Am fost la magazinul Ziridava să îmi ajut o prietenă să aleagă un cadou. Ideea de a merge acolo mi-a aparținut. Întrebat dacă „e ok să mergem acolo, fiindcă am auzit că tot așa, în stil comunist, a rămas”, am liniștit-o pe un ton părintesc și am asigurat-o că lucrurile s-au schimbat, în bine.

Ne-am învârtit preț de jumătate de oră prin magazin (nu la ultimul etaj că acolo cam bate vântul), am hotărât cadoul, când m-a pălit. Și m-a pălit rău! Era o durere din aceea ce nu te lasă în pace până nu vezi undeva scris „WC” cu litere mari sau mici, nici nu contează. Ideea e că asemenea bucurie, la apariția celor două litere, nu prea poate fi explicată…

Întreb o vânzătoare, dealtfel drăguță, dacă există toaletă pentru clienți. Îmi răspunde că „da” și mă îndreaptă într-o anumită direcție. Ca o rachetă sol-sol ajung la porțile raiului… ÎNCUIAT! Nu, nu se poate. Și strâng tare din genunchi…

Văd anunțul de sub „cele două litere”…  CAPS LOCK: ACCESUL LA GRUPUL SOCIAL SE FACE ÎN BAZA BONULUI FISCAL DE CUMPĂRĂTURI. CHEIA SE AFLĂ LA AGENTUL DE PAZĂ DE LA PARTER.

Fug înapoi la fată, îi spun condițiile în care pot scăpa de problemă, aproape că-i smulg bonul, în timp ce bravez că sunt stăpân… pe mine.

Ulterior, ZIRIDAVA făcându-mi parcă în ciudă îmi dă o lovitură aproape să mă facă K.O.: nu e AGENTUL! Unde e agentul?  În raza mea vizuală nu se afla… Și l-am căutat, credeți-mă. Compasiunea unei vânzătoare și insistențele fetei cu care eram mi-au adus totuși salvarea.

„Unde-i ăsta, mă?! Vino cu mine că îl găsesc eu”, îmi spune vânzătoarea, suflet de aur, dă doamne să-i meargă afacerea! O urmez ca un cățel spășit, aproape îndeaproape că, v-am spus, e greu – și știți asta – cu problema asta… Am intrat din nou pe porțile promise, iar ea a dispărut. După un minut s-a întors și mi-a spus: „Du-te acum la baie, vine acum cu cheia”. Și așa a fost. A venit agentul de pază și protecție cu cheia, mi-a deschis, mi-a aprins becul și…. rezolvat o problemă de războaie între frați, nene! Și în condiții de securitate totală că… agentul flanca ușa în așteptarea cheii.

Ulterior am remarcat că înăuntru era destul de curat, dar… trebuia să completez formularul de verificare. Ha, ha, ha – asta pot să o fac ușor… sunt ca o pană.. Până la mine, pe tabel, aproape nimeni… Nici la 9 jumate, nici la 10 jumate, nici la 11 jumate, nici la 12 jumate. Totuși, îmi trece prin minte în timp ce scriu condica de WC, dacă agentul așteaptă după mine, ce fac cu cheia dacă acesta fuge după un hoț… Câte posturi de securitate are agentul ăsta?!!! Măi… dreptate au ăștia când spun că oamenii nu trebuie lăsați mult la toaletă că le vin prea multe idei!

„Unde erai dom’le? S-a comis un furt!”

„Domn comisar, mă iertați, dar se pișa pe el clientul”

Vă dați seama că această discuție ar putea fi reală?!

Ca să ne facem o idee, fișa postului unui agent de pază stipulează: Sa asigure in conditii optime paza obiectivului deservit, utilizand mijloace si tehnici specifice in conformitate cu prevederile Legii 333 din 8 iulie 2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor si ale consemnului particular specificat in planul de paza.

Dar eu, oare, ce bun aveam?… A … da, aveam și am, încă…. curios totuși, că la un moment dat aș fi spus că totul trece doar prin creier.

P.S. În condițiile în care pe centru nu mai funcționează o toaletă cât de cât rezonabilă, domnule primar, noi unde să mergem? Și la Primărie se transmite cheia din mână în mână, ca și la Ziridava – un magazin dealtfel privat, care are acest drept? Dar chiar, domnule primar, dumneavoastră ați fost vreodată la WC-urile alea mobile de sunt plasate pe te miri unde în oraș? Iar dacă ați fost, s-a evaporat cumva mirosul din hainele dumneavoastră după trei zile de la „întâlnire”?