Interviu Mihai Fifor, candidat PSLC la Primăria Aradului: „Și eu m-am dus după fentă: nu Cetatea Aradului este importantă pentru Falcă și PNL, ci interesul este pentru cele 13 hectare de intravilan din Gai!” (P)

    de Special Arad | 31 august 2020, 8:01 AM | Politikos

    4

    Numele meu, Mihai, este în onoarea Regelui Mihai, fiind născut în 10 mai

    Președintele PSD Arad, senatorul Mihai Fifor, este candidatul Platformei Social-Liberal Creștină la Primăria Aradului. Cotat cu șanse ridicate să ajungă în fotoliul de primar, Mihai Fifor ne-a acordat un amplu interviu, în care am vorbit despre multe aspecte, dintre care unele povestite în premieră, legate de viața, de intrarea în politică, dar și despre filiala PSD Arad, despre „renașterea” acesteia, și despre lupta cu PNL. Bineînțeles că nu am ocolit nici subiectul „administrație locală”. Așadar, mai jos, vă dezvăluim o parte din viața candidatului Mihai Fifor, din frământările acestuia, din dorințele și sentimentele sale.

    Adversarul politic a jucat-o bine…
    Una dintre căile de atac, probabil și în campanie, este că nu sunteți arădean. Contează acest lucru, nu contează și în ce măsură, la ora actuală, vă considerați arădean?
    – Depinde din ce punct de vedere privim problema asta. Pentru mine contează cel mai mult să mă întorc la rădăcini. Nu e o chestiune pe care mi-am programat-o: mă duc la Arad, fac politică și candidez la Primărie. În ziua în care i-am spus tatălui meu, care este arădean get-beget, că o să continui politica la Arad, după episodul Craiova și București, mi-a spus: nu te duce la Arad! Am întrebat de ce – este un element pe care nu l-am povestit până acum – și mi-a explicat că este foarte greu să îi convingi pe arădeni că nu ești o „vinitură” și că te tragi din Arad, că ai rădăcini și o poveste comună cu orașul acesta și că în orice moment poți spune că ești plecat de aici și ca mă întorc acasă. Mărturisesc că nu l-am ascultat pe tata. El a simțit… Familia tatălui meu a ajuns la Arad în 1947-1948, fugiți din Clisura Dunării, aveau din câte povestește tata ceva filiații legionare și au fost preveniți ca vor fi ridicați. Bunicii au luat cei șase băieți și au fugit aici, la o rudă. Unde s-au și stabilit. În afara tatălui care a plecat, prin repartiție, după facultate, la Severin, toți ceilalți au trăit și au murit în Arad. Mai e în viață unul singur dintre frați, cel mai mare. Pe un altul l-am pierdut acum o luna și jumătate. Își doarme somnul în Grădiște. Relația cu Aradul este definitorie pentru copilăria mea fiindcă veneam vară de vară la rude și îmi plăcea de numa. Cu unul dintre verișorii primari, medic acum la Baia Mare, băteam toată ziua Ștrandul. Revenind la ideea dacă trebuie sau nu să fii arădean ca să poți candida la Arad, eu cred că în secolul acesta nu ar trebui să mai discutăm de așa ceva. Am căutat să nu intru în capcana asta, întinsă cu multă dibăcie de adversarul politic, a jucat-o foarte bine lansând despre mine chestiunea asta, care s-a transformat într-un fel de stereotip: Fifor, olteanul, nu are ce să caute la Arad. E greu de demontat. Încet, încet, o să vorbesc despre lucrurile astea, deși sunt un om căruia nu îi place să vorbească prea mult despre el. În secolul acesta, oricine, care are ceva de spus și are proiecte benefice de pus în practică, poate să facă politică, oriunde, dacă reușește să obțină sprijinul populației. Pe de altă parte, am stat și m-am gândit: oare care e structura populației a Aradului în anul 2020?; oare arădenii get-beget, la a doua sau a treia generație, în ce număr mai sunt?; oare la a câta generație te califici să te poți numi arădean și să ai drepturile și obligațiile unui arădean?
