Întrecerile sportive de la Jocurile Olimpice – Paris 2024 sunt în plină desfășurare, în timp ce se întețesc comentariile despre seara în care organizatorii au trecut dincolo de granițele „învenției” francezului Pierre de Coubertin. Festivitatea de deschidere a fost o Olimpiadă în sine, fără legături cu sportul – exceptând lunga defilare a sportivilor îmbarcați în 85 de ambarcațiuni, din 116 programate inițial și ștafeta flăcării olimpice, la fel de lungă.

A fost, deocamdată cel puțin, singura seară în care Jocurile de la Paris au fost orice – Jocurile House Music, Jocurile Break Dance, Jocurile Party Club, Jocurile LGBTQIA+, Jocurile Parada Modei – dar foarte puțin Jocuri Olimpice. Deși directorul artistic al ceremoniei de deschidere, Thomas Jolly, declară că și-a dorit „să vorbim despre diversitate. Diversitatea înseamnă a fi împreună. Am dorit să includem pe toată lumea”, a reușit doar un spectacol de nișă.

Cum se schimbă lumea! Nu cu mulți ani în urmă, nici nu visau la spectacole olimpice, ci la un loc în societate, iar în multe țări, printre care și România, cereau (pe bună dreptate!) să nu mai fie băgați în pușcării pentru opțiunea lor. Acum… După Eurovision, au urmat Jocurile Olimpice de vară (la cele de iarnă se pare că-i mai greu să umbli despuiat la parade). Care va fi următoarea „redută” ce va fi cucerită, vom vedea.

Poate ar fi momentul să se implice și în războaie, să schimbe puștile și rachetele cu rujuri și peruci sau pantofi cu tocuri cui. Iubiți-vă pe tunuri (Adrian Păunescu) și dați păcii o șansă (Give peace a chanse – John Lennon) – astea sunt creații artistice din vremurile în care Jocurile Olimpice nu erau decât despre sport, iar diversitatea n-avea legătură cu genul.

Între timp, viața continuă în Arad de parcă nimic nu s-ar întâmpla în alte locuri din Europa. De parcă ar fi un adevărat Olimp, în și pentru Arad nu există război, controverse nici atât, că „nu dă bine la votanți”, doar festivaluri. Mai ales de când asemenea „acțiuni artistice” au devenit noua jucărie a administratorului public. Nu organizarea, că de asta se ocupă subalternii, ci controlul. Chestiune serioasă, de mare responsabilitate bănească.

Așadar, arădenii au fost informați că urmează Zilele Aradului (citiți amănunte AICI).

Un fel de Jocuri Olimpice, dar așa, mai ca la țară.

Fără defilare cu ambarcațiuni – că porturile promise cu ocazia lansării la apă a noului PUG vor fi terminate peste cine știe câte cicluri olimpice – dar cu activități de mare anvergură care vor umple efectiv Aradul.

Dacă vedeți cumva forma de stea a Cetății, vă rugăm să ne-o arătați și nouă…

În rest, jocurile astea ale primarului vor avea de toate, și mâncare, și băutură, și muzică, și ședințe festive de CLM, și diplome de aur (de fapt, nu de AUR, ci de PNL, aripa Bibarț). Și, desigur, vor avea și mult Bibarț, atât de mult încât Zilele astea vor putea fi numite Jocuri Bibilimpice, care vor umple mai toate parcurile și piețele recent pavate sau nu din Arad.

Vor avea și siglă. Nu cinci cercuri, așa cum au adevăratele Jocuri Olimpice. Numai unul, simbolizând cea mai importantă activitate a primarului: rondurile. Cercul Bibilimpic.

Nu mai este mult până în 16 august, când, dacă și administratorul public își va fi rezolvat deconturile, Bibilimpicele vor fi declarate deschise. Prilej de mare bucurie pentru sutele de mii de turiști care vor invada Aradul. Sau le facem și acum doar așa, între noi?

Oricum, vor avea ce vedea eventualii turiști. Și ce povesti…

Strada Mețianu, duminica, la vremea liturghiei

Piața Catedralei va fi, probabil, recepționată pănă atunci. Sau nu. Oricum nu contează, Jocurile se vor face cum vrea Bibarț, cu sau fără aviz. Și bine face. Dacă i se permite, de ce n-ar respecta legea doar când are vreun interes? În fond e primar, nu sclav al legii, nu-i așa?

