Interviu în TUB-ul amintirilor și în studioul din „faimosul” cartier Grădiște: trupa arădeană The Much Betters

    „Patru arădeni tineri care se întâlnesc ocazional într-un studio amenajat la subsolul unei case din faimosul cartier Grădiște. Folosind un calculator, un Roland mc808, o Nova și niște sisteme eliminatoare de liniște tip Yamaha, trupa The Much Betters extrage cu grijă tăcerea acumulată în încăpere în timpul săptămânii, și o înlocuiește cu o serie de sunete atent alese, compilate gen electro. Spațiul astfel pregătit devine propice pentru a propulsa ascultătorul, prin intermediul sinesteziei audio-vizuale, în diverse călătorii psihodelice (sic) cu efect terapeutic, sau pentru a mânca pizza și a bea ca porcii până dimineața” – este descrierea trupei pe pagina oficială de Facebook și este vorba despre Zumi – care se ocupă de „meclofon, dume, melodii”, Goodies – „ritmuri, feeling”, Firedrill (Alex) – „butoane, diverse frecvențe, idei muzicale” și Vitzi – „programare, management, live-uri”.

    Am „convocat” membrii trupei The Much Betters în studioul din Grădiște pentru a sta de vorbă cu ei și a ieșit un interviu fragmentat, dar lipit, montat împreună – am putea spune „masterizat” – ulterior, asta pentru că Vitzi locuiește de ceva timp în Germania, iar Gabi (Goodies), deși locuiește la Arad, nu a putut să fie prezent din anumite motive. Am vorbit și cu cei doi online, în cele din urmă, iar ceea ce a ieșit e… „luuung, frate!”. Dar se pretează. La urma urmei, cu toate că a scos primul videoclip abia acum, în 2022, trupa există de aproape două decenii, iar cei patru membri sunt considerați niște guru în muzica electronică arădeană. Pentru cunoscători, ajunge să menționăm doar fostul club numit TUB (acronim din „Testing Underground Beats”), o adevărată „pepinieră” locală pentru muzica electronică și alternativă în general.

    – Să începem cu denumirea trupei. De ce „Much Betters”? Ce e „much better” sau ce anume ați vrut să fie „much better”?

    Zumi: A fost mai mult o glumă. Asta cu numitul trupei s-a dovedit a fi mai greu. Când aveam 18 ani și aveam deja o formație, ceva formație punk, primul lucru după ce ne-am adunat trei băieți în fața blocului și după ce am hotărât că facem o formație era să căutăm un nume. Ne-am numit „Underdog” sau nu mai știu ce, aveam și o siglă, doar că habar n-aveam să cântăm. După aia, când am început să chiar facem muzică cu băieții, ne-am dat seama că e mai greu să găsești un nume care să se potrivească. Numele „The Much Betters” a venit efectiv ca o glumă. Ziceam că ar fi haios atunci când ne prezintă pe scenă să zică, de exemplu, „ăștia au fost Metallica, mulțumim frumos, iar acum: The Much Betters!”. Și așa a rămas.

    Alex: „Thank you Metallica! And now… THE MUCH BETTERS!”.

    GoodiesMie personal nu mi-a plăcut niciodată denumirea asta, dar „it got stuck”.

    – Când v-am contactat să facem acest interviu, m-ați surprins puțin. Știam că trupa e mai veche, dar am aflat că aveți deja fiecare proiecte individuale și The Much Betters a căzut cumva pe plan secundar. Cu ce vă ocupați fiecare?

    Zumi: Trupa a fost întotdeauna doar un hobby, n-am avut alte pretenții, știind mai ales că e foarte greu să trăiești din așa ceva în România. Sunt câteva formații care își permit chestia asta, dar noi n-am fost presați să ieșim, să facem concerte… deci nu ne-am pus niciodată problema să ajungem să trăim din muzică. Am avut libertatea să facem chiar ce voiam noi, ce ne plăcea nouă, nu neapărat cu gândul să avem succes la public. Pe mine m-a adus jobul la Timișoara, sunt funcționar public, înainte am lucrat la Primărie aici, la Arad. Muzica a rămas în continuare un hobby, dar pentru că nu mai suntem în același oraș, eu mai fac muzică solo, fratele meu (n. red. – Alex) tot așa, Vitzi a plecat în Germania tot cu un job. Eu odată pe săptămână deschid calculatorul și mai fac muzică.

    Goodies: Am avut mai multe proiecte, precum „Goodies”, cu un album mai dark, dar și cu Zumi a.k.a. Mushigunk, înainte ca Alex să decidă să-și facă studio. După o vreme am decis să fim toți patru, cu The Much Betters.