    Acum vă simțiți arădean?
    – Tot timpul m-am simțit arădean. Nu am cum altfel. Totdeauna am vorbit despre mine ca bănățean. Traseul meu a fost foarte interesant, eu am schimbat multe locuri în viață, pentru că m-am născut la Turnu Severin, am copilărit acolo, am plecat hotărât să fiu student la București. După terminarea studiilor la Craiova, am fost profesor acolo la Universitate. Când am intrat în politică, am intrat tot de la Craiova. Culmea ironiei, craiovenii nu m-au acceptat ușor, asta e interesant. Și la Craiova eram „vinitură”, toată lumea spunându-mi „bănățeanul”, că familia stătea pe partea râului Mureș, în Arad, considerată în Banat. În buricul Olteniei eram „bănățeanul” (râde – nota red.). Mama, timișoreancă get-beget. Întâmplarea a făcut ca eu, coordonând campania lui Victor Ponta în regiunea aceasta, în 2014, am zis categoric mă întorc la Arad dacă echipa de la Arad are nevoie de mine. Pentru mine, întoarcerea la Arad a fost o bucurie și o regăsire. Eu nu am crezut că o să-mi lipsească orașul acesta atât. Acum, dacă lipsesc mai mult de o săptămână, efectiv simt nevoia să mă întorc mai repede, ca atunci când te întorci acasă. E un sentiment pe care îl ai sau nu îl ai, iar eu îl am. Supărarea mare e că încă se pot crea bariere din acestea de percepție, de origine a unui om, și nu e corect. Aradul, de fapt, este un oraș cosmopolit în adevăratul sens al cuvântului. O combinație de oameni veniți din toate colțurile României, olteni, moldoveni, munteni, care muncesc și trăiesc aici.

    Cu Marian Munteanu și alți colegi am participat la înființarea Ligii Studenților
    Cum ați ajuns în politică la PSD?
    – Și aici am un traseu ciudat. Întotdeauna am spus că sunt un politician atipic. În anii 90, alături de Marian Munteanu și alți colegi am participat la înființarea Ligii Studenților. Eram un opozant total, la vremea aceea, față de conducerea care tocmai se contura. Eu vin dintr-o familie de monarhiști convinși, oameni care au avut de tras de pe urma regimului comunist, mama fiind chiar exmatriculată în anul I de facultate din cauza originilor nesănătoase. Mă cheamă Mihai pentru că bunicul meu, fiind băiat născut pe 10 mai, a spus clar: o să poarte numele Regelui. Asta fost… și mai am un nume de primăvară, de aia mă cheamă Viorel. M-am ținut departe de zona politică după partea cu Mineriadele…
    Ați luat bătaie?
    – Nu am luat pentru că mi-a fost frică să merg acolo în zonele unde se răsturnase autobuzul, la fosta Poliție. Dar am poze foarte frumoase. Stăteam pitiți, eu , sora mea și cumnatul și făceam poze. Nu ne-am apropiat de „miezul problemei”. După, nu am făcut politică, mi-am văzut de cariera universitară, mi-am pornit doctoratul, mi-am continuat studiile cu cartea făcută la zi și, prin 2006, am întâlnit un om excepțional, președintele CJ Dolj, domnul Ion Prioteasa, care m-a chemat să îl ajut, fără să mă implic direct în politică: așa cum se face recrutarea în politică. Mie mi-a plăcut foarte mult de omul acesta și am învățat enorm, pentru că face un altfel de politică, mult mai umană, mult mai deschisă, ți-e drag să stai cu el. Pentru omul acesta am intrat în politică la PSD, el însuși fiind venit de la ApR. Până în 2009 nu am ieșit în față. Atunci, după ce am intrat în guvernarea aceea ciudată cu PD-ul, m-a chemat domnul Prioteasa și m-a întrebat dacă nu vreau să merg secretar de stat. Am fost încântat și am acceptat. Când mi-a spus unde, deși eu mă gândeam la Cultură, la Educație, m-a apucat râsul: la Interne! Ce să caut eu acolo? Eu nu am nicio legătură cu chestia asta. „Asta ne-a dat”, mi-a spus. Așa m-am dus și așa a început activitatea mea la vârf, în politică și în Guvern.
