Succes deosebit din punct de vedere al numărului de participanți la Maratonul, Semimaratonul și Crosul Aradului 2014. Numărul mare de participanți ar putea să fie, însă, în defavoarea Aradului, prin efectul de boomerang, mai ales că au fost participanți din 18 țări și alte 25 de județe din țară.

Ideea de a se organiza un maraton în orașul nostru merită toate laudele. Felul în care s-a desfășurat cursa nu merită, din păcate, decât o mare doză de critici și, pe alocuri, laude. Doar cine nu a alergat distanțe lungi nu știe cât este de important ca traseul să fie foarte în regulă, pe cât se poate fără denivelări, fără praf, fără noxe și fără pante. Maratonul Aradului a avut de toate…

În galeria foto a articolului vă puteți edifica în ce condiții se alerga pe strada din Aradul Nou, pe care se cobora de Subcetate. Strada este practic un șantier. E plină de gropi, de nisip, de denivelări, și, mai mult, circulația a fost deschisă astfel că noxele mașinilor, dar și praful pe care îl lăsau în urmă se duceau toate în plămânii greu încercați a alergătorilor de maraton!

„Este incredibil ce găsești pe traseu. În Aradul Nou este șantier, pe malul Mureșului, după Podul Traian și după Maranata se aleargă pe pietriș. Pantele sunt multe, iar cea de la Podul Decebal este infernală. Ajungi rupt până la ea apoi ți se taie respirația… În Parcul Europa este o curbă de 180 de grade făcută pe nisip. Am văzut alergători care au căzut acolo”, așa descrie unul dintre cei care a alergat sâmbătă condițiile în care s-a alergat la Arad.

Într-adevăr, la coborârea de pe Podul Traian și până la Podul Decebal, și apoi de la Maranata și până la Podul Micălaca, se alerga pe pietriș, iar gleznele sau ligamentele alergătorilor erau foarte expuse accidentărilor.

Cu siguranță, sportivii veniți în Arad din țări precum Danemarca, Austria, Italia, Germania și altele, nu vor avea prea multe cuvinte de laudă despre traseul pe care au alergat sâmbătă…

Peste tot în lume, cei care întocmesc harta unui maraton iau în calcul asfaltul. Un asfalt bun, drept, și cât mai puțin pante. La noi nu a fost așa… Ca să ne referim la panta de la Podul Decebal, ea este la 45 de grade! Un alergător, după 10 km de alergare, când urcă acea pantă i se pare că urcă Golgota! Este infernală. La Arad, maratonul a fost un mixt de asfalt, macadam și pietriș. Când plămânii fiecăruia dintre alergători sunt deschiși după 5-6 km de alergare, orice noxă emisă de țevile de eșapament a mașinilor, sau praful ridicat de acestea pe un șantier cum este cel din Aradul Nou poate fi echivalent cu fumatul a trei țigări în timp ce aleargă! Dar oare înțelege cine trebuie ceva din ceea ce scriem? Ne îndoim…

Iată lista țărilor în care Aradul s-a cam făcut de râs…

Austria, Cehia, Danemarca, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Japonia, Lituania, Maroc, Polonia, Serbia, Slovacia, Spania, Turcia, Marea Britanie, SUA și Zimbabwe, dar și 25 de județe din România.

Premii foarte mici

Premiile de asemenea au fost foarte mici. Dacă este să ne raportăm la proba de maraton, probă câștigată de doi atleți străini, un italian, respectiv o japoneză, aceștia au câștigat aproximativ 110 euro (500 de lei) pentru o cursă pe care au câștigat-o după 42 de kilometri de alergare! Cam atât câștigă pe zi un muncitor din fabrică în Italia sau Japonia… La semimaraton, premiul a fost de 300 de lei. „Cei care au stabilit cuantumul premiilor spuneau că este destul pentru că oricum cine aleargă o face de plăcere. Alerg de plăcere eu și mare parte dintre cei care s-au înscris în concurs, dar cei care câștigă an de an sunt de performanță. Ei din asta trăiesc. Ei se pregătesc săptămâni, chiar luni de zile pentru un astfel de eveniment și atunci este normal să fie premiați după cum merită”, spune unul dintre participanți.

PS: La noi nu a fost niciun atentat. Avem exemplul Bostonului. Nu a fost cazul la noi. Nici nu se punea problema. dar de aceea tot i-am dat lui „Daco” cu FINISH-UL în cap :)))

URMĂRIȚI IMAGINILE DE MAI JOS PENTRU A VĂ EDIFICA ASUPRA CELOR SCRISE DE NOI