la Gală, TIFF.25 îi va dedica Nadiei Comăneci și o expoziție, iar gimnasta va participa la un TIFF Talk deschis publicului.

(Trei zile în septembrie deschide TIFF.25)

Secțiunea Double Takes

3 zile în septembrie, filmul ancorat într-o secvență-cadru de 65 de minute, va fi prezentat ulterior în festival și în cadrul secțiunii Double Takes, considerată un exercițiu ludic de matchmaking cinematografic, care aduce împreună filme ce rimează, se completează sau intră, cu totul și cu totul întâmplător, în dialog grație unor tematici sau narațiuni similare.
În cadrul acestei noi secțiuni de la TIFF, 3 zile în septembrie va fi prezentat în oglindă cu filmul care l-a inspirat, Sâmbătă (Sábado, 2003), debutul chilianului Matías Bize despre o nuntă ratată, turnat tot într-un singur cadru.

„În Double Takes vor mai fi prezentate alte trei cupluri cinematografice: Balearic (r. Ion de Sosa, Spania) & 18 găuri spre paradis (r. João Nuno Pinto, Portugalia) — a căror acțiune are loc pe marginea unei piscine în compania unor familii privilegiate, chit că genurile filmelor diferă considerabil; Complet de acord (r. Panu Suuronen, Finlanda) & Iarnă în Rusia (r. Patric Chiha, Franța) — două documentare pe muchie de cuțit despre rușii care locuiesc sau s-au exilat în alte țări după începerea războiului; și Lovitura (r. Ivan Zulueta, Spania) & Ultima lovitură (r. Marta Medina, Enrique Lopez Lavigne, Spania) — primul e un obiect rarissim de cult din anii ’80, criptic, inclasabil, aparent atins de blestem și, totodată, horror-ul favorit al lui Almodóvar, iar al doilea e documentarul din 2025 care încearcă să-i dezlege misterele„, detaliază responsabilii TIFF.

Focus Olanda la TIFF.25

Mistere neliniștitoare, realism absurd și clasici care au făcut istorie, sau, mai pe scurt, TIFF și-a pus în acest an focusul pe Olanda, decizând  ca cinematografia Țărilor de Jos să fie  cea celebrată la cea de-a 25-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania, pe tot parcursul festivalului (12–21 iunie 2026). Selecția reunește atât debuturi recente prezentate în marile festivaluri europene, cât și filme-cult care au influențat generații întregi de cineaști.

Potrivit celor de la TIFF, „Focus Olanda, curatoriat de Evgeny Gusyatinskiy din echipa de programare a Festivalului Internațional de Film de la Rotterdam (IFFR), aduce laolaltă povești despre comunități care se destramă încet, familii în criză, personaje consumate de propriile obsesii și lumi în care absurdul pare perfect normal”.

Din selecție fac parte unele dintre cele mai interesante titluri recente din cinemaul olandez, dar și clasice precum Dispariția (Spoorloos, r. George Sluizer, 1988) sau Ași (Spetters, r. Paul Verhoeven, 1980). Lor li se adaugă filmul olandez deja anunțat în Competiția Oficială TIFF.25: Gol-goluț (Truly Naked), debutul regizoarei Muriel d’Ansembourg, un coming-of-age curajos și provocator.

Mai mult, Olanda va fi reprezentată și în juriile TIFF.25: Sandra den Hamer (CEO al Netherlands Film Fund între 2023 și 2026 și parte din echipa IFFR peste două decenii) va face parte din Juriul Competiției Oficiale, iar René Wolf, care are în spate o carieră de peste 35 de ani ca programator de film la Eye Filmmuseum din Amsterdam, va face parte din Juriul Zilelor Filmului Românesc.

Selecția Focus Olanda este întregită de cine-concertul Nopți albe (Nooit meer slapen, r. Boudewijn Koole).

Se întoarce și Film Food: cinema și gastronomie în trei proiecții speciale

Una dintre cele mai gustate secțiuni ale festivalului, Film Food, restabilește raportul de dependență dintre cinema și gastronomie, cu trei evenimente speciale care aduc împreună povești memorabile și interpretări culinare spectaculoase.

Fiecare proiecție de film din secțiunea Film Food este urmată de o masă specială pregătită de chefi de renume, gândită ca o prelungire firească a filmelor. Anul acesta, chefii invitați sunt Radu CM Ionescu-Fehér, Florin Dumitrescu și Adi Hădean. În premieră, una dintre mesele Film Food va fi servită la prânz.

Iată filmele de la această secțiune: Făcălețul de aur,  urmat de un brunch pregătit de chef Radu CM Ionescu-Fehér; Cina (r. Manuel Gómez Pereira), urmat de o cină specială semnată de chef Florin Dumitrescu, și Condimente și minciuni (r. Amine Adjina), film urmat de o cină specială creată de chef Adi Hădean.