    Ca să încheiem povestea, sunteți un om de stânga?
    – Da, categoric da. Sunt un om de stânga.
    Credeți că PSD-ul ultimilor ani reprezintă autentic stânga politică sau ar mai fi ceva de făcut?
    – Cred că e o discuție lungă și importantă asta, ce ține de ideologiile din România, la momentul acesta.
    Altfel spus, dumneavoastră ați mai face ceva cu partidul ăsta ca să redevină într-adevăr de stânga?
    – Categoric da. În orice democrație există balansul stânga dreapta și așa e sănătos. Orice dezechilibru pe eșichierul politic poate duce la apariția unor formațiuni extremiste. Din păcate este foarte greu să mai identificăm un partid care stă pe ideologie în acest moment. Clarificările ideologice sunt necesare, clarificările doctrinare sunt necesare, dar niciodată nu le faci în an electoral. Partidul nostru a trecut prin convulsii majore, cel puțin în ultimii doi ani.
    Vedeți ieșirea?
    – Este un lucru pe care e sănătos să îl discutăm doar după campanie și sunt convins că așa va fi. După cele două. Când o să tragem linie și o să vedem unde și cum s-a așezat partidul în ochii electoratului. Cum arată el, cum îl vedem noi din interior. Partidul vine după doi ani foarte grei, când noi ne-am luptat practic cu toată lumea. Și asta, poate, a fost o greșeală de tactică. Practic, noi ne-am luptat cu liberalii, cu USR, cu haștag, cu Sistemul. Practic, te uitai în jur și, ca pe câmpul de bătălie, te-ai pomenit singur. Nu ai sevă, nu ai oxigen așa. Aseară, într-o emisiune, am simțit pe pielea mea: USR și PNL se ajutau în mod natural.
    Cum e să fi candidatul unui partid care a suferit mult în ultimii doi ani și despre care se spune că își va reveni la următoarele alegeri?
    – E firesc. Nu sunt îngrijorat. Orice partid funcționează pe cicluri politice: de guvernare, după care repaos, adică opoziție. Opoziție care poate fi mai scurtă sau mai lungă. Depinde de mulți factori.
    Este un dezavantaj asta pentru dumneavoastră?
    – Nu e ușor să fii candidat al PSD în zona aceasta.

    S-a terminat în 22 februarie coabitarea nesănătoasă și neprincipială cu administrația locală, cu Falcă, și asta e bine
    De ce credeți că la Arad, în mod tradițional, PSD este un candidat slab?
    – Sunt mai multe lucruri de discutat aici. Zona de vest a fost una deschisă, care a avut o altă mentalitate, altă cultură politică, decât celelalte ale țării. Nu știu câți mai știu, Aradul nu a fost inițial liberal, ci țărănist. Ulterior, o dată cu CDR-ul, Aradul a devenit liberal. Din păcate, liberalismul s-a transformat în pedelism, o aripă dubioasă a FSN-ului, care la Arad a devenit și mai dubioasă. Pe de altă parte, a fost modul prin care o parte din social-democrații de la Arad, dintr-un anume moment, după 2010, au început să facă politică. Una păguboasă pentru electoratul de stânga din Arad. Cred că după plecarea mai mult sau mai puțin voluntară din partid a unor nume grele de social-democrați din Arad, care au avut rezultate formidabile și preluarea partidului de colegi ai mei, undeva după 2010 (care până la urmă s-au schimbat ei singuri, noi n-am făcut decât să formalizăm…), din acel moment a început o coabitare nesănătoasă și neprincipială cu administrația locală și s-a văzut că este păguboasă pentru că treptat partidul a început să nu mai conteze. Partidul a devenit un satelit, aș spune, al lui Falcă – și știu că mulți se vor supăra pe mine, dar vreau să o spun tranșant. În 2014, când eu am