Deocamdată, în zi de duminică – e drept, înainte de încheierea Sfintei Liturghii, Piața Catedralei era aproape pustie. La fel și strada Mețianu. La câți bani s-au băgat în cele două mari obiective, poate ar trebui obligați arădenii să le și viziteze. Și să se tipărească pliante turistice ca să știe și ne-arădenii ce au de văzut în zonă: magazine de oale, agenție de voiaj CFR, schimb valutar, farmacie, ceva fostă carmangerie. Evident, toate închise duminica, la vremea liturghiei.

Piața volantă din Piața Catedralei, o „mare realizare” a administrației Bibarț

Ei, cine n-ar veni, cu sau fără Jocuri Olimpice sau Bibilimpice, din Portugalia, Franța, Spania sau chiar din sobra Germanie pentru o astfel de ofertă turistică tentantă? Ar putea admira și mesele pieței volante (o altă mare împlinire a administrației Bibarț) sau arteziana „în formă de stea, ca și cetatea Aradului” (cum zicea primarul), care „formă” însă nu se vede de la nivelul solului. Poate din dronă… Chiar am căutat „forma”, știind că e pe-acolo, pe undeva. Alții, mai străini ca mine, vor vedea doar o fântână banală și niște porumbei. De unde să știe ei „forma cetății”?

Șantier, obiectiv turistic în timpul Jocurilor Bibilimpice

Cum francezii s-au lăudat, la Jocurile lor Olimpice, până și cu șantierul de la Notre Dame, la fel ar putea face și Bibarț la Bibilimpice: să se laude cu șantierul marelui său proiect de pavare a unui trotuar. Va deveni obiectiv turistic și istoric dacă mai durează mult.

Chiar în spatele Primăriei condusă de silvicultorul Bibarț, vegetația este verde-pârjol

Cu sau fără rost, administrația arădeană a cheltuit mulți bani pentru amenajarea unor parcuri. Era nevoie de spațiu adecvat pentru activitățile „artistice” coordonate din umbră de administratorul public. Ca de obicei, amplasamentul acestor parcuri fost decis fără consultarea cetățenilor astfel că au rămas pustii – exemplul cel mai elocvent este al parcului de lângă podul rutier din Micălaca, zona 300. Zona plină de verdeață în care ar fi trebuit să se refugieze arădenii în zilele caniculare este pârjolită.

De arșiță, dar și de nepăsarea administrației municipale.

Se usucă puieții plantați cu fast electoral. Ehei, dac-ar fi fost plătiți din banii primarului…

Cine este responsabil cu udatul zonelor verzi din oraș? Cine încasează bani pentru o activitate pe care nu a prestat-o? Și de ce nu a prestat-o?

Întrebăm așa, într-o doară, pentru Curtea de Conturi care, spre deosebire de noi, are acces și la contractele pentru îngrjirea spațiilor verzi din Arad, dar și la situațiile de lucrări.

Verde-pârjol și în Parcul Aventura Voinicilor

De altfel, întreaga Faleză arată ca o zonă părăsită. Teatral ca de obicei, primarul și-a făcut reclamă cu o acțiune de curățare a malului Mureșului (o singură dată într-un mandat) și-atât. Acum, aproape de malul Mureșului, vegetația neîngrijită a înghițit întreaga zonă. Noroc, totuși, că nu vin turiști în Arad…

Poate or fi pe undeva și porturile promise, dar nu se văd de vegetație

Mai departe de apă, unde ar fi trebuit să se simtă intervenția omului, totul este uscat, de la iarbă, la flori și chiar la puieții plantați în locul arborilor doborâți de drujbașii angajați de Primărie.

Rond. De flori. Îngrijite de administrația Bibarț

Cine va suporta pagubele? Arădenii, că doar nu cineva din administrație sau, Doamne ferește, primarul. Evident, administratorul public iese din discuție, pentru că are alte treburi. Cu o arhitectă și cu un birtaș…

Mormântul copacului secular doborât din ordinul primarului Bibarț

Chiar și florile plantate cinic, ca pe un mormânt, în locul celui mai bătrân arbore din Arad doborât din ordinul primarului Bibarț sunt ca și uscate. Moartea care aduce moarte, cel mai potrivit slogan al Jocurilor Bibilimpice.