Lăsați fetele să vină la minge | Partea a II-a

    de Iulia Notaros | 7 iulie 2022, 8:32 AM | Special | Sport | Topic special

    0

    (foto: theoranje.org)

    Favorite și vedete

    Citește aici Partea I

    Favorite.

    Anglia. Englezoaicele nu târăsc după ele obsesia națională a echipei masculine, care tot încearcă, și nu reușește, să câștige ceva din 1966 încoace. Asta și pentru că interdicția impusă fotbalului feminin organizat a durat în Anglia considerabil mai mult decât în Germania: impusă în 1921, ea a durat exact o jumătate de secol, până în 1971. Deși justificată de aceleași baliverne despre grație și presupusa fragilitate a fizicului feminin, motivul interdicției e mult mai banal: meciurile de fotbal feminin erau foarte populare, cu un public care depășea uneori și 50000 de spectatori, dar, fiind organizate în afara structurilor Federației, nu îi aduceau bani și riscau să concureze în popularitate cu întrecerile (exclusiv masculine) organizate de aceasta. Actualul lot al Angliei este unul de excepție în toate pozițiile, și a profitat mult de banii investiți de cluburi în WSL, primul eșalon al campionatului englez. Millie Bright și Lucy Bronze sunt două dintre cele mai solide fundașe din lume, la mijloc echipa poate conta pe excepționalul talent al lui Fran Kirby, iar în atac Ellen White este întruchiparea perfectă a vârfului care dă gol din nimic. Echipa a scăpat de curând și de incompetența benignă a lui Phil Neville, antrenorul care a abordat rolul, în mod evident, ca o trambulină pentru o strălucită carieră în fotbalul masculin (momentan salvează lumea la Inter. Inter Miami). Olandeza Sarina Wiegman a adus un nivel de cunoștințe și profesionalism mult peste nivelul lui Neville, și nu trebuie să uităm nici de factorul terenului propriu. Singurul pericol, foarte real, care paște echipa este căderea în pompozitatea arogantă de „football’s coming home”, cunoscută foarte bine din aventurile recente ale naționalei masculine.

    Olanda. Deținătoarele titlului au pierdut-o pe Wiegman, ceea ce a creat o mică criză în sânul federației: Olanda are încă puține antrenoare de talia lui Wiegman, iar antrenorii veniți din fotbalul masculin au fost intimidați de necunoscutul misiunii și de așteptările mari impuse de statutul de campioană europeană și vice-campioană mondială. „Salvatorul” a fost, în mod ironic, un englez, Mark Parsons, cu o bogată experiență în prima divizie a fotbalului feminin american. Olandezele se mândresc în continuare cu două talente de excepție ale fotbalului feminin, Lieke Martens și Vivianne Miedema, Parsons mizând de asemenea și pe Esmee Brugts, stea în devenire la 18 ani, care este la primul ei turneu de senioare. Grupa Olandei este una dificilă, incluzând vice-campioana olimpică, Suedia, un loc doi putând însemna o posibilă înfruntare cu Franța în sferturi, dar leoaicele portocalii sunt dornice să demonstreze că-și pot apăra titlul și în absența Sarinei Wiegman.

    Spania. Neînvinsă de 23 de meciuri, construită pe modelul Barcelonei, asemănător naționalei masculine care a bătut tot ce i-a stat în cale între 2008 și 2012. Diferența este că naționala feminină încă nu a câștigat nimic, dar presiunea este enormă. Înainte de (oarecum) surprinzătoarea înfrângere din finala Ligi Campionilor, Barcelona păruse imperială, dominând campionatul intern al Spaniei, una dintre cele mai puternice competiții din lume, în care cluburile „clasice” ale peninsulei Iberice, cum ar fi Atletico sau Real, investesc din ce în ce mai mult și pe latura feminină. Șansele Spaniei au fost însă dinamitate pe ultima sută de metri: în seara de dinaintea turneului s-a confirmat că deținătoarea Balonului de Aur, Alexia Putellas, nu va participa la Europene, din cauza unei temute accidentări la ligamentul cruciat. Pierderea ei se adaugă lipsei lui Jenni Hermoso, golghetera echipei, accidentată și ea cu puțin înainte de turneu. Lotul rămâne însă unul spectaculos, cu nu mai puțin de trei jucătoare alese în echipa anului în 2021, Mapi Leon, Patri Guijarro și Aitana Bonmati. Cele mai bune rezultate al Spaniei la Europene rămân sferturile, dacă, în mod neașteptat, nu-și câștigă grupa, ar putea juca în primul meci cu eliminare directă cu o altă favorită, Anglia. O victorie a Spaniei, deși din ce în ce mai puțin realistă în contextul accidentărilor,  este pe placul multor fani, care consideră Barcelona, și prin extensie, Spania, prima echipă „de sistem”, metronomică, a fotbalului feminin.

    Suedia. Echipa și-a dorit foarte mult victoria olimpică în competiția de la Tokyo, dar a pierdut finala la lovituri de departajare împotriva Canadei. Olimpiada are încă un rol mult mai important în competițiile feminine decât cele masculine, neavând limitarea de vârstă din turneul masculin, la care pot participa doar jucători de U23, plus trei seniori pentru fiecare echipă. Astfel, Olimpiada e un fel de campionat mondial paralel, ceea ce ar plasa Suedia ca cea mai bună echipă europeană, cu un lot aproape neschimbat din vara trecută. Suedia are jucătoare excelente în toate pozițiile, dar, deși Stina Blackstenius sau Fridolina Rölfö ar putea candida pentru statutul de vedetă, mulți comentatori consideră că le lipsește genul de lider care să le motiveze decisiv în situații limită, cum a fost cea de la Olimpiadă.