    – Într-un trecut nu foarte îndepărtat v-ați mai ocupat și de clubul TUB și, chiar nu demult, de Escape Room…

    Goodies: Eu nu am avut de a face cu aceste proiecte. Eram doar consumator.

    Alex: Eu am încercat să fac tot timpul ceea ce mi-a plăcut. La TUB am pus muzică, iar la Escape Room mi s-a părut o idee super bună, am fost la un Escape Room și am considerat că putem face și noi așa ceva, ba chiar mai fain.

    – Și ce succes a avut Escape Room?

    Alex: A mers bine, în sensul că toată lumea care a fost acolo a fost mulțumită… și cam atât. Din păcate, la fel ca și cu TUB… noi nu ne pricepem la partea de marketing, să atragem lumea.

    Zumi: A fost un succes și Escape Room, așa, pe o piață de nișă, dar din cauza situației economice a Aradului, care-i clar într-un declin… e cam greu să menții nivelul, pentru că la început vin mulți, apoi nu prea. Spre sfârșit au venit mai mulți din Timișoara.

    Goodies: A avut succes la început. Foarte multă lume era curioasă să vadă ce și cum. Iar Alex, fiind perfecționist, a știut cum să facă să fie pe placul lor. Dar cu timpul, fiind oraș mic, lumea nu se mai înghesuia ca pe vremuri. Oricum, știu că veneau și din Timișoara și alte orașe și au rămas impresionați.

    – S-a închis anul trecut, parcă, în pandemie… 

    Alex: Da, vara trecută. Ideea la Escape Room e că după o vreme, odată la un an, doi, trebuie să mai schimbi camera, să oferi ceva diferit, dar pentru asta trebuie să ai clienți, să ai un venit, ca să investești. Dar cum n-au venit destui, n-am mai avut de unde să investim în Escape Room… însă am reușit măcar să-l închidem fără pierderi.

    – Revenind la The Much Betters, câte piese aveți pregătite? Vă gândiți și la un album?

    Alex: Primul nostru album se va numi direct „Greatest Hits”. Sau „Best of”! (n. red. – glumește)

    Zumi: Cred că vreo șase piese sunt selectate din cele… fără exagerare: sute de idei și chestii pe care le-am dus până la un anumit nivel de finalizare… din care putem spune că avem vreo 50 care pot fi considerate piese, iar din asta am redus la șase, care o să fie masterizate. Asta o să fie pe termen scurt. Dacă avem un feedback pozitiv, mai vedem, că mai avem piese ce pot fi puse acolo. Am ajuns la concluzia cu toții că nu prea are rost să ne apucăm să facem ceva nou, având atâtea chestii neterminate.

    Vitzi: Cum spunea și Zumi, formația are foarte multe piese scrise în diferite programe de muzică pe computer sau chiar si hardware. Unele nu mai există decât în format audio. În ultimii 25 de ani, fiecare a mai făcut piese separat, după care am început să colaborăm, să facem muzică împreună. Alex, la un moment dat, s-a hotărât să facă un studio în pivniță, aprox prin 2006. După ce a fost gata și am început să petrecem mai mult timp împreună în studio, Zumi a venit cu ideea să înființăm formația The Much Betters. Acolo s-au născut multe piese. Deoarece eram prieteni buni de o viață și ne-am unit forțele creative în studio, ne-am completat foarte bine unul pe celălalt. Cred că, cu toții suntem de acord că împreună am făcut muzică mai bună decât separat.

    Unde vreau să ajung e că prin 2016, după ce nu prea mai făcea formația muzică, m-am gândit că trebuie să facem ceva cu aceste piese care zac acolo în computer și numai noi le tot ascultam, sau prietenii noștri, dacă mai veneau în vizită. Unele piese au mai fost puse pe internet, nemasterizate. Deci am început să mă ocup de album, material muzical aveam, doar trebuia adus la suprafață, să fie publicată cum trebuie. Și așa, cu încetul am ajuns să trimitem piesele la masterizat la Cosmin Lupan prin 2020. Din acel moment a prins contur primul album The Much Betters, masterizat. Este gata 90%. Va conține patru piese cu vocal și două piese instrumentale. Va fi un album mai scurt, aprox de 30 minute.

    Goodies: Piese pregătite e cam mult spus. Am avut la un moment dat zeci, poate chiar sute de proiecte începute, altele pe jumătate, altele aproape gata. De acolo s-a decis să fie culese câteva care aveau potențial și refăcute, masterizate. Chiar nici eu nu știu care sunt alea. Dar Vitzi face o treabă excelentă cu pregătirea, promovarea ș.a.m.d.


