Trăim vremuri bine la UTA. Dar toate aceste momente de euforie vin după ani grei, ani în care mediocritatea se simțea „acasă” în vestiarul echipei arădene, fie că el a fost la Șiria, fie după revenirea pe Motorul.

Cum am ajuns cu gândul la manele? Simplu. Nu cu mult timp în urmă, când UTA încă juca pe mocirla de pe Motorul, după fiecare victorie a roș-albilor, boxele din vestiarul utist sunau la maxim pe ritm de manele. Erau anii în care UTA încheia anii competiționali cu jocuri pentru promovarea în prima ligă, pierdute de fiecare dată. Din punct de vedere al suporterului, erau ani plini de speranță, în care tocmai speranța murea ultima, la fluierul final al jocurilor cu Voluntari sau ACS Poli.

Au urmat apoi două sezoane cenușii, sezoane în ceață, sezoane în care nici nu vedeam vârful clasamentului și făceam mereu calcule despre câte puncte mai avem nevoie să ne salvăm de la retrogradare.

Și a venit vara anului 2019. În vestiarul arădean a ajuns un profesionist, pe numele său întreg Laszlo Gyuszi Balint. Am mai scris despre el și, spre bucuria mea, am făcut-o mereu cu plăcere. Antrenor și gentleman (click aici), două atribute care i se potrivesc perfect. El a readus în vestiarul echipei UTA profesionalismul, respectul pentru muncă, dorința de performanță și speranța că putem să evadăm din mediocritatea ligii secunde după 12 ani în care arădenii au văzut Liga 1 doar la televizor. Și, un aspect destul de important, din vestiarul arădenilor nu mai răsună manelele…

De unde ideea de „Multe balerine joacă pentru mine”? Tocmai din ceea ce se întâmplă în Liga a 2-a. UTA este lider autoritar, este la zece puncte distanță de echipa aflată pe locul al treilea, acel loc care nu asigură promovarea directă și trimite la barajul pentru promovare, acel baraj de care noi ne-am cam săturat… Multe echipe și-au anunțat candidatura la promovare când s-a dat startul campionatului: Petrolul, Universitatea Cluj, Rapid, FC Argeș, Mioveni, Călărași sau Turris. Pe drum, însă, s-au pierdut. Gyuszi Balint are dreptate când spune că „UTA nu trebuie să se uite la clasament, nu trebuie să ne intereseze ce fac celellate echipe. UTA are drumul ei”. La ce să se uite UTA? Că dacă privește în urma ei, Mioveni și Rapid sunt deja la uriașă, că mii de ani le-ar trebui adversarelor să o ajungă. Asta ca să-l parafrazez pe Eminescu. Ciudată trecerea de la Eminescu la manele, dar ăsta este poporul în care ne ducem zilele.

Aceste multe balerine, Rapid, Mioveni, Petrolul, Argeș și celellate, toate joacă pentru UTA. Aproape că nu a fost etapă în acest campionat în care rezultatele indirecte să nu avantajeze gruparea din Arad. Când nu câștiga UTA, rar era să câștige vreuna dintre contracandidate. Mai mult, dacă UTA reușea doar o remiză printr-o deplasare, Petrolul sau Rapidul pierdeau, și, în timp, s-a produs această distanță pe care aproape că o considerăm decisivă în lupta pentru promovare. Aceste urmăritoare sunt chiar ca niște balerine: firave, fără nerv dar cu nervi, fără constanță și incapabile să ducă lupta până la capăt. Chiar și așa, una dintre aceste balerine va face pasul spre Liga 1. Nu știm care dintre ele, dar spre bcuuria noastră pare că a mai rămas un singur loc. Pentru că celălalt este deja rezervat: „pentru UTA”.

În weekend, UTA stă, dar „stăm pe puncte”, vorba lui Balint. UTA sare la borna 50 și va privi la televizor cum urmăritoarele sale joacă și, foarte probabil, unele dintre ele iar se vor împiedica.

Frumos anul ăsta în Liga a 2-a, multe balerine joacă pentru UTA.