Încetinitorul de particule: Secretul ascuns cu grijă ani la rând la Arad iese încet la iveală! Mai există speranță?

    Un secret poate fi secret din două motive.

    Primul ar fi că este necunoscut, al doilea că nu este recunoscut.

    În prima variantă vorbim despre marile secrete ale omenirii, mai bine spus ne facem că vorbim despre ele fiindcă altceva mai bun oricum nu avem ce face.

    Vorbim mai mult să nu stăm degeaba, locul cunoașterii și al rațiunii fiind luat de emoție si sentiment, tocmai pentru că n-ai cum să vorbesti în cunostință de cauză despre ceva care se definește tocmai prin faptul de a nu poate fi cunoscut.

    Necunoscutul este mister, misticul fiind cel care crede că poate pătrunde prin metode diferite de cele raționale în miezul ascuns al creației.

    În adevăratul sens al cuvântului doar în acest caz putem vorbi de secret, de ceva la care cunoașterea umană nu poate ajunge prin metodele obișnuite pentru toată lumea.

    În al doilea caz avem de a face cu sensul banalizat al termenului, secretul devenind în această accepțiune ceea ce trebuie ascuns altora, fie că e vorba de secret de serviciu sau de stat sau pur și simplu secretul unei complicități mai mult sau mai puțin vinovate.

    Secretul adevărat, cel mistic și mitic, este doar unul singur, de nepătruns și binefăcator tocmai datorită faptului că este ascuns pentru toți, indiferent de vârstă, sex, educație sau poziție pe scara măgărească a societății.

    Acest secret se referă la adevărul ultim, la întrebarea fundamentală cu privire la rostul și sensul existenței în general și a celei umane în mod special.

    Secretul banalizat are o mie de forme, de la bârfa despre vecina pe care o știe toată strada minus soțul și până la vestitele „adevăruri” ocultate de mai marii care se organizează în servicii și găști.

    Românii caută până astăzi „adevărul revolutiei din 1989”, teoriile conspiraționiste ar muri fără această limitare a celor care cred că omul poate săvârși ceva în secret, că sunt lucruri, în afara marelui mister despre care am vorbit mai sus, care pot fi ascunse pentru totdeauna.

    Nu, nu pot fi!

    Secretele evenimentelor din Decembrie 1989 nu mai există de mult, singura problemă este doar dorința sau inteligența de a le accepta ca atare, puterea fiecăruia de a-și asuma vina sau lipsa de curaj, forța morală de a nu arunca mereu vina pe altii, de a nu căuta așchia din ochiul celuilalt.

    Este cât se poate de evident că revolta pornită de la Timisoara a fost deturnată de oameni, în frunte cu Ion Iliescu și Silviu Brucan, care pe undeva exprimau atunci modul în care gândea și simțea marea majoritate a societății românești, aplaudând sincer modul brutal în care noul regim a decis să termine cu „revoluția ținerilor, a golanilor”.

    Acesta este de fapt „Marele Secret al Revoluției”, adevărul pe care societatea românească nu este pregătită să-l accepte nici măcar acum, după 28 de ani.

    Tot așa si cu Marele Secret Arădean.

    Vrem, nu vrem, acceptăm sau nu, Aradul, contrar impresiilor superficiale, este în decădere de peste 100 de ani, pierde teren față de orașele țării, fără să mai vorbim de cele din jur, precum Timișoara sau Oradea, împreună cu care, încă prin anii douăzeci ai secolului trecut, forma trioul cel mai urbanizat și occidentalizat al României.

    Decăderea a fost accelerată după evenimentele din 1989, conducerile urbei de atunci nesesizând tendința dezastruoasă, neavând astfel posibilitatea de a schimba acest trend.

    Nici acum, conducerea de aproape 15 ani a orașului nu are treabă cu acest fenomen, trece voioasă peste semnele care ne arată cât se poate de clar că Aradul, față de Timisoara și Oradea, este în continuă decădere, în loc să se urbanizeze adecvat condițiilor de acum – urbanizarea nu înseamnă să te duci cu tramvaiul, ci condițiile materiale și culturale, de divertisment pe care ți le oferă orașul – devine pe zi ce trece un mare sat care înconjoară un oraș din ce în ce mai mic, așa cum observa, se spune, pe vremuri Nicolae Iorga sau o mare Micălaca, așa cum spune în ciudă Domnul Medeleanu, istoricul de artă care încă, pentru cât timp, oare, reprezintă lumea bună de altădată în Aradul banal de astăzi.

    Vina cea mare a administrației de acum – prima care lucrează de 14 ani neîntrerupți în condițiile bănoase ale autonomiei locale! – este că în loc să susțină și să promoveze investiții valoroase, nu în ultimul rând locale, urmărește doar propriul interes strâmt și strâmb, asistând în gură mare la provincializarea accelerată a orașului.

    Nu ar fi mare lucru, în fond tot ce a contribuit la creșterea accelerată a orașului din secolul al XIX-lea, în afara șvabilor și evreilor, este încă aici: pământul fertil – Combinatul Agroindustrial al lui Dimitrei Muscă este doar un exemplu –, oameni harnici și care învață repede dacă li se arată o direcție precisă, ba mai mult, prin autostrada care ne înconjoară pur și simplu ca un braț protector, aceste oportunități au crescut.

    Ca întotdeauna, problema este omul.