    Studioul din pivniță

    – Spuneți câte ceva despre piesa „Dragul de Arad”! De la crearea ei până la videoclip.

    Alex: Textul piesei a fost scris de frate-mio (n. red. – Zumi). Nici nu știu când a fost asta…

    Zumi: A fost când mai exista formația, în sensul că ne mai tot întâlneam aici și mai făceam piese, dar eu eram deja la Timișoara și eu chiar am avut un drag de Arad. Și am în continuare, am rămas cu amintiri plăcute legate de Arad și când mai vin aici, îmi place ce văd. Dar ăsta e un sentiment pe care nu toți îl au, de exemplu regizorul videoclipului și actorul (n. red. – Andrei Elek). Noi nu ne-am băgat în procesul de creație, l-am lăsat pe Mimi (n. red. – Mimi Sălăjan) să facă ce vrea el. Am zis că la început nu ne băgăm în chestia asta. Noi n-am vrut neapărat să iasă o nostalgie TUB. În fine… asta a ieșit. M-am întâlnit cu ei alaltăieri, am vorbit despre videoclip și au zis că s-au întrebat unul pe altul „Uite, piesa-i despre Arad. Ai vreo idee ce să facem?”, „Păi, ce-ți place la Arad?”, l-a întrebat Mimi pe actorul Elek. „Nimic!”. „Nici mie!”… și atunci au filmat toată chestia asta.

    Goodies: Sincer, eu nu îmi aduc aminte bine de piesa asta. Probabil am lucrat la ritm, fiind punctul meu forte în cadrul The Much Betters. Dar da, textul a fost scris de Zumi, căruia îi era dor de Arad, el fiind deja mutat la Timișoara.

    – Ce colaborări aveți pe partea vocală?

    Alex: Andreea, prietena mea (n. red. – Andreea Trifu). Ea, efectiv, a venit la un moment dat jos aici, în studio, a mers piesa respectivă și Zumi a insistat să cânte ea…

    Zumi: A mai făcut câteva piese. A mai fost și Mara, avem o piesă cu ea, dar pe aia n-am mai pus-o pe „Best of”, că am tot modificat-o…

    Alex: A mai fost Alexandra (n. red. – Alexandra Iordan)…

    Vitzi: Piesa cu Alexandra va fi lansată pe album. Era pe Youtube, dar am șters-o, că era doar varianta nemasterizată, nefinalizată.

    Zumi: Au mai venit aici pe la noi mulți, printre care Ron…

    Vitzi: Ronald Chiu. Este un prieten cu origini în Arad, dar s-a născut în Statele Unite și a venit în România mai mulți ani să vadă cum este viața pe aici. A cântat cu Dean, Camil Păcurar, Mimi Sălăjan și alți membri într-o formație rock, se numea 7th Kind. Deci era și chitarist, și vocal, și rapper.

    Goodies: Colaborările cele mai de succes au fost cu Andreea, prietena lui Alex, care are o voce faină, iar talentul său de a scrie texte atât în limba română, cât și în engleză, sunt mult subapreciate. Alexandra a fost o inspirație când a apărut, mie cel puțin mi-a plăcut enorm. Cu Fly la fel. Cu chitara, omul poate face orice. Dar și mulți alții.

    Zumi: A mai fost aici și Bean (n. red. – solistul Subcarpați / Șuie Paparude)… și alții. În gașca asta de muzică electronică, alternativă sau cum vrei să o numești, ne cam cunoaștem cu toții. Suntem o gașcă mai extinsă, din toată țara. Și normal că mai veneau aici, mai făceam câte un jam session. De exemplu cu Bean așa a fost, a zis „dă-i drumul”, a luat microfonul și a început…

    – Asta s-a întâmplat înainte să fie el în Șuie sau în Subcarpați, nu?

    Zumi: Da. El a cântat mai întâi cu un prieten de-al meu din București, Ati de Chile, el fiind la tobe/percuție. Formația se chema Blanoz Distruzos. Dar fiecare s-a dus pe altă direcție după aia și Bean a devenit cel mai cunoscut dintre toți, cu Subcarpați. Ceea ce-i foarte bine, că și-a găsit o nișă foarte bine definită, care-i de mare succes și e unul dintre puținii care, așa cum ți-am spus la început, chiar poate să și trăiască din chestia asta. Adică trupa e booked pe tot anul și merg în toată țara și nu numai. Nici nu știu, sincer… tu te-ai fi văzut să facem asta? (n. red. – îl întreabă pe fratele său, Alex)

    Alex: Într-un fel, dacă așa cădeau treburile la locul lor, da. Cum a fost, de exemplu tripul de la OpenFest. Dar nu ne-am zbătut pentru asta sau ceva de genul ăsta. Am fi putut, cu ușurință până la urmă, dar pentru asta îți trebuie câteva hit-uri.

