Îmi permit să vă abordez așa și de aici, domnule Parasca, având în vedere că pe Facebook nu vă mai văd. Nu e din cauza mea, eu nu am treabă cu cei care nu gândesc ca mine, e o situație firească, având în vedere că cei care gândesc tocmai prin asta se diferențiază de cei care gândesc și ei. Vă abordez acum, la începutul anului cel nou, se obișnuiește între cunoștințe și amici. Nu pentru că ați devenit senator AUR al Aradului, ci ca să vă liniștesc. Nu mă mai interesați, m-am lămurit, mi-am pierdut orice iluzie cu privire la Dumneavoastră.

Și ca să îi lămurim și pe cei care mă citesc. Nu mai rețin exact când, oricum înainte de alegerile care v-au scos senator de Arad, mi-am permis un comentariu la un post de al Dumneavoastră în care militați pentru susținerea lui Călin Georgescu pentru Președinție. Dacă rețin bine – nu mai pot controla, cred că ați șters atât comentariul cât și postarea – am zis ceva de genul că este destul de pervers ca un ofițer superior în retragere al poliției române să susțină un agent străin pentru președinția României. Aș mai completa aici și acum: este cu atât mai pervers ca acest ofițer superior să fie expert în programe susținute și finanțate de organisme europene, altfel spus să-și fi clădit cariera pe banii și mentalitatea europeană, iar acum să susțină un anti-european convins pentru președinția României tocmai intrate în Schengen.

Desigur, este dreptul Dumneavoastră să vă alegeți cunoștințele pe FB. Nu ne cunoaștem personal, eventual doar fugitiv așa, mai mult prin cunoștințe comune. Altfel spus nu suntem nici măcar amici, cu toate acestea ne urmăream reciproc pe FB și în presă, așa cum se poate constata asta și în intervențiile Dumneavoastră la articolele mele apărute în Special.

Citez un comentariu la un „Încetinitor” apărut în februarie anul trecut și în care mă minunam de apariția Domnului Titus Gheorghiof, fostul lider liberal, la manifestările AUR Arad: „Domnule E Nola, vă invit personal la sediul nostru la următoarea conferința de presă. Aș dori să îi cunoașteți pe Colegele si Colegii mei din AUR, pe care eu îi consider excepționali. Abia atunci veți înțelege de ce m-am alăturat acestei echipe. Dacă acceptați, vă garantez integritatea fizică și dau o cafea bună!”.

Nu am apucat să mă duc, dar v-am mulțumit pentru invitație, așa cum se face între oameni cu bun simț și politicoși. Nu politicianiști, rețineți.

Am reținut însă gestul, am și atras atenția cititorilor în articolele mele care au urmat că în Arad AUR e nițel mai altfel ca la nivel de țară. Opinam că, având în vedere dominația de aproape trei decenii a clicii Falcă, mai mulți oameni care doreau chiar pe bune să facă ceva pentru oraș și-au căutat un loc la AUR, exemplele fiind Teo Parasca și Leo Aslău. Cu Aslău treaba fiind chiar arhicunoscută, având în vedere luptele sale „seculare” cu Falcă et co pentru locațiile de pe fostul ștrand arădean.

Chiar aveam așa o speranță ascunsă privind oamenii care ar putea schimba pe aici câte ceva chiar dacă se refugiază în partide mai pe extremă așa. Asta ca să nu le spunem partide orchestrate din spate și care servesc captării nemulțumirii generate de cele aflate la putere. Vedeți, nu este o întâmplare că AUR a primit voturi de la PSD, eu în locul Dumneavoastră chiar m-aș simți jignit să accept susținere de la adversarul declarat și înfierat pe toate drumurile și postările pe FB sau TikTok mai nou.

Dar asta să fie problema Dumneavoastră cea mai mare!

Și ca să nu vă bateți capul prea tare, vă spun eu acum care este de fapt problema cea mare. E simplu: AUR, ca toate partidele extremiste în democrație, este un sindrom. Un sindrom al nemulțumirii generale, o ”lucrătură” prin care partidele clasice care încearcă astfel – prin pseudo-partide controlate tot de ei și de ”servicii” – să atenueze nemulțumirea și revolta celor care se simt nedreptățiți. Și se folosesc pentru asta de oameni fără chemare și caracter, așa cum este idolul Dumneavoastră, George, un lider de galerie de fotbal, șef de gașcă, ca să fie foarte clar. Și care se înconjoară cu cei care se simt nedreptățiți de politicienii deja ”acceptați”, încercând să demonstreze că și ei reprezintă ceva în afara propriilor ambiții.

Cum sunteți și Dumneavoastră. Un polițist poate bun, așa se spune, dar fără nicio calitate de politician adevărat. Nu intru în amănunte, ajunge acest gest prin care blocați (excludeți din sfera de interes) un jurnalist local care a spus ceva ce nu vă convine. Un politician cu atitudine democratică reală nu face așa ceva, nu știu dacă v-ați prins. Așa ceva fac doar impostorii cu tendințe dictatoriale, nostalgici ai comunismului, asta ca să nu merg mai departe.

Și nu e vorba de mine aici. Cu atât mai mult cu cât aflu din întâmplare că nu sunt singurul blocat de Dumneavoastră. Și e vorba de persoane și personalități arădene cunoscute și apreciate. Și care au curajul să vă contrazică. Iar Dumneavoastră, în loc să îi ascultați și să le răspundeți cum știți mai bine, așa cum face un politician adevărat, îi sancționați. Îi amendați, așa cum face un polițist din bancuri aflat în exercițiul funcțiunii.

De altfel nici nu scriam dacă nu consideram că opinia publică trebuie să știe cum acționați Dumneavoastră, acum senator de Arad, atunci când nu vă convine ceva.

Și ca să nu fie dubii, închei spunându-vă că, da, a susține la președinție o păpușă a unei puteri străine este mai mult decât pervers pentru un ofițer de poliție în retragere, este chiar trădare…