Toți primarii din țară, nu doar Călin Bibarț, sunt acum în fața unei mari dileme: cu sau fără jocuri de noroc în „parohia” pe care o conduc? Mai precis, Guvernul Bolojan a permis primăriilor să răspundă liber la o asemenea întrebare, să recunoaștem, sensibilă. În același timp, din motive necunoscute, Guvernul a spart un monopol ce părea un adevărat monolit de nepătruns, exercitat de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc.

Acest Oficiu era, până la adoptarea OUG nr. 7/24 februarie 2026, singur îndreptățit să administreze activitatea de licențiere și autorizare a operatorilor de jocuri de noroc.

• Guvernul adoptă reforma administrației și pachetul de relansare economică. Bolojan: „Vor urma luni cu procese importante” 

Autoritățile publice locale nu aveau, practic, niciun cuvânt de spus în această problemă, putând doar să solicite operatorilor de jocuri de noroc, spre aprobare, un orar de funcționare. Ceea ce era, totuși, nedrept, atât din punct de vedere economic, cât și din cel al igienei sociale. Și asta, mai ales în acele localități în care autoritățile locale nu s-au străduit să conceapă strategii de dezvoltare a localităților și astfel, de a organiza și reglementa întreaga activitate economico-socială în vederea atingerii scopului propus în strategie.

În Arad, de exemplu, autoritățile locale ar fi putut interzice, în baza unei strategii coerente de dezvoltare a municipiului, deschiderea atâtor săli de jocuri de noroc, farmacii, covrigării și altele de acest fel, în anumite zone, cum ar fi centrul. Doar că, din păcate, viziunea administrației municipale nu poate trece dincolo de pavare și trasarea locurilor de parcare…

Astea-s jocuri de-a administrația

De altfel, chiar și capacitatea de a face o strategie poate fi pusă sub semnul întrebării la administrația municipală. Păi, dacă în Strategie culturală a municipiului Arad, 2026 – 2030, la Capitolul „Profesionalizarea și capacitarea sectorului cultural arădean”, una dintre recomandările pe termen scurt (adică, pentru 2026) este „ Reechilibrarea bugetară între cultură și sport prin reducerea finanțării UTA” (s.m.), atunci ce să mai vorbim?

Evident, decât susținerea echipei UTA este mult mai rentabilă, din punct de vedere cultural, organizarea de petreceri cu sarmale și finanțarea festivalurilor (private) de bere – talentul organizatoric al administratorului public este un bun câștigat.

Să revenim de la jocuri de-a cultura la jocuri strategice adevărate și să spunem că strategia de dezvoltare a oricărei localități este un plan prin care administrația stabilește unde vrea să ajungă orașul în 10–20 de ani și prin ce pași concreți ajunge acolo. De exemplu, prin acest plan administrația locală stabilește ce fel de localitate vrea să fie peste 10 sau 15 ani sau chiar mai mult: industrială, universitară, turistică, verde sau, de ce nu?, logistică și atunci își va propune să construiască două porturi.

Oricum am privi-o, strategia de dezvoltare a localității este, pentru orice primar responsabil și orice Consiliu local serios, un contract pe termen lung între localitate și viitorul său. Un contract în care – ca să revenim la jocurile de noroc – pot fi trecute anumite clauze care să nu permită activități contrare strategiei sau care chiar să împiedice implementarea acesteia.

Totuși, autoritățile locale ar trebui să-și exercite rolul activ în tot ce privește buna administrare a localității și să reglementeze activitățile ce pot fi desfășurate pe raza localității (precizez pentru cei aflați în rond: să reglementeze, nu să interzică), nu să aștepte para mălăiață aruncată de guvern.

Un exemplu de lipsă de viziune și, aș spune, de habarnism strategic este strada Mețianu, reabilitată pe bani mulți, cu speranța că va deveni un punct de atracție turistică. Speranța a murit odată cu lipsa oricărui obiectiv pentru care cineva și-ar dori să calce pe această stradă ce s-a vrut un fel de „centru vechi” al Aradului.

Ce să facă un turist pe această stradă? Să intre în farmacia de la intrarea în stradă sau în magazinul de oale de mai jos de farmacie, de unde să-și cumpere un minunat ibric emailat care să-i amintească de „mica Vienă”?