    Zumi: Asta e cam ca și zicala „Strugurii la care nu ajungi, sunt acri”. Dar nu prea mă văd să trăiesc lifestyle-ul ăsta, turnee non-stop etc. Când te obișnuiești să ai un anumit succes și chiar să trăiești din asta, îți dai seama cât e de greu și cât e de important să menții succesul acela, că depinde existența ta de acesta. Poate fi și un anumit stres. La noi n-a fost, întotdeauna am avut jobul pe care l-am avut și hobby. Eu mă bucur foarte mult pentru ei, că există trupe din mediul ăsta underground, care au reușit să trăiască din muzică alternativă. Cum ar fi Șuie, Subcarpați, Vița de Vie…

    Concertul de la OpenFest, Ghioroc, 2010. Cu Fly (B-ton), Mara, Bean și Ron

    – Dar când și cum a început totul? Spuneți câte ceva despre istoricul trupei!

    Zumi: A început prin anii ’90, când aveam un calculator cu ceva Windows sau Pentium… cât era?

    Alex: Pentium 4… ba nu! Niciun Pentium! Era 486!

    Zumi: …și am avut un program foarte rudimentar de făcut muzică care se chema Scream Tracker, dar era OK pentru noi. Oricum, ne plăcea muzica electronică înainte de asta, Prodigy și tot ce era pe vremea aia, așa că am început și noi să bibilim progrămelu’ ăla, care folosește niște sample-uri pe care le combini și le faci să sune într-un fel, ca o piesă. Era pe 16 bits, calitatea era destul de proastă, dar asta nu ne-a împiedicat să ne jucăm cu acest program și am făcut piese. Ne distram efectiv, făceam muzică pentru noi.

    Alex: Era primul calculator, de fapt, și era o chestie faină: „uite ce poți să faci pe el! WOW!”

    Zumi: După aia a început Alex să fie tot mai pasionat, a început să investească bani în scule și muzica a început să sune tot mai bine. Atunci s-a alăturat formației și Gabi (n. red. – nume de scenă: Goodies), care avea simțul ăsta ritmic foarte dezvoltat și am împărțit rolurile în formație, el pe partea ritmică, Alex venea cu idei de melodii, eu veneam și comentam că „asta nu-i bine” și „hai să facem așa”. A venit și Vitzi între timp, care ne-a ajutat mai mult tehnic. Aveam alte scule atunci, era aici o masă de cabluri. Eu nu le aveam cu tehnologia, n-am avut răbdare să învăț cum naiba se înregistrează, dar ajutam și eu în procesul de creație, iar după ce aveam câteva piese, am zis „hai să cântăm live!”. Nu știu ce ne-a apucat…

    Alex: Ai sărit peste ceva. Era și Atomic TV pe atunci, unde am câștigat ceva videoclip în ’97…

    Zumi: Da, erai solo atunci, cu numele Firedrill. Piesa aia a fost făcută pe Scream Trackerul ăla. Atomic TV a avut un concurs pentru tinere talente în muzica electronică.

    Vitzi: Juriul a fost Șuie Paparude. Acest lucru a pus Aradul pe harta muzicii electronice. Pe acea vreme a fost un lucru mare.

    Alex: Cum se chema emisiunea? Club Bizarre, parcă…

    Zumi: Deci educație muzicală nu prea am avut. Totul era după ureche, pe feeling.

    Goodies: Mda, la Alex am văzut prima oară un soft de muzică pe nume „Scream Tracker”. Alex se juca mai mult pe el și de acolo a început toată nebunia. Atunci m-am atașat de ritmuri de fapt, avea Alex o piesă pe nume „Na”, care avea ritmul complex cu tot felul de tobe. Am rămas impresionat. După o vreme am colaborat cu Zumi, cum ziceam înainte, „Mushigunk”, iar după ce Alex și-a tras studio, atunci cu Alex o grămadă de proiecte. Vitzi făcea și el acasă tot felul de piese și atunci am decis să ne punem toți patru pe un proiect, astfel a luat naștere The Much Betters.

    – Când ați început să ieșiți în public să puneți muzică? Și unde ați mai avut concerte?

    Zumi: Alex a fost DJ, la fel și Vitzi.

    Alex: În club, la noi, acolo (n. red. – la TUB). Am luat o sculă de DJ…

    Zumi: Dar noi, ca The Much Betters, n-am cântat în TUB.