venit la Arad, am fost trimis ca și coordonator regional pentru campania lui Victor Ponta și vedeam lucrurile foarte bine, venind din afara zonei. Sesizezi lucruri de la prima întâlnire cu organizația, că în unele zone nu se lucrează, că organizația nu trage decât parțial în momentul bătăliei și îți pui întrebări. Inițial mi-am spus că poate pentru că nu au reușit să formeze o echipă foarte serioasă, poate pentru că Falcă e prea puternic, poate pentru că PDL e prea puternic aici, și mi-am spus că trebuie să punem umărul și să lucrăm, să facem echipa de care avem nevoie. Momentul 2016 mi-a arătat că dacă s-ar lucra corect și cum o impune o campanie, am putea avea rezultate. Și pe fază de avarie, cu organizație slabă, cu o organizație municipală slabă, cu domnul Măduța care din păcate plecase din partid, cu un candidat identificat în parteneriat cu societatea civilă din Arad, cu Seba Bulumac, un om remarcabil, care și-a intrat în rol extraordinar și care, în două luni, a jucat ceea ce nu jucase nimeni, la partidul nostru, niciodată. S-au văzut și rezultatele. După, la generale, am câștigat istoric, la Arad. Am bătut PDL-ul lui Falcă cu aproape zece procente. Au urmat trei ani și ceva foarte dubioși, în care cred că s-a văzut coabitarea asta neprincipală și nesănătoasă, care în opinia mea s-a terminat pe 22 februarie, partidul a intrat într-o fază de reconstrucție. Jucăm în continuare cu o echipă foarte tânără, fără meciuri în picioare, dar satisfacția mea e că e o echipă curată, foarte determinată și care joacă chiar pe bune.
    Atunci ce așteptări aveți de la aceste alegeri locale?
    – Evident că jucăm la câștig. Orice echipă intră în teren ca să câștige.
    Având în vedere că în cea mai mare parte a carierei dumneavoastră ați fost în funcții înalte, ministru, secretar de stat, sunteți senator, Fifor-primarul Aradului ar însemna o scădere față de cariera de până acum? Lumea își spune: „Poate Fifor nici nu vrea, poate visează funcții unde deja e obișnuit”
    – Am citit ce ați scris despre mine și am comentat: una dintre problemele pe care o să le avem de rezolvat în perioada imediat următoare este aceasta legată de seriozitatea candidaturii lui Fifor. Este extrem de periculoasă ideea: ăsta a venit, joacă, dar joacă doar ca să joace jocul, dar nu va rămâne, pentru că omul a venit de la București, vine din Guvern etc. Vreau să le arătăm oamenilor că Fifor joacă serios, nu joacă să vină să plece și joacă la câștig. Prin ce o să arătăm în luna care urmează, prin proiecte, prin modul foarte serios în care o să ne implicăm în această campanie electorală, prin dialogul pe care o să îl avem cu oamenii, o și încercăm să arătăm că facem o construcție serioasă. Niciodată când am preluat un proiect nu l-am dus până la jumătate. Aici o să fie diferența față de o administrație care pe asta s-a bazat, pe povești, pe lucruri începute și niciodată terminate, sau când au fost terminate au reprezentat lucru de mântuială , cu bani foarte mulți. Noi venim cu această chestiune: am preluat un proiect, îl jucăm bine și îl ducem până la capăt. O să încercăm să-i convingem pe arădeni de seriozitatea noastră. Eu, Fifor, dacă o să fiu primar în 28 septembrie și o să fiu, îmi propun un proiect de opt ani, în care să încercăm să punem orașul acesta pe roate.

    Ne batem cu un sistem, cu Bibarț cap de coloană. Bibarț, coechipierul lui Falcă și omul lui de încredere
    Ce ar urma dacă Fifor ajunge primar?