    Favorite (foarte) secrete. Franța are și ea un lot excepțional, cu extrem de experimentata Wendie Renard în apărare, și noua vedetă a PSG, Marie-Antoinette Katoto, servind golurile în atac. Problema Franței este însă una de moral. În pofida talentelor din lot, coeziunea lipsește, și conflictele dintre jucătoare sunt frecvente. Un incident simptomatic a fost scandalul în care au fost implicate Kheira Hamraoui și Aminata Diallo (ambele de la PSG, ambele neincluse în lotul de la Europene), prima fiind atacată de niște bărbați mascați, s-a presupus, din inițiativa celei de a doua, care-și dorea locul lui Hamraoui în echipa de start a PSG. Implicarea lui Diallo nu a fost dovedită, dar conflictul și-a pus amprenta asupra echipei. Antrenoarea Corinne Diacre, criticată de mulți fani și jurnaliști, le-a lăsat acasă pe foarte experimentatele și valoroasele Eugenie Le Sommer (golghetera naționalei) și Amandine Henry (fostul căpitan al echipei), din motive destul de obscure. În teorie, Franța nu ar trebui să treacă de sferturi, dar există păreri conform cărora neîncrederea generalizată ar putea galvaniza un lot talentat să dovedească de ce este cu adevărat în stare.

    Germania. Fotbalul e un sport jucat de 22 de femei, iar Germania câștigă. Și asta în pofida faptului că în 1955 Federația germană a interzis fotbalul feminin, motivând că lupta pentru minge dăunează grației feminine. Interdicția a fost ridicată în 1970, iar de la mijlocul anilor ’80 Federația germană a fost confruntată cu cruntul adevăr că nemțoaicele sunt, asemenea conaționalilor lor, foarte bune la fotbal, devenind campioane europene de nu mai puțin de 8 ori. Din 2017 încoace însă rezultatele au fost sub așteptări, în campania de calificare pentru Campionatul Mondial echipa suferind o înfrângere neașteptată cu mult mai slab cotata Serbie, ceea ce a indus unde de șoc în aproprierea turneului final. Din lot lipsesc experimentatele mijlocașe Dzsennifer Marozsán și Melanie Leupolz, singura vedetă adevărată fiind Sara Däbritz, proaspăt transferată la cea mai titrată echipă a fotbalului feminin, Olympique Lyon. Dar și în aceste condiții, Germania ar putea produce surpriza nesurprinzătoare de a cuceri un titlu pe care l-a deținut de opt ori.


    Foto: DAZN

    Vedete. Ada Hegerberg – Norvegia. Prima câștigătoare a Balonului de Aur feminin a suferit două accidentări de ligament cruciat, dar a revenit în mare formă pentru Lyon anul acesta. A revenit și la naționala Norvegiei după o perioadă în care a refuzat să fie selecționată, motivând că Federația Norvegiană nu susține destul fotbalul feminin, ceea ce i-a atras atât critici, cât și laude. Europenele de anul acesta sunt șansa ei de a se afirma cu naționala, după ce a câștigat toate titlurile de club posibile cu Lyon.

    Lucy Bronze – Anglia. Fiica unei englezoaice și a unui portughez, Bronze a ales să reprezinte Anglia la nivel internațional. O jucătoare extrem de completă în pofida poziției de bază în apărare, Bronze a fost aleasă cea mai bună jucătoare de pe continentul european în 2019 și din lume în 2020. La nivel de club a jucat pentru Olympique Lyonnais, cu care, inevitabil, a câștigat Liga Campionilor, iar din toamnă va evolua pentru Barcelona. Turneul disputat pe teren propriu se anunță promițător pentru Bronze, care ar putea adăuga deja impresionantei sale colecții un titlu cu naționala, pe care și-l dorește foarte mult.

    Wendie Renard – Franța. Întruchipare a idealului Franței cosmopolite: născută în Martinica, s-a mutat definitiv în Franța la 16 ani, după ce și-a pierdut tatăl în copilărie în urma unui cancer. Cu o talie impunătoare, Renard este una dintre cele mai precise fundașe din lume, dar este cunoscută și pentru golurile înscrise atunci când echipa e în dificultate. Căpitan al Franței la turneul actual, are șansa de a dovedi că tensiunile din lot sunt doar o nouă încercare care o va face și mai puternică.

    Vivianne Miedema – Olanda. Atunci când coechipierele ei trag la fiare și aleargă ture de teren, Miedema mănâncă înghețată tolănită la marginea terenului, în ochelari de soare. Își permite toate acestea pentru că poate, fiind posesoarea acelui fel de talent nativ care nu poate fi învățat sau antrenat. Comparațiile cu alte jucătoare par uneori inutile, așa că jurnaliștii s-au hazardat să o numească, plini de fantezie, Cruyff cu fustă. Vivianne însă nu prea poartă fuste și nu vrea să fie Cruyff, atunci când poate să fie, pur și simplu, Vivianne Miedema.

    Pernille Harder – Danemarca. Golgheterul absolut al naționalei daneze cu 67 de goluri înscrise, Harder a câștigat titlul de campioană (a Suediei, Germaniei și Angliei) cu fiecare echipă cu care a jucat din 2016 încoace. După ce Danemarca a ratat la mustață mondialul din 2019, turneul actual este o ocazie de aur pentru Harder, care la 29 de ani este probabil la apogeul unei cariere excepționale.

    Programul, rezultatele și cele mai noi știri despre Europene de Fotbal Feminin sunt disponibile pe site-ul UEFA: uefa.com/womenseuro.

    Anglia a învins Austria cu 1-0 în primul meci al Campionatului European de Fotbal Feminin UEFA 2022 (EURO 2022), care a avut loc marți. Golul a fost marcat de fotbalista Beth Mead (27 ani) în minutul 16.

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    1 + 3 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.