    Alex: Nu, nimic. Nici nu știu… am pus acolo o piesă de-a noastră, măcar? Nu cred.

    Vitzi: Să clarificăm un pic lucrurile… formația The Much Betters încă nu exista, dar și Alex, și Zumi, și Gabi făceau muzică. Când separat, când împreună. Dar nu exista un nume de formație. The Much Betters a fost înființat mai târziu.

    Goodies: În public, pe scenă nu m-am simțit niciodată că aș fi în stare să ies, pentru că nu mă simt că aș fi muzician. Alex și Vitzi erau deja DJ cunoscuți în Arad și asta m-a împins să încerc și câteva proiecte de DJ. Am și făcut o vreme, cu mici succese pe ici-colo, dar departe de nivelul lui Alex sau Vitzi. Concertul de la OpenFest a fost poate cel mai mare succes. Dar acolo am decis să nu iau parte pe scenă și să rămân în public. Cum s-ar zice, am susținut moral trupa. A fost plăcut să auzi piese la care ai lucrat și tu și să vezi lumea dansând. A fost o experiență plăcută.

    – Chiar am vrut să vă întreb de OpenFest. Și știu că ați mai pus muzică și în KF…

    Alex: Cu OpenFest a fost așa: a venit Moldi (n. red. – Mihai Moldovan a.k.a. Bread&Butter) – foarte bun organizator – și m-a întrebat „nu vrei să DJ-uiești pe acolo?”. Mai erau trei luni, m-am gândit un pic și am zis „hai că facem atunci live”, fără să avem o discuție prealabilă despre asta, dar pe urmă nu-mi pare rău, că a ieșit destul de OK. Am avut trei luni să „repetăm”, cu Fly… și a mai venit Mara la voce, în ultimele zile…

    Zumi: Îți dai seama că-i o diferență mare să faci o piesă, față de live. Puteam face live așa cum fac mulți, că dăm drumul la piesă, la negativ și se cântă peste. Muzică electronică live poate să însemne și asta. Dar având acele scule, ei au insistat să facă totul live.

    Alex: Adică, de exemplu, Fly înlocuia efectiv o bucată din piesă cu instrumente. La clape a mai veni Bobo (n. red. – Ionuț Cârjă), care-i acuma la Cargo. Deci am „desfăcut” piesele cât s-a putut.

    Zumi: Da, până la urmă a ieșit bine. Eu n-aș fi crezut. Am fost foarte speriat, frast am avut când am auzit că vor să facă live. Dar lumea s-a simțit bine, asta e cel mai important.

    Alex: Și a mai fost o cântare la Flex, la un moment dat, unde era The Much Betters FULL ROCK. Numai cu instrumentiști, cu Fly, cu tobe, chitară, bas. Și noi în spate, cu mixerul.

    Zumi: Sincer, nu m-am uitat la înregistrări, că mi-e cringe când mă văd.

    Goodies: Cum ziceam, OpenFest a fost un succes mare, iar la KF putea să iasă și mai fain. De restul nu îmi amintesc. Oricum, dacă vorbim de muzică în public, eu de obicei decid să nu iau parte.


    Goodies, Alex (Firedrill), Vitzi, Fly și Ionuț Cârja în KF (Foto: Alex Tokay)

    – Cum ați denumi stilul vostru muzical?

    Zumi: Muzică electronică.

    Vitzi: Zumi mai zicea si „Muzică Electrocasnică”.

    Alex: Când am început să facem noi muzică nu exista „în ce categorie intră asta?”. Era muzică electronică, punct. Nu era drum’n’bass sau nu știu ce nu-știu-ce-uri.

    Zumi: Mai era, totuși, muzica house și asta știu că nu ne identificam cu house-ul, pentru că formulele ritmice erau mai complexe. Adică am folosit și noi tutzi-tutzi-tutzi, dar mai rar.

    Alex: Breakbeat se cheamă stilul.

    Vitzi: Atât de mult am așteptat cu lansarea albumului că stilul breakbeat nici nu mai domină piața muzicii electronice, mai demult o puteai auzi în toate filmele mari când era acțiune, numai BigBeat, breakbeat era sau rock… vezi filmul Matrix. Ca norocul, formația a acoperit mai multe stiluri de muzică electronică și, undeva, formația are un stil propriu, nu se ține de nici un stil neapărat, asta s-a format în timp, cum zicea Alex, prin anii 2000. De exemplu, formațiile combinau mai multe stiluri de muzică și nu exista așa de bine definit un stil anume.