    – Normal că știu. Am condus ministere, chiar cel al Administrației. În ziua în care am pus fundul pe scaunul de primar, principala problemă pe care o ai de rezolvat este încălzirea orașului. V-am răspuns acum ca administrator. Nu ai timp de poveștile frumoase, în care să spui, mâine încep și schimb faleza, Cetatea, astea sunt proiectele mari, care se vor derula și finaliza cu bine. Principala provocare rămâne însă: cum trec iarna în condițiile în care dispare subvenția la încălzire? Nu o să pot spune decât o lună-două despre greaua moștenire, dar după aceea? Oamenii care te-au votat cu așteptări uriașe trebuie să primească ceva. Și? Ce primesc? Primesc liberalizarea la gigacalorie, ceea ce este un dezastru despre care Bibarț nu vorbește, despre care Falcă nu vorbește, dar ele sunt realități. După aceea, să vedem ce a rămas în pușculiță, Aradul fiind un oraș bogat. Jefuit sistematic de Falcă și de Bibarț, dar bogat. Nu poți să închizi pe excedent bugetar, cu 264 de milioane anul, și să știi că nu ai bani. După care putem discuta orice.
    Dar dacă nu o să aveți rezultate, construcția noului PSD Arad își urmează calea? Nu o să aveți de suferit?
    – Sigur. Categoric da. Eu am preluat o organizație nu doar de dragul de a conduce o organizație, cum s-a acreditat ideea că vine Fifor că are nevoie de o organizație. Am preluat o organizație pe care vreau să construiesc. Cei din jurul meu au înțeles clar că nu jucăm doar la locale, doar la parlamentare, pregătesc o echipă pentru 2024. E prima bătălie reală pe care urmează să o dea PSD Arad. Real însemnând că jucăm totul la câștig fără niciun fel de dubii. Dacă, dintr-o întâmplare sau alta nu reușim să preluăm Primăria Aradului anul acesta, cu certitudine anul 2024 este anul nostru. Pentru că știm ce greșeli s-au făcut și nu o să le mai facem, suntem serioși, știm ce trebuie făcut. Îmi doresc din toată inima să fiu primarul Aradului pentru că simt orașul, chiar îl simt, nu din punct de vedere politic, simt că are un pragmatism aparte, știu că are un potențial fabulos, simt orașul, nu mai e o chestie de intuiție, care se poate pune în valoare, cu lucruri simple, care țin în primul rând de corectarea unor direcții greșite pe care a fost pus, de oprirea jafului. Vă spun eu: e nesănătos să ai patru mandate de primar! După mine, eu cred că două mandate trebuie să fie limita pentru un primar. Oricât ai vrea, oricât de limpede ai fi la cap, după două mandate ajungi să dezvolți un sistem de relații neprincipale (mai ales dacă e un oraș mai mic), vrând-nevrând începi și ai relații de prietenie cu zone de influență, cu tot felul de oameni din mediul de afaceri. Ai două variante: fie ești puternic pe poziții, fie dacă ești mai slab de înger sau ticălos, cum a fost cazul aici, mai degrabă ticălos în cazul de față, de la Arad, dezvolți relația tot mai mult până te acaparează. Omul acesta care a domnit 15 ani la Primăria Aradului e un ticălos. În 16 ani se dezvoltă un sistem, care include instituții, la vedere sau nu. Ne batem cu un sistem, cu Bibarț cap de coloană și cu toată construcția asta făcută de Falcă în 16 ani. Jaful endemic poate fi oprit cu curaj, cu voință de a reforma serios instituții. Oamenii acceptă un tratament agresiv, dacă le spui ce urmează să se întâmple. Poate va durea, dar e foarte important să însănătoșim organismul acesta. Altă cale nu există. Plus că trebuie să desprinzi de la robinetul cu bani o grămadă de entități care căpușează bugetul Aradului. De ce avem instituții în Aradul acesta, cu mii de persoane, din care jumătate nu trec niciodată pe la muncă, dar se ocupă cu lipit afișe? Astea sunt realități. Să vedem cine sunt oamenii aceștia care căpușează un buget?
