Proiectul s-a numit „Reamenajare Zonă de agrement Pădurice”, a fost selectat în cadrul Programului Operațional Regional (REGIO) și a fost cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul European de Dezvoltară Regională. Mulți l-au criticat pe vremea aceea, în 2012, când s-a finalizat lucrarea, că băncile și coșurile de gunoi ar fi fost achiziționate la sume exorbitante, dar adevărul e că parcul a fost înfrumusețat. Arăta ca un parc urban european. Arăta…

Tot atunci s-au băgat fântânile arteziene în lac, i-au dat și jocuri de lumini și o cutie muzicală, ascunsă într-o altă „cutie” mai mare, vopsită kitschos în galben și roșu. Nu vom vorbi, de această dată, despre aspectul mizerabil al lacului, unde Administrația Falcă vrea să înfigă Monumentul Marii Uniri. Dacă vreți să vă îngroziți, aruncați o privire aici. Sau faceți o plimbare până la Pădurice să vă convingeți. Arată la fel, vă spunem noi. Ceea ce poate nici nu vă captează atenția, în schimb, sunt coșurile de gunoi, care nu au costat 2-3 lei. Nu e nevoie să intrăm în filosofia gunoiului ca să ne dăm seama că rostul unui coș de gunoi e să conțină… gunoi, doar că, pe la noi, această „ideologie murdară” e înțeleasă complet eronat și ne face să credem că ele trebuie tratate ca veceul vecinului, în care am sufocat, în prealabil, capra vecinului.

Nu suntem absurzi. Nu spunem că autoritățile sunt de vină pentru această priveliște care stârnește vomă, dar delăsarea și lipsa de bun simț al anumitor arădeni care au vandalizat aceste coșuri de gunoi, este în egală măsură blamabilă precum lipsa de interes de care dă dovadă conducerea orașului. Ne întrebăm: nu era normal ca după o astfel de investiție să fie trimisă zilnic o patrulă de poliție, pentru supravegherea zonei? Nu era normal ca firmele care preiau gunoiul să aibe grijă să nu deterioreze, în acest proces, coșurile, respectiv să le suplimenteze permanent cu saci de gunoi, ca să nu se ruginească în interior la orice ploaie și să nu se umple cu apă?

E deja o discuție total diferită, dar demnă de remarcat, că niciun coș de gunoi – nu numai în parcul Pădurice, ci în tot orașul – nu are o scrumieră inclusă, astfel că fumătorii nu au unde să-și stingă țigările, fiind nevoiți să murdărească capacele sau bucățile din aluminiu ale coșurilor de gunoi. Mai vine un bădăran și-și lipește acolo guma de mestecat și murdăria se adună. Și tot se adună… până când inclusiv coșul de gunoi va trebui aruncat la gunoi.

Dar nimeni nu face nici măcar acest lucru. Cel puțin, nu găsim nici un exemplu care să contrazică această constatare. Vezi un alt caz trist, strada Mețianu. Fiind o investiție pe bani europeni, autoritățile se pot scoate elegant că „nu au voie” să intervină cu nicio schimbare. Au voie, atâta tot că orice modificare survenită, oricât de mică, trebuie anunțată. Această obligație începe, de regulă, cu anul următor celui în care s-a finalizat proiectul. Oare s-a menționat în ultimul raport trimis că parcul nu prea mai arată la fel ca la începutul reamenajării? Dacă nu, e de înțeles, pentru că ar putea să fie obligați să returneze integral valoarea investiției. Dar nu ar fi mai normal și mai civilizat să se solicite aprobarea anumitor intervenții, după care să se asigure întreținerea lucrărilor? Nu prea ne vine să credem că Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional nu ar da undă verde unor intervenții pentru repararea pagubelor, dacă tot s-a ajuns aici, fie din cauze naturale, fie independente de beneficiarul finanțării (în cazul de față municipalitatea). Dar, deh… vorbim de normalitate și atitudine civilizată într-un oraș în care clădirile cad peste noi în bucăți, pistele de biciclete se șterg la o lună după vopsire și, în general, nimic nu e făcut să fie durabil, nici măcar pe bani europeni?