    Goodies: O poți denumi oricum. Muzică electronică… dar, de fapt, este stilul propriu, cu bune și rele, trăirile noastre, frustrările, bucuriile, toate într-o oală.

    – Ce vă inspiră și ce influențe găsim în muzica voastră?

    Zumi: Chemical Brothers… aș zice și Șuie Paparude. Probabil am fost și noi influențați ca toți ceilalți de aceeași muzică electronică englezească din anii ’90… Orbital și toate trupele astea.

    Vitzi: La influențe muzicale aș enumera câteva formații și câțiva artiști: Prodigy, Rage Against the Machine, Depeche Mode, Gus Gus, Underworld, Future Sound of London, Beastie Boys, Photek, Adam F, LTJ Bukem, The Cure, Nine Inch Nails, Tool și multe altele.

    Goodies: Hmm, nici nu știu. Eu de la Alex am prins toată mișcarea asta cu muzica, deci pentru mine a fost mai mult entuziasmul lui și, clar, talentul lui Zumi de a reda o poveste prin sunete, iar Vitzi era lipiciul care ținea – ține, de fapt – The Much Betters împreună, chiar și acum. Iar ca influențe, erau clasicii de pe vremea aceea. Chemical, Photek, Roni Size, Underworld, Stereo MC’s și o grămadă de alte formații.

    – Pentru că a venit vorba mai devreme de house… citez dintr-un mare clasic în viață, nu știu dacă vă spune ceva: „A fost o vremea… (…) când dansam cu un oraș întreg. De luni pina duminica, erai ca în Paradis, un Univers pe sentimente colorate. (…) Ușor, ușor, lumea s-a schimbat, generațiile s-au schimbat, EU m-am schimbat…” – DJ Rosario Internullo (n. red. – nu păreau deloc familiari cu versurile). Deci nu vă spune nimic? Mi-am adus aminte de această piesă și mi se pare că vi se potrivește, într-un fel. În ceea ce privește nostalgia, cel puțin, în momentul de față…

    Zumi: Piesa asta cu Aradul, „Dragul de Arad”, clar se bazează pe nostalgie. Atunci nu era vorba de nostalgie, dar normal că acum, că a trecut timpul, ne gândim cu drag la perioada aia. Piesa e mai comercială, mai sentimentală. Deși noi nu prea ne-am aventurat în direcția aia de obicei…

    Alex: Da, e așa mai pop, pop-ish. De radio…

    Zumi: Ideea era ca arădenii să poată să se identifice cu piesa asta.

    – Având în vedere că e așa, cum zici, o piesă de radio, nu v-ați gândit că poate ar putea fi preluată de un post de radio? Piesa „Dragul de Arad” pe plan local, firește, în schimb alte piese…

    Goodies: Nu știu nimic despre asta. Alex și Zumi decid în aceste chestiuni și Vitzi le pune în aplicare.

    Zumi: O să se ocupe Vitzi, dar nu știu… poate Radio Arad. Pe plan național, o să vedem. Mai avem câteva piese care ar putea să meargă la unele posturi. Poate cei de la Radio Guerrilla ar fi interesați, dar ei nu se prind la Arad. Rămâne online-ul.

    Alex: Mai e și chestia că avem prea puține piese cu vocal, iar muzică instrumentală sau electronică nici nu prea prinde la radio.

    Vitzi: La Radio Arad se poate deja auzi piesa. Încercăm să ajungem și la celelalte posturi locale sau chiar posturile radio naționale.

    – Ziceați că n-ați vrut să iasă nostalgie TUB în videoclip, dar în unii ați reușit să treziți, totuși, nostalgia unor vremuri apuse, anii ’90, începutul anilor 2000. Nu doar TUB neapărat, revin în minte localuri precum Shadows, Mooskea, Renaissance, Nefertiti sau Ștrandul Neptun de altădată… 

    Zumi: Asta e datorită mai mult lui Mimi, care a cerut permisiunea să folosească niște imagini din arhivă, din TUB, cu tot felul de petreceri… și probabil de acolo e toată paralela asta, din videoclip. Aradul din piesă nu e Aradul de demult, e despre Aradul de acum. Așa s-a nimerit, nu-i nicio problemă, dacă în unii a trezit astfel de amintiri. Într-adevăr, nu mai e cum a fost atunci.


    TUB. Foto: Florin Varna

    – E Aradul de acum, în general, much worse?

    Zumi: Alex? Tu stai aici…

    Alex: Ăăăă… Adevărul e că nu prea mai ies în oraș ca să mă distrez… Habar n-am ce se întâmplă, jur.

    Goodies: Much worse? E altfel, pentru că am intrat în Europa, trebuie să te aliniezi standardelor europene. Pe acea vreme era mai deschis, era mai liber totul.