    Aveți două probleme, două idei care au prins în timp: „Fifor, Olteanul” și „PSD – „leagăn al corupției”…
    – Știți cum e? E cel puțin straniu să discuți la Arad despre PSD ca „leagăn al corupției”. Este suficient să te uiți de la balconul PSD Arad, peste stradă, și să vezi adevăratul legăn al corupției. Este simpatic cetățeanul Falcă atunci când iese și urlă despre baroni, despre ciumă roșie etc. Păi, mai baron ca Falcă nu există în România. Proporția jafului de la Arad este și greu să o explici cetățeanului, pe asta s-au și bazat dealtfel, că ăștia nu o să poată vorbi niciodată despre chestia asta pentru că omul nu-și reprezintă dimensiunea jafului. Nu poate să își reprezinte cât au furat de la pista de biciclete, că nu au cum. O pistă de biciclete care –s-a făcut cu șase milioane de euro (cu 5 s-a făcut Spitalul de la Lipova), adică vopsea dată pe șosea și transformată într-o chestie periculoasă, nici măcar practicabilă. Poți să vorbești liniștit despre canalizarea din Bujac și iese rahatul pe stradă…
    O să faceți un control dacă ajungeți primar?
    – Sigur că da. Nu o să vorbesc de Poliția Lucrărilor, cum promitea domnul Cionca, cel mai bogat președinte de CJ din țară. Nu avea cum să o facă pentru că ăia pe care trebuia să-i prindă îi alimentau camarila. Cum să-i prindă? Rămân tunurile mari, care nu se văd, care nu se iau în calcul: jaful din spital, morții din pandemie. Aș vrea să știu și eu cum a ajuns cel care a coordonat activitatea Spitalului Județean în pandemie „cetățean al Aradului”? Noaptea minții! Adică, ce faci? Iei lupul și-l faci „cetățean de onoare” în stână? Nu cred că e în regulă. Cineva va trebui să răspundă ce s-a întâmplat în pandemie, cu hârtiile pe masă.

    Și, totuși, ce a făcut Fifor pentru Arad?
    – Pe scurt. La Cetate, că tot e la ordinea zilei, trebuie să spunem arădenilor că a fost tot o tentativă de jaf. A fost semnat un protocol în 2010, prin care Primăria Aradului primește Cetatea și dă la schimb 250 de locuințe ANL, dădea 10 hectare de teren și renova spațiul din Gai ca să se poată muta militarii. Nu a fost doar protocol, exista chiar o Hotărâre de Guvern nr.1100/2010, care venea și consfințea toate lucrurile acestea, care practic dădea Cetatea în proprietatea Primăriei Arad. De aici a început dansul tip Falcă. A alocat bani în bugetul următor, dar nu-i cheltuia niciodată, mai se ducea și spunea că oricine, inclusiv marțienii, nu-l lasă să facă Cetatea, că oamenii răi nu i-o dau. Ghinionul lui e că a venit Fifor ministru al Apărării. Falcă, în 8 ani nu a cheltuit niciun ban. Ba, a făcut, a făcut un DALI, la un moment dat, pentru locuințele din Gai. Atât. Nu am stat degeaba și, știind că va veni vremea când va trebui să vorbim despre Cetate, am cerut documente. Corespondența între Primăria Aradului și MApN este foarte stufoasă, în fiecare an cerându-i-se să facă ce a promis. Nimeni nu i-a spus: „Până aici!” Ei bine, asta am făcut eu în 2018, când i-am spus: „Îți dau Cetatea. O iei? Acum emit documentele, ia Cetatea! Nu mai vrem nimic, nici locuințe, nici teren, plecăm cu militarii în Gai, pe structură flexibilă tip NATO, le punem containere și stăm acolo până ne rezolvăm investiția din Gai. Ia cetatea, Falcă! Credeți că în momentul acela nu l-au trecut fiorii: Atunci a realizat că ăsta, eu, chiar îi dă Cetatea. Numai cine nu a intrat în Cetate nu știe că e vorba de enorm de mulți bani care trebuie investiți acolo. Pentru a fi pusă în formă de conservare reală. Știți oare că ministerul, deși bate câmpii unul Faur, cred că așa îl cheamă, Armata, nu avea voie să investească acolo nici măcar un leu? Că te ia Curtea de Conturi dacă investești într-o proprietate a altuia? În fine, Falcă a plecat la Bruxelles, eu am plecat de