    Cel din frunte, cei puțini, chemați să gândească și să acționeze în numele intereselor celor mulți!

    Până când nu-i vom găsi nu există speranță.

    Iar dacă nu-i vom găsi nu vom putea arunca vina pe alții!

    Nu este o lozincă, ci o crudă realitate: suntem exact ceea ce suntem în stare!

    Acesta este secretul…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Societate Vie “Marti, despre carte au vorbit, pe rând, Vasile Dan, Lajos Notaros şi Gheorghe Falcă. Concluzia a fost clară: o carte bine structurată, de economie politică. Un proiect politic ajuns pe hârtie, sau, după cum spunea Lajos Notaros, probabil „primul proiect conceput şi publicat de un politican după 1989”.”

      0 voturi
      +1
      -1
      • Probabil, doriți să insinuați că unul care a fost la lansarea cărții publicate de Gheorghe Falcă și a spus, reiau citatul : “probabil primul proiect conceput si publicat de un politician dupa 1989”, nu are dreptul să critice administrarea orașului de același Falcă după opt ani de la această lansare.
        Aveți tot dreptul să faceți asta, mai ales dacă acceptați că citatul nu spune nimic ce ar contrazice atitudinea de astăzi a autorului, dimpotrivă se intreabă ce s-a realizat din acel proiect și ajunge la concluzia că mai nimic sau și mai puțin de atâta.
        Faptul că autorul a fost prezent la acea lansare nu îl face necalificat, dimpotrivă îl arată ca cel care știe exact despre ce vorbeste.
        Desigur, Dvoastră ați citat un text de jurnal care prezintă pe scurt evenimentul, nu ati auzit asadar ce a spus Notaros la această lansare.
        Daca ați fi in posesia textului integral, ați vedea că articolul de față este efectiv o continuare a celor spuse atunci de autor.
        Si incă ceva, pentru stiința Dumneavoastră: nu am ascuns nicio clipă că la inceputul anilor 2000 am fost printre cei care au văzut în Falcă – mi-a fost elev la Liceul Avram Iancu din Brad și m-a căutat prin 1998 ca tânăr politician ajuns la Arad – un tânăr de perspectivă.
        Am fost insă primul care după ce a văzut că s-a înșelat in această apreciere, am devenit un critic de al său, unul care, tocmai datorită acestei relații complexe, știe exact despre ce vorbește.
        Și incă ceva: nu am avut niciun fel de avantaj din această relație, cel care a câștigat a fost Falcă.
        Judecati acuma: cine greșește, cel care persistă, eventual pentru avantaje, în greseală sau cel care incepe să-l critice pe politicianul care au luat-o razna.
        Mai exact exprimat: cine a luat-o razna?

        0 voturi
        +1
        -1
      • Îmi pare bine ca am reusit să vă fac să citiți de două ori articolașul meu.
        Nu cred că mulți se pot lăuda în zilele acestea în goană în care doar semnele de circulație sunt citite de mai multe ori că textul lor a fost citit de două ori. Mă onorați cu adevărat.
        Eu, dacă nu mă interesează, abandonez cititul după primul aliniat.
        Poate trebuia să încercați și a treia oară cu lumina aprinsă.
        Davidoff Gold fumez, cam scump, dar încerc să mă las.
        Vă aștept la un fum…

        0 voturi
        +1
        -1
    2. Adevărul este că mulți au crezut în Falcă. Tot adevărat este că a făcut unele lucruri bune pentru Arad. Dar și mai adevărat este că a dezamăgit imens, nu neapărat prin (ne)prestația administrativă, ci prin modul neprincipial în care se insinuează în tot ce înseamnă Arad, maculându-l zi de zi: dezinteres total față de valorile tradiționale și de personalitățile de frunte ale orașului, promovarea unor oameni fără valoare dar obedienți în a-și servi șeful, proiecție fantezistă a viitorului orașului și inițierea unor proiecte criticabile, antagonizarea societății arădene prin îndemn la demonizarea și ostracizarea celor care nu-i sunt fideli, crearea unui sistem laudativ și de propagandă servilă de-a dreptul grețos, lipsă de aplecare și de înțelegere a altor păreri, prezență proprie agasantă și discurs enervant în toate ocaziile, șamd. Viclean cum îl știm, Falcă o fi vrut să-l atragă în echipa sa pe L. Notaros (ca și pe alți lideri de opinie arădeni ai anilor 2000, între care-l amintesc doar pe ziaristul Ioan Iercan), dar cu timpul ambele părți au renunțat la colaborare (Falcă văzând că nu este urmat necondiționat, ceilalți văzând că omu’ derapează grav de la linia dialogului asumat). Asta e! Îl avem pe Falcă și nu putem schimba acest lucru (oare?).

      0 voturi
      +1
      -1
      • Ați sintetizat foarte corect situația.
        De altfel nu sunt singurul în această situație, sunt eventual printre cei puțini care și-o asumă deschis, trecând peste un anume trecut în favoarea viitorului.
        De altfel, în viața publică contează doar adevărul, prieteniile bazate pe fals si corupție devin complicități.
        Omul public, fie că este politician sau jurnalist, care nu e în stare să se rupă de o relatie toxică se contrazice pe sine atunci când sustine că este în serviciul comunității din care face parte.

        0 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    1 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Logo Aplicatie Special Arad

    Special Arad