    Zumi: Aveam și altă vârstă atunci. Chiar nu am cu ce să compar… Uneori mai întreb prietenii „Hai… ieșim undeva? Unde?”. „Păi, acolo-i închis, acolo-i închis”… Probabil că tinerii se duc undeva, în „discotecă”. Ceva cluburi tre’ să fie!

    – Este unul singur, Molly Malone’s…

    Alex: Unde? Ce-i aia?

    – Fostul Soho. Sau fostul Seven Gates.

    Zumi: Păi, atunci erau mai multe. Era viață de noapte, efectiv. Atunci, în weekend stăteai până dimineața, puteai să mergi în mai multe locuri, să faci „club-hopping”.

    Alex: Acum nu prea ai ce să alegi.

    Zumi: Mai există Flex, nu?

    Vitzi: Din anii ’90 până prin anii 2009 încă era un fel revoluție culturală în Arad, de la restaurante și teatru până la nu știu câte formații rock sau HipHop. Existau multe, oricum, să nu mai zic de cine știe câți DJ. Cluburi de muzică electronică, house chiar nu știu câte, cluburi de rock sau HipHop, discoteci la greu, spațiul verde de pe Ștrandul Neptun, unde a existat și Clubul „Bistro” TUB – varianta de vară, cu terasă, alături de multe alte terase sau cluburi situate pe ștrand, unde am organizat împreună party-uri în aer liber, cu intrare gratis, unde au participat sute de oameni. Unde am pus muzică alături de Alex a.k.a. Firedrill, Toto și Csabi Mic a.k.a. Smog, Dumi a.k.a. Zgomot, Luci și mulți alții.



    Petreceri în TUB. Foto: Florin Varna

    – Publicul vostru țintă care credeți că e? Cei nostalgici după acele vremuri sau poate chiar tinerii care nici măcar n-au auzit – eventual din povești – de TUB, Nefertiti și viața de noapte de „pe Ștrand”?

    Goodies: Nu a existat niciodată un public țintă. Noi eram mulțumiți dacă ne plăcea nouă și eventual prietenilor apropiați. E mai ușor să faci ceva când nu ai un termen limită și nu ai presiune. Dacă primesc un mesaj cu „whoa, ce faină e piesa aia, m-a dus cu gândul la acele vremuri”, sunt perfect fericit.

    Zumi: Am știut foarte bine că piesa asta cu Aradul o să atragă atenția mai mult decât altele pentru că în muzica electronică, în general, piața-i saturată, este foarte greu să ieși în evidență. Noi n-am avut intenția să atragem click-uri. A venit mai întâi piesa, ne-am dat seama că-i mai comercială, adică să placă și celor care nu sunt atrași neapărat de muzica electronică. Poate prin asta mai câștigăm teren, poate mai ascultă și alții muzică electronică… dar n-a fost intenționată treaba. Publicul nostru e același, care ascultă muzică alternativă, în principiu… ceva ce nu găsesc la Europa FM, de exemplu. Dar asta nu înseamnă că avem ceva cu muzica pop din top, pur și simplu nu ne place. Ăsta-i publicul, dar ținta e oricine căruia-i place muzica. Deci noi am făcut ce ne-a plăcut și ce-a ieșit, a ieșit. Dacă sunt și alții cărora le place, e OK.

    – Voi ați încercat, totuși, să faceți o diferență în Arad și mă refer la TUB, pe plan muzical, dar și la Escape Room, doar că acela pe altă nișă. Acum ați schimba ceva în Arad, dacă ar fi după voi? 

    Zumi: Păi, un lucru îi sigur: politica asta de a închide terasele la ora zece a fost lovitura de grație pentru viața de noapte. Ștrandul… clar că nu mai este ce a fost. Era foarte viu și activ… și era renumit, veneau din toate localitățile vecine. Nu știu ce aș putea să zic, că eu numai Timișoara văd și văd că e o diferență clară, dar nu e neapărat vina primarului, îi faptul că Timișoara e centru universitar și este un flux de generații care tot se schimbă, toți sunt tineri și toți caută să se distreze, iar noi aici la Arad îmbătrânim și… nu-s așa mulți tineri. Ar trebui să se schimbe economic Aradul, dar nu știu ce ar trebui să se întâmple ca să fie ca altădată. Ăsta e un oraș bun să fii pensionar sau să crești copilul. E liniște, te plimbi prin parc și la revedere. E frumos orașul, dar pentru distracție, viață de noapte, te duci la Timișoara.