Parteneriatul cu Film Independent și proiecții gratuite

Tot la TIFF.25, două filme vor avea proiecții gratuite grație unui nou parteneriat semnat cu Film Independent pentru programul Always Remember, dedicat memoriei Holocaustului.

Festivalul Internațional de Film Transilvania a anunțat încă din mai parteneriatul cu Film Independent, organizația din Los Angeles care stă în spatele premiilor Film Independent Spirit Awards și a numeroase alte inițiative menite să susțină și să promoveze cinematografia independentă.

În urma acestei colaborări, Film Independent va prezenta „Always Remember”, o serie de proiecții gratuite susținute de Fundația Familiei Cayton-Goldrich și de Conferința privind revendicările materiale ale evreilor împotriva Germaniei (Claims Conference), creată pentru a sensibiliza publicul cu privire la Holocaust prin intermediul poveştilor.

Ca atare, pe parcursul celei de-a 25-a ediții TIFF (12–21 iunie), la Cinema Victoria vor fi proiectate două filme propuse de Film Independent: Pepi Fandango (r. Lucija Stojevic, Spania, 2024) și Orfan (Orphan, r. László Nemes, Ungaria, 2025). Intrarea la aceste filme va fi gratuită.

O delegație Film Independent va fi prezentă la Cluj în perioada festivalului, iar programul va fi prezentat și la TIFF Timișoara, în toamnă.

(Aidan Gillen, în juriu, la TIFF.25)

Aidan Gillen, actorul din Game of Thrones, The Wire și Peaky Blinders, la TIFF.25

Printre numele celebre anunțate de organizatori ca urmând să onoreze festivalul se numără și Aidan Gillen, actorul irlandez care în cariera sa a traversat atât televiziunea mainstream, cât și cinemaul independent european. Gillen va fi prezent la Cluj-Napoca ca membru al juriului Competiției Oficiale a Festivalului Internațional de Film Transilvania. În cadrul festivalului vor fi proiectate și două dintre cele mai recente filme în care joacă: Gorky Resort și Re-creation.

Cine este Aidan Gillen? „Publicul îl asociază cel mai des cu Petyr Baelish, cunoscut drept Littlefinger în Game of Thrones, unul dintre personajele care au influențat decisiv jocurile de putere din serial. Cu mult înainte de succesul HBO, Gillen devenise deja cunoscut în Marea Britanie datorită rolului Stuart Alan Jones din Queer as Folk, serialul creat de Russell T Davies care a schimbat felul în care televiziunea britanică reprezenta comunitatea queer la finalul anilor ’90.
În The Wire, actorul l-a interpretat pe Tommy Carcetti, politicianul ambițios care încearcă să își construiască ascensiunea într-un Baltimore dominat de corupție și compromisuri. Mai târziu, în Peaky Blinders, a apărut în rolul lui Aberama Gold, asasinul și vânătorul de recompense care devine unul dintre aliații familiei Shelby.

În paralel, Gillen a lucrat constant și în cinema, alternând între producții independente și filme de studio. A colaborat cu Christopher Nolan în The Dark Knight Rises, unde l-a interpretat pe agentul CIA Bill Wilson, a jucat alături de Brendan Gleeson în Calvary (r. John Michael McDonagh), iar pentru Bohemian Rhapsody (r. Bryan Singer) a intrat în pielea lui John Reid, managerul trupei Queen”, se arată în comunicatul TIFF.

Cele de mai sus sunt principalele evenimente ale ediției aniversare, prezentate de organizatorii TIFF.25, dar nu și singurele. În 10 zile de festival, sute de evenimente legate de cinematografie și artă în general vor împânzi Clujul. Dacă ai drum la Cluj-Napoca între 12 și 21 iunie, nu rata să afli cum se simte pe propria piele cel mai mare festival de film din România și unul dintre cele mai importante din Europa. Oricare va fi selecția ta din oferta de mai sus, mai mult ca sigur nu vei regreta. Va fi ori cu provocări greu de digerat, cutremurătoare, ori cu vise atât de frumoase încât merită visate cu ochii larg deschiși.

    Citeşte şi: Tomorrow is fear. Debut cu o vară târzie, în care doar animalele mai simt mila: zilele mele la TIFF

Festivalul Internațional de Film Transilvania este organizat de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc și Asociația Festivalul de Film Transilvania, cu sprijinul Ministerul Culturii, Centrul Național al Cinematografiei, Primăria și Consiliul Local Cluj-Napoca, Institutul Cultural Român, Dacin Sara, UCIN, Dept. relații interetnice – DRI, Primăria Comunei Florești, Europa Creativă.

Citeşte şi:

„Ecouri din perioada interbelică”, o seară plină de nostalgie și aplauze la Filarmonica Arad | Video