Titlul nu mai spune nimic celor de astăzi, trilogia western a lui Dan Pița care l-a făcut vedetă pe Mircea Diaconu trăind doar în amintirile celor trecuți de cincizeci.
L-am parafrazat gândindu-mă la cele petrecute săptămâna trecută la Arad, mai ales vineri spre seară, atunci când orașul găzduia două evenimente paralele care presupuneau oameni mulți adunați să asculte și să dea din cap a înțelegere și mulțumire.
Am trecut așadar peste focul de paie declanșat