    Alex: Sunt absolut de acord. La Timișoara poți să alegi unde să mergi într-o seară. Aici ce faci? Mergi la Flex sau la Nerv. Sau la KF, dar la KF nu se mai întâmplă niciun eveniment muzical din același motiv, pentru că Ioana, săraca, frast are deja… când vine Poliția, gata, se-nchide birtul. Așa că a zis că nu mai face evenimente, ca să ocolească problema, amenzile ș.a.m.d. Și cam ăsta-i centrul orașului.

    Zumi: Festivaluri se mai fac, dar… nu știu. Când e muzică populară, e plin, când e muzică dance, house sau nu știu ce, e și atunci multă lume, dar când faci ceva mai alternativ, tot mai puțini vin. Până la urmă nu-i rentabil. Ca și la Escape Room sau la TUB. Când aveam TUB-ul, aveam 100 – 200 de „clienți” cum ar veni. Ăia ne cunoșteau, tot ăia veneau. Alții știau de TUB, dar nu le plăcea. Și cam acolo a fost, maxim 300, poate, când mai veneau ceva bucureșteni să cânte sau să pună muzică. Dar am ajuns la punctul de saturație maximă. Dar gândește-te, același TUB ce-ar fi fost în Timișoara! Unde în fiecare an vin studenți noi, cu miile, se schimbă permanent. Acolo poți aduce mai departe o chestie ca asta zeci de ani. Aici, la un moment dat, se oprește.

    Vitzi: Zumi și Alex sunt foarte modești, dar trebuie să menționez că ei au contribuit mult la partea culturală a Aradului. Clubul TUB și terasa Bistro, proiectul lui Alex – Firedrill și formația The Much Betters au pus Aradul pe harta culturii underground din România. Acuma underground nu mai există cum a existat pe vremuri, dar trebuie spus că în TUB au fost artiști care au cântat Live. De exemplu Șuie Paparude, Vița de Vie, Implant pentru Refuz, Brigada Artistică Urbană (BAU), Class, Neurotica și DJ din Timișoara Dudu și Roli Breaker, Dubase, Seba1394 a.k.a. Anonim TM și mulți alții. Luând în vedere, dacă doreai să asculți de exemplu muzică Drum and Bass, Breakbeat, Rock sau HipHop, Trance sau Rave, asta nu prea aveai unde să o faci altundeva. Mulți care au umblat în TUB, după aia au devenit DJ sau au mai înființat o formație. Chiar și cei care NU au umblat, pentru că acel val al muzicii electronice / rock alternativ a mers mai departe ani de zile prin Arad, s-au deschis alte cluburi ori s-au înființat festivaluri de acest gen.

    Goodies: Nu știu dacă aș schimba ceva. Poate ar trebui mai multe locuri de distracție. Dar acum sunt alte standarde. Nu mai poți face nimic fără autorizații și alte cele. Pentru noi era mai simplu, urcai boxele în microbuz și făceai party oriunde. Ca și parte a culturii muzicale românești, clar se poate spune asta.

    – Cum vedeți scena muzicală din Arad? Avem cu ce, bă? – vorba lui Artanu’…

    Zumi: Eu nu prea urmăresc, dar e de exemplu Sur Austru… știu că au succes pe nișa lor și au succes chiar internațional. Mai avem Fly și cu B-ton, cu care suntem prieteni și cu care am și colaborat. Am înțeles că o să scoată acum un nou videoclip, deci ei sunt activi ca formație, dar și ei sunt undeva între hobby și full time formație. Mai e Fabrica de Spirt… Așa că talente ar fi în Arad, dar industria presupune profit, să generezi un venit și din punctul ăsta de vedere e varză. E foarte greu să faci bani din asta, îți trebuie o dedicație extraordinară.

    Alex: Mai ales pentru formații. Ca DJ, să zicem, e mai simplu.

    Zumi: Pentru noi, cel mai atractiv din tot procesul ăsta e să facem câte o piesă, o ascultăm și ne place sau nu. Ce e dincolo e deja, așa… „ah, tre’ să faci videoclip, tre’ să postezi, să promovezi”… nu prea ne-a interesat partea asta, nu avem motivația. Motivația e efectiv ca noi să stăm să le ascultăm și să ne simțim bine pentru o oră, două. De asta n-am realizat nimic pe lângă un modest succes aici pe plan local, între prietenii noștri.

    Goodies: Eu nu mai am de a face cu muzica. Sunt sigur că există proiecte care mai de care. De când am avut anumite probleme medicale, am decis că mă retrag din viața muzicală. Trebuie lăsați tinerii să se exprime, așa cum am făcut-o și noi.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    5 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.