Stați liniștiți: doar se odihnește un pic.

A tras tare în ultimele săptămâni, a fost aproape peste tot unde nu era cazul să meargă, iar la cele care trebuia a mai lipsit. Și toate astea cer efort. Iar dacă e vorba de Bibi chiar și absența. E drept, cu evenimentul din Cetatea Militarilor Binevoitori în onoarea lui Avram Iancu, până acum nu s-a lăudat, dar niciodată nu e târziu. Ș-apoi mai sunt evenimente și festivaluri. Chiar dacă AOA – Aradul în Aer Liber, al lui Glad Varga, dacă nu v-ați prins – anunță măsuri de austeritate. Nemaivorbind de Zilele Aradului și de propunerile pentru personalitățile premiate cu această ocazie. Doar așa în treacăt o vorbă și despre asta: perfect mulat pe stilul bibicesc: printre câteva, cam puține, premii meritorii, majoritatea sunt pentru performanțe absolut imaginare. Nu spunem mai multe, fiecare dintre cititorii mei poate judeca după mintea și informația deținută.

Despre Ghiță Falcă numai de bine. Omul s-a văzut cu sacii în căruță, încă jumătate de deceniu are asigurat postul și salariul la Bruxelles, așa că, în conformitate cu tradiția, a tras o raită la târgul de fete de la Găina. Acum e drept, având în vedere problemele sale cu textul și cu contextualizarea, poza în care a anunțat asta era cam interpretabilă, așa cum sunt toate pe care le face eurodeputatul nostru. Ajunge să vă uitați la fotografia cu fiica în mașină, în drum spre Găina, și dacă vă prindeți bine, dacă nu, asta este, de votanți fără minte este mare nevoie în continuare.

Asta cu votanții fără materie cenușie care speră în cadouri materiale colorate este deosebit de actuală, după cum am văzut, cu Madam Șoșoacă. Da, vă rog, Madam, fiindcă de pe acum e la Brucsell sau cam naiba se scrie, iar acolo, pe lângă engleza stricată, se vorbește mai mult în franceză.

Cu toate acestea românul și cu atât mai puțin arădeanul nu au avut norocul să o vadă pe Madam superstar mondial. Mai are vreme, dar acum este mult mai important ce se întâmplă peste ocean, având în vedere că bătrânul Biden, în cele din urmă, și-a anunțat retragerea din cursa prezidențială. De duminică seara, de când a făcut anunțul, totul este peste cap, toate celelalte știri și evenimente trecând în plan secund sau fiind de-a dreptul uitate de tot.

Nemaivorbind de faptul că după Marine Le Pen și Ursula von der Leyen, tocmai când vine Madam Șoșoacă să le ia fața, apare o altă femeie care, cel puțin pe moment, monopolizează scena.

E vorba, așa cum v-ați dat deja seama, de Kamala Harris, vicepreședintele pe care Biden o propune pentru cursa împotriva lui Trump.

Desigur, este deocamdată doar o propunere, decizia va fi luată la nivelul partidului democrat, dar până atunci Kamala rămâne singură împotriva lui Donald. Nu este deloc ușor, ne dăm seama de asta chiar trăind departe de SUA, fiind mai mult preocupați de personajele politice menționate până acum, personaje care, chiar dacă nu se ridică la nivelul de mojicie a lui Donald sau prezența sexy a Kamalei, ne ocupă tot timpul. Și altele cele. De ocupat spun.

Și atunci nu am spus încă nici un cuvânt despre Olimpiada de la Paris care începe în această săptămână.

Ciudat, foarte ciudat. Pe vremuri Olimpiada monopoliza atenția, nimic nu se mai întâmpla în cele două săptămâni cât țineau jocurile, acum nici vorbă de așa ceva. În ziare, politică și șmecherii de doi lei, la televizor seriale infinite despre nimic, iar de FB ce să mai vorbim. Găsești acolo tot ce își dorește sufletul tău ascuns de cei care te cunosc, dorințe și speranța care hrănesc nimicul din tine.

Hai că fotbalul te mai interesează, este sportul devenit politică plus afacere care îți exprimă cel mai bine tumultul tău ascuns, dar restul, ce să mai vorbim. Și ce dacă atletismul este la baza tuturor sporturilor, ce înot, Dom’le, când nu mai găsești loc pe plajele din Grecia și Turcia, ce tir acum când se trage nu departe de noi în direct și cu muniție de război?

Un război, nu-i așa, pe care doar Donald îl poate opri. A și spus-o Viktor Orbán, iar el știe, nu-i așa?

Dar să nu ne mai extindem, revenim la oile noastre, așteptând liniștiți să vedem ce se mai întâmplă în politica mare. Dacă vine Kamala să se lupte cu Donald, asta este, noi îi urăm baftă și la mai mare, dar deocamdată suntem mai mult preocupați de caldarâmul spart de peste un an în fața Palatului Administrativ. Da, acela în care viețuiește și se dă în spectacol Bibi. Neavând timp, se pare, să-i pună pe cei de la multele întreprinderi cu care lucrează primăria să repare câteva pietre acolo. E drept, nu este o afacere, iar dacă nu este, ce rost are, nu-i așa?

Vacanța e în toi, festivalurile nu se mai opresc, ce rost mai are să-ți pierzi vremea cu o reparație acolo de doi bani? Orice ai face, sunt în orașul ăsta câțiva ziariști, ca norocul nu prea mulți, care au ce au cu tine și cu spectacolele tale pe gratis. Poate, tocmai pentru că știu că nu sunt deloc pe gratis, sunt pe pielea lor, că doară nu să plătești tu o reparație de trotuar din buzunar așa. Nu așa ai fost învățat, așa că jurnaliștii ăia nemulțumiți mereu să își vadă de treaba lor, să scrie despre alții, să se uite la Olimpiadă – da, Specialul va avea o rubrică dedicată evenimentului – și să fie fericiți că trăiesc în țara în care revine mereu Madam Șoșoacă și nu Kamala Harris.

Fără să mai vorbim de Ursula…