M-au lăsat picioarele când am auzit că trebuie să-mi fac test Covid. Dar l-am făcut și n-a fost ușor…

Sunt… efectiv frânt. Nici cea mai urâtă partidă de baschet nu m-a istovit în asemenea hal cum m-a sfârșit auzul cuvintelor: „Trebuie să îți faci și tu test, să vezi dacă ai coronavirus…”. Absolut ireal. Nu mă voi pune acum să dau detaliile tehnice aici, pentru că nu despre asta este vorba. Aici e vorba de acele câteva zeci de ore în care ai puseuri de încredere, întrerupte de un pesimism împins la extreme și de pauze copilărești în care încerci să te convingi că totul va fi bine și glumești pe tema coronavirusului.
De la începutul pandemiei m-am protejat și am fost atent să-i protejez și pe alții. Apoi au venit măsurile de relaxare. Și s-a relaxat lumea total. Cu câteva excepții, în rest nici măcar masca aia nu se mai poartă în magazinele mici. Am văzut, nu 10 cazuri, de fiecare dată când am intrat în vreun magazin, vedeam pe câte unu, doi care purtau masca sub bărbie sau deloc.
În ziua în care am aflat că e necesar să mă testez, am văzut un altul care intra în magazin fără mască. I-am strigat din mașină (eram pe drumuri, iar telefonul cu anunțul m-a prins conducând, așa că am rugat pe cineva să meargă la magazin pentru mine): „Pune-ți mascaaa!!!”. S-a întors la mine bărbatul, era un bărbat bine, la vreo 40-45 de ani și a început să înjure: „F#@$-vă-n gură cu masca voastră cu tot!”, dar s-a întors la mașina lui și și-a luat masca. Eu eram furibund.
Bineînțeles că apoi au urmat două ore de vorbit la telefon cu diverși. Când am pus telefonul la încărcat, eu nu mai aveam „baterie” defel. Mă uit la un film, zic. Mai îmi iau gândul. Am ajuns să mă uit la un punct fix în mijlocul televizorului și normal că acțiunea filmului îmi este străină și acum. Sunetul era ceva difuz, dar îmi servea drept coloană sonoră pe care gândurile-mi dansau continuu.
Am fost nervos, supărat, furios, optimist, pesimist, am luat în derâdere, am glumit, am făcut planuri… Am zis că mă și pregătesc, că îmi fac și bagajul în caz că… Nu am reușit să-mi fac nici măcar bagajul mental, ce să mai îmi pun niște haine în ordine, când gândurile mele erau într-o dezordine totală.
Dintre toate porcăriile care mi-au trecut prin minte în ultimele ore, un singur lucru îmi făceau să să îmi revină durerile în piept și să mă facă să mă țin de stomac din cauza emoțiilor și durerii: dacă sunt pozitiv?; dacă am dat și altcuiva și voi fi responsabil de moartea lui/ei? Era singurul gând atât de demoralizator, te destabilizează total.
Un sentiment care este aproape imposibil de explicat și atât de greu de pictat în cuvinte… Mi s-a făcut rău, palmele mi-au transpirat, mă durea pieptul din nou și privirea mi-era undeva într-un tunel. Nu puteam să trăiesc cu gândul și mă apuca oroarea că poate, poate…
Toată ziua sunt bombardat cu știri, rapoarte, informări, tabele și comunicate de presă despre coronavirus. Ca să nu mai spun de cei care sunt de părere că „oculta mondială are un plan cu Bill Gates, ca să ne cipuiască pe toți…”, îi știți pe ăia? Experții în chimie, IT, medicină și așa mai departe… Ei, aceia mă distrează, sunt un subiect amuzant de discuție atunci când vine vorba de imaginație. Și uite că am ajuns să îi invidiez. Nu am imaginația necesară, pentru a explica în cuvinte tot ce am trăit în ultimele zeci de ore. Dar cred că nici nu prea aș avea cum. Am trecut foarte ușor peste știrile care aveau ca idee principală COVID-19, dar n-am reușit să fac același lucru când a trebuit să fac și eu testul. E indescriptibil pe câte planuri poate gândi creierul uman când dă de o veste ca asta, iar pe lângă asta, creierul se mai pune să și simtă chestii. Corpul uman nu e construit să lucreze la o asemenea capacitate pentru așa de mult timp.
Dar am primit și rezultatul. „Mă duc să beau o bere, care trebuie să aibă o temperatură negativă, exact ca și rezultatul meu, dar nu mai mult de zece beri, mâine sunt de serviciu de week-end” – îmi spuneam ieri. Dar, de publicat, am publicat testul azi.
Comentariile portalului
Și așa, de curiozitate pt noi muritorii de rând, cam care ar fi valoarea medie lunară a acestor salarii și drepturi restante (cu toate sporurile și beneficiile cumulate!!!)...? 🤔 (...)
Oare pe durata protestului,participantii au dreptul la plata salariului ? Cum se va face diferentierea intre cei care asigura asistarea sedintelor in cauzele ce se judeca,si ceilalti,care protesteaza ? (...)
Un demers pentru abolirea cenzurii pe sportarad. La 34 de ani după Ceaușescu, mai este permisă, normala, cenzura?