la minister și, acum, vine Falcă și spune că Fifor nu a dat Cetatea. E o prostie, Cetatea este la Primăria Arad din 2010. El doar trebuia să facă ce trebuia să facă. De fapt, un amănunt foarte important, miza care a fost, și m-am prins târziu că și eu m-am dus după fenta lui Falcă, miza era alta: miza nu era preluarea Cetății pentru că Falcă știe că nu are ce face cu ea. Că e extrem de greu și să o păzești măcar, darămite să conservi și să restaurezi. Interesul erau cele 13 hectare de teren intravilan pe care stă unitatea militară din Gai. Acolo a fost de fapt miza. Ce aș face eu cu Cetatea? Avem un proiect de reabilitare și de punere în exploatare turistică. Eu, spre deosebire de Falcă sau de Bibarț, am mai făcut asa ceva, știu ce înseamnă patrimoniu cultural. Dincolo de asta, e suficient să te uiți ce buclă face Mureșul și să îți dai seama că acolo e sufletul Aradului. Trebuie revitalizată cu totul. Cu o bună înțelegere cu conducerea Armatei, aceasta se poate retrage de acolo, se pot reloca oriunde. Sediul NATO la Bruxelles a fost ani de zile în clădiri modulare. Ce faci după? Trebuie să păzești, să conservi, în primă instanță, monumentul, după care să cauți sursele de finanțare, să lucrezi pe bucăți la restaurare. Poate nu ai cum să restaurezi Cetatea toată în zece ani, dar o conservi pe bucăți. Cele mai afectate zone, Biserica Franciscană (prima oară), după care tot spațiul trebuie pus în valoare. Dar, mai revenim în campania aceasta să vorbim despre Cetate. Practic, Cetatea va fi Centrul și sufletul Aradului.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Eu nu-mi pot imagina oameni competenți în administrația Aradului promovați de indivizii din PSD Arad (cred că ar fi oricum mai buni decât jegurile pedeliste dar nu-i sigur). Fifor ar trebui să vină și să detalieze cum va implementa mecanisme concrete de promovare pe criterii de competență și mecanisme de responsabilizare a factorilor de decizie. Dincolo de infinutul joc de imagine dintre PSD și fostul PDL nouă be trebuie ceva palpabil, concret, măsurabil, care să producă afecte, care să producă schimbare.
      În ordinea asta de idei, care sunt mecanismele de promovare în cadrul filialei Arad a PSD? Tot așa pe pile, pe recomandări, pe cumetrii (cum zicea președintele de onoare al PSD)? Cum reușește PSD să demonteze caracatița pedelistă din Arad, cu șmecherași buni de gură și fără nicio idee, preocupare, empatie pentru arădeni, cu tot felul de finanțatori interesați de contracte din bani publici, tot cu țuțeri din grupul de ”elită” al lipitorilor de afișe, tot cu fătuce și alte specimene lipsite de consistență, calitate, principii și valori? Cum reușește PSD să convingă că va fi mai mult decât PDL-ul arădean? Pe ce se bazează comunicarea PSD? Principii nu, valori nu, presă nu, activiști prezenți în online nu, proiecte concrete nu, probleme reale neidentificate și pe cale de consecință și soluții lipsă ….

      0 voturi
      +1
      -1
    2. Din start , vreau să precizez : nu sunt arădean, nu fac politică. Doar lucrez in acest oraș . Dacă i-ai acordat girul primarului Falca , nenumărate mandate, cu rezultatele mai puțin decât modeste, nu văd de ce nu ați încerca și altceva . Oricum , Aradul , la ora actuală, este jalnic .

      0 voturi
      +1
      -1
    3. Din start , vreau să precizez că nu sunt arădean și nici nu fac politică. Doar lucrez in acest oraș. Vorba vine oraș, atunci când vrei să -l compari cu orașele din zona ardealului , crisanei sau banatului . Știți la ce mă refer . Consider că ar trebui să încercați și altceva , sau , poate ,vouă vă e bine și așa . De voi depinde !

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    1 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.