Încetinitorul de particule – Zona crepusculară Pecica și alte povestiri horror locale de vacanță

    de E. Nola | 9 august 2021, 8:24 AM | Încetinitorul de particule | Topic special

    6

    Nu, nu vă temeți, nu am preluat tema colegului Mărginean și veți vedea de ce.
    De fapt, Domnul Antal există doar în fantezia noastră. Este, cum ar veni, o realitate virtuală, așa cum este și orașul pe care, credem noi, că îl păstorește.
    Veți vedea imediat cum și din ce cauză.
    Venind dinspre Nădlac, la intrarea în Pecica un indicator frumos, pe fond albastru cu litere și cifre albe, te înștiințează că mai ai 18 km până la Arad.
    Dacă ești arădean, te bucuri, normal, mai ai un pic și ai ajuns. Dar te bucuri și dacă mergi mai departe, în fond de aici nu mai este mult până departe.


    Numa’ că, dacă nu te pierzi în reverii și urmărești în continuare indicatoarele, cam după cinci sute de metri dai de unul care îți spune că totuși mai ai 23 de km până la frumosul oraș de pe Mureș. O mică neatenție te gândești tu, se mai întâmplă, nu suntem în Germania, asta este, poftim urmează 22, apoi, undeva pe la hotelul ministrului, în dreptul vilelor, 21, e în regulă până la urmă. Mă rog, așa s-ar părea, dar la ieșirea din Pecica iar dai de un indicator care îți arată că până la Arad mai ai 22 de km.
    Dacă până acum ai luat-o lejer, acum începi să intri la griji: și dacă nu e o simplă greșeală a celor care plantează indicatoarele pe marginea drumurilor?
    După asta devii atent, mai ales dacă nu ești din partea locului, observi ca la primul sens giratoriu nu vezi nimic, ieși și din cel de al doilea cu ochii pe indicatoare. Și iată, totul devine clar: imediat după sens, la poate o sută de metri, deci ieșit bine din Pecica, este un indicator care îți arată clar că mai ai 18 km până la Arad.
    Adică exact cât ai avut și la intrare!


    Iar dacă ești un tip sau o tipă cu interes pentru cele înalte, obscure, încurcate, te pui pe gânduri. Cum e asta?
    Dacă și la intrare și la ieșire sunt 18 km până la cea mai apropiată localitate, înseamnă că Pecica nu există de fapt. N-are cum! N-are loc!
    Poate exista doar ca realitate virtuală, imaginară, digitală, dar nu și fizică. Altfel spus, poate exista pe FB, dar nu și în realitatea palpabilă. Doar în fantezia noastră care devine realitate doar atunci când cumpărăm pită de Pecica. Sau altceva din Pecica și care devine realitate doar prin noi, altfel este doar pură imaginație.
    Pornind mai departe spre Arad, măcinat de aceste gânduri, începi să realizezi că de fapt te deplasezi în continuare în realitatea virtuală, nu în cea fizică. Pe marginea drumului nu sunt copaci, în depărtare vezi umbre și aburi care se ridică din neant.
    Apropiindu-te de ce crezi că trebuie să fie Aradul dai de case și construcții părăsite, dărăpănate, cu geamurile privind în gol. Dai de supermarketuri fantomă care se uită la clădiri părăsite, în timp ce printre ele alți oameni ca tine caută disperați realitatea. Un tricolor uriaș vopsit pe parte superioară a unui bloc care pare că există totuși, te aruncă înapoi în timp cu cel puțin 30 de ani.


    De altfel între blocuri mișuneala este mare și pare destul de reală. Mergi mai departe, ajungi în piața UTA, compari stadionul cel nou cu biserica cea nouă, observi fotbalistul pierdut printre liniile de tramvai și îți zici: stai că e bine, e nițel ciudat, dar asta nu înseamnă că nu există decât în fantezia noastră, a fiecăruia.
    Uite, este și Mall funcțional, nu doar bântuit ca cel de la intrare. Devii după aceea un pic nesigur, zărind locomotiva cu aburi ieșind direct din clădirea impresionantă a gării, te cutremuri pe urmă în mod deranjant chiar și pentru tine în momentul în care în stânga îți apare o biserică uriașă crescută parcă din zidurile clădirii vechi acum acoperită de ea. Șocul devine din nou plenar când ajungi la un bloc înalt pe stânga în fața căreia se preling trei umbre mâncate de vreme. Oare ce o fi, cine sunt, ce caută pe trotuar?


    Mergi mai departe și dai de un stâlp în mijlocul unei piețe uriașe. Un fel de obelisc vrea să fie, o coloană care indică ceva, trimite la ceva, oare la ce în mijlocul pieței, între liniile de tramvai. Poate la statuia aceea cocoțată printre șine?
    Mergi mai departe, amâni răspunsurile pentru altă dată, ai o impresie că asta nu mai este joacă, ești prins în ceva ireal, ceva existent doar în fanteziile celor bântuiți. Este evident acum, nu poate fi real, bănci ca în parcuri pe trotuarele centrale, e un vis, trebuie să te trezești, nu se poate, ai adormit la volan la intrarea în Pecica și acum ești în mijlocul unui coșmar, Doamne ferește, poate ai făcut deja și accident și ești la reanimare halucinând toate astea…
    Poftim, halucinezi evident, nu se poate ca aceasta să fie o clădire de teatru vopsită în două culori să pară astfel mai mică decât este în realitate. Sau dacă totuși este, ai găsit explicația: visezi în mod evident, crezi în cele ce ți se arată, dar în realitate nu există sau există cu totul altfel.
    Începi să intri în panică… Ar fi bine să te trezești până când mai este posibil…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Lasa un raspuns pentru E. Nola

    1 + 3 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.