ExclusivÎncetinitorul de particule special – La un ceai cu Holmes despre eliminarea lui Ioan Crișan și corupția care ne sufocă

    A fost un vis de demult, scos la iveală de explozia surprinzătoare din parcarea Profi din Vlaicu.
    Se făcea că stăteam cu Holmes – dacă îi spun Sherlock e interpretabil -, pe terasa unde își bea Ioan Crișan zilnica cafeaua și/sau cognacul matinal.
    Vorbeam în engleză de secol XXI – în vis orice este posibil – și câteodată mă apela cu Dear Watson. Nu-l corectam, era evident că scufundat în gânduri nu era preocupat de amănunte. Credincioasa sa pereche în ale răului nu a putut veni la Arad, Marea Britanie este încă roșie de pandemie, a dat peste ei mutația indiană – normal, după atâta amar de colonialism – așa că Holmes m-a luat până în Vlaicu în loc de altceva sau cineva mai bun.
    My dear, mi-a spus după ce m-a contactat, am urmărit de la distanță, atât în spațiu cât și în timp, evenimentele de la voi, de aceea mi-am permis să apelez la tine. Mi s-a părut că ești informat binișor și le ai și cu logica.
    Nu l-am întrebat de ce ne-am întâlnit pe terasa de pe acum celebră, știam că ține de metoda sa de imersiune în atmosferă, de contact direct cu locul faptei și, desigur, cu oamenii implicați.


    ”If”, a început după prima sorbitură de ceai, iar eu motivat peste poate, am și intervenit intempestiv: ”Rudyard Kipling”.
    Oh, yes, a dat el imperceptibil din cap, însă voiam doar să-ți atrag atenția că dacă nu avem posibilitatea să fim in contact direct cu oamenii implicați, măcar să ne familiarizăm cu împrejurările și împrejurimile. Să lăsăm ca atmosfera, spiritul lucrurilor să ne pătrundă.
    Să ne punem, de exemplu, întrebarea, de ce venea acest om taciturn și retras să-și bea regulat cafeaua aici. Din câte am aflat până acum, putem avea doar bănuieli. Venea la cineva, eventual sau pur și simplu e un obicei mai vechi la care nu dorea să renunțe. În mod sigur există o explicație, una care poate să ne conducă mai departe.
    Un obicei cunoscut de cei apropiați și nu numai, am intervenit eu, ca să vadă că sunt pe fază și nu a făcut o alegere greșită cu mine.
    Elementary, Watson, a dat din nou imperceptibil din cap, după care a zâmbit condescendent realizând greșeala. Este evident că acest obicei al său a fost folosit din plin de cei care l-au eliminat. Ceea ce nu știm însă este motivul. Mai precis pe cel concret, fiindcă în lumea în care se învârtea victima, pot fi găsite motive cu duiumul. Uitându-se la mine brusc – vorbea mai mult scrutând adâncimile ceștii din fața sa – și realizând starea mea de confuzie, a continuat foarte încet, având grijă să nu pară foarte didactic.
    Crimele, toate, fără excepție, pot fi legate de trei contexte: accidentale, care decurg dintr-o neînțelegere sau stare anormală, gen beție, tulburare nervoasă și altele. Nu e cazul aici, modul în care a fost comisă crima exclude accidentalul. Al doilea context: familia, respectiv viața intimă a victimei. Din câte am sesizat, aici lucrurile par liniștite. Ar fi problema exginerelui, eventual a soției, mai ales că se vântură existența unei amante. Însă modul de operare cam reduce șansele ca motivul să fie unul de familie, chiar dacă, în asemenea cazuri nimic nu se exclude, nu putem exclude dorința de deturnare a atenției. Adică să faci să pară o reglare de conturi interlope tocmai pentru a deturna atenția dinspre familie.


    ”If”, am început eu, la care Holmes a zâmbit neverosimil: ”Rudyard Kipling, oh, yes”. Dacă, am continuat întorcându-i zâmbetul, ar fi așa ar însemna o organizare în familie aproape neverosimilă. Elementary, my dear, dar nimic nu putem exclude, mai ales în situația în care nu avem contactul direct cu cei implicați. Ne bazăm pe intuiție și logică. By the way, dacă ar fi posibil să stai de vorbă cu unul dintre personajele implicate, cine ar fi acela?
    Holmes se uita la mine atent cu urma zâmbetului trecut pe buze. Încercam să ies bine din strânsoarea întrebării, știind că, după lecturile mele de tinerețe, nu prea am șanse s-o nimeresc. Cu soția, cred, am dat eu cu bâta-n baltă. Wrong, mi-a zâmbit amabil detectivul faimos. Deși pe aproape.
    Văzând că aștept, a continuat: din câte se pare, motivul nu este familial, eventual doar colateral, ci afacerile, businessul sau altfel spus banii, ca să mă exprim pe înțelesul tuturor. Cel de al treilea context al activității victimei din care se naște motivul. Dar, dacă scurgerile de informații sunt corecte, este un personaj care le unește pe cele două din urmă.
    Contabila?, am riscat eu punând totul pe o carte.
    Elementary, my dear. Dacă e așa cum se zvonește, ea este cea care știe mai multe decât toți ceilalți la un loc. ”If!”, a oftat el mai mult din reflex, iar eu n-am mai intervenit cu Rudyard Kipling, așteptând continuarea: dar nu avem nimic sigur. Un anchetator cu har poate trage concluzii nu numai din ce zice cel anchetat, ci și din ce nu zice sau cum se comportă. Noi nu avem această posibilitate. Avem doar supoziții, multe, multe de tot și o singură certitudine.
    Aici eram sigur, am zis-o la foc automat: the corruption.
    Yes, a spus Holmes molcom, But not o simplă corupție, my dear, așa cum întâlnești pe toate drumurile, ci una sistemică, la care eu, apropo, nu mă pricep. Sesizând îndoiala din privirea mea a continuat din nou mai explicativ: în zonele controlate de Regatul Unit este multă corupție, a fost și va fi, dar nu una care a devenit mod de viață, una care a luat locul normalității.


    Văzând că îl urmăresc cu sufletul în gură, marele investigator singuratic a concluzionat în stilul său faimos: din păcate în asemenea situații nici nu mai contează cine și de ce a comis crima, surprinzător este modul inedit în care a făcut-o. Concetățenii tăi sunt oripilați că asta s-a putut întâmpla la ei, nerealizând că în corupție generalizată se poate întâmpla orice și chiar inversul la orice.
    Evident mulțumit că m-a pus pe gânduri, a încheiat liniștit în timp ce își pregătea pipa: desigur, se pare că a fost folosită o metodă caracteristică lumii interlope. A mob-ului cum se spune la noi. Și, probabil, așa și este. Problema cea mare este însă că la noi poți să faci cât de cât diferența dintre mob și restul lumii, cum ar fi, de exemplu, poliția, justiția, politica…
    Do you understand me, my dear?

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Ok am înțeles că își duc acum luptele lor în interior au făcut fel și fel de combinați polițiști, interlopi, politicieni, magistrați dar este de ajuns, au ajuns oamenii nevinovați să sufere, să fie distruși și omorîți din cauza acestor încrengături IPJ ARAD trebuie reformat și să revină la rolul lor principal de a lupta cu infactori nu de a fi cu ei în combinați nu de a face jocuri politice pe spinarea oamenilor nevinovați, altfel nu mai își justifică exzistența.

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    5 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.