Sau, poate, să zăbovească pe una dintre multele terase și cafenele deschise pe traseul „turistic” Preparandiei – Mețianu – Piața Catedralei – Parcul Reconcilierii, nu? A, nu există așa ceva? Oare de ce? Nu cumva apropierea oarecum nefirească a primarului față de un anumit cult religios care nu poate fi de acord ca orașul să fie „spurcat” de tot felul de „locuri ale pierzaniei”?

Mă rog, asta e… Clar, alesul numărul unu al municipiului are mare noroc. Nu din ăla mineresc, noroc bun, ci noroc să-și depășească condiția și capacitățile. Și când te gândești că totul a pornit de la niște jocuri de-a puterea… Bun și norocul ăsta.

Revenind la para mălăiață pe care Guvernul Bolojan a scăpat-o odată cu modificarea legislației privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc (OUG 77/2009), autoritățile publice locale pot, pe de o parte, să stabilească dacă vor jocuri de noroc în localitățile lor, iar pe de altă parte, pot încasa bani din autorizarea acestei activități.

•  Legea care dă autorităților locale puterea de a opri jocurile de noroc, adoptată oficial. Prefectul anunță dezbatere publică la Arad

În aceste condiții, este clar că vor fi multe autorități locale dispuse să ignore tot răul pe care jocurile de noroc îl fac. Se spune că jocurile de noroc creează o dependență la fel de gravă ca dependența de droguri sau de fumat, alcool și așa mai departe. Sigur, dependența nu-și alege victimele în funcție de vârstă. Așa că printre cei ce-și pierd banii și viitorul la păcănele sunt nu doar tineri sau chiar copii, ci și oameni în toată firea, ba chiar bătrâni.

Toți trebuie ajutați, chiar dacă maturii ar trebui să fie și responsabili, măcar pe măsura vârstei. Ce ne facem însă cu tinerii? Dar cu copiii? Aici este marea problemă pe care ar trebui s-o aibă în vedere toți primarii când vor propune consiliilor locale (de obicei, supuse primarilor) să aprobe jocuri de noroc, pentru „rotunjirea” bugetului.

Trocul buget contra siguranței tinerilor este o crimă care ar trebui pedepsită ca atare. Și nu doar în ce privește consumul de jocuri de noroc sau autoritățile locale – oare cine-i „geniul” care permite, bunăoară, difuzarea reclamelor (la televizor și la orice oră) pentru medicamente sau pentru tot felul de produse „alimentare” despre care medicii susțin că sunt vinovate pentru majoritatea bolilor gastrice?

Acel „geniu” poate fi mândru de realizarea lui: înainte de a învăța să spună mamă și tată, copiii din România învață numele unor medicamente pentru inimă sau pentru tratarea bătăturilor, pentru calmarea durerilor menstruale sau a efectelor constipației, despre E-tăiței sau E-fripturi între felii de E-pâine. Și asta, zi de zi, zi de zi…

Da, aleșii locali sunt în fața unui greu examen. Unii vor alege între interesele cetățenilor și cele bugetare, alții, între interesele cetățenilor și propriul interes – haideți să nu ne ascundem după deget, posibilitatea de a acorda sau nu autorizația de funcționare pentru jocuri de noroc deschide posibilitatea de a „accesa” câștiguri serioase, „extrabugetare”. Tentații mari, mai ales că nu se știe ce va urma. Dacă Bolojan reușește să impună reorganizarea administrativ-teritorială, vor dispărea multe posturi de primar…

Iată de ce este mare păcat că, în Arad, niciun partid nu și-a desemnat candidatul pentru Primăria Aradului. Ar fi avut acum ocazia să-și facă notorietate, cu poziții publice sănătoase pe tema acestei nenorociri sociale care sunt jocurile de noroc. Poate chiar i-ar fi mobilizat pe arădeni – în general cam greu de urnit din fața televizoarelor – să participe la tot felul de acțiuni publice, din care până și administrația arădeană să înțeleagă ce-i mai bine pentru municipiu și locuitorii lui.

Sau, de ce nu?, poate chiar pentru o dezbatere publică, dacă primarul este ocupat cu ronduri și se teme de o întâlnire serioasă cu arădenii.

Sigur, prefectul a intervenit și chiar a organizat o dezbatere publică. Foarte bine, dar era altceva dacă ar fi făcut-o un candidat la primărie. Ar fi avut altă greutate decât cea conferită de un funcționar guvernamental…