Găsești peste 100 de „Mona Nor” pe Facebook, dar n-o vei găsi pe cea care „a pus stăpânire” pe cel de-al cincilea episod din sezonul patru de expoziții kinema ikon, cu tot arsenalul ei de bijuterii și produse glossy-beauty-cosmetice. Asta pentru că „Mona Nor” este unul dintre alter ego-urile dintr-un total de 7 pentru o profesoară de la Şcoala Montessori Haus din Timișoara, aflată la prima ei expoziție de artă contemporană.

Cine spune că „pițiponceala”, fie ea și simulată, nu poate face obiectul artei? Așa cum a dovedit deja kinema ikon de-a lungul și de-a latul „epopeii” experimentale numite generic „serial”, orice idee, orice colecție neconvențională de fișiere digitale și obiecte instalate corespunzător într-o structură ce are denumirea deloc sofisticată de „instalație” în arta contemporană, poate fi… exact asta, o instalație de artă contemporană, ba chiar una care captează atenția și înglobează o încărcătură estetică, o „lume” cromatică suficient de misterioasă încât să te facă să te întrebi, ca la o veritabilă operă de artă, „ce mai semnifică și asta?”. Iar întrebarea, ca de fiecare dată, rămâne în aer, într-un „cloud” de variante posibile și probabile, alternabile și alterabile, demne de mai multe episoade dintr-un sezon kinema ikon. Ceea ce se va și întâmpla, pe viitor, deoarece au mai rămas șase din cele șapte alte ego-uri pentru „Mona Nor”, fiecare cu un simbol distinct, așa cum indică și afișul evenimentului.

Primul ei episod a fost setat pe „roșu”, culoarea pasiunii, o stare afectivă înțeleasă în zilele noastre ca o „mască” artificială în social media, în special pe aplicațiile mult mai „teen oriented” și „selfie oriented” precum Instagram și TikTok. Așadar, orice „search” serios pe Facebook e futil și orice încercare de deslușire a posibilității tranziției unor asemenea senzații „fashioniste” în artă e frivolă, atâta timp cât arta evoluează și își schimbă permanent culoarea sub ochii noștri, iar receptorii senzoriali sunt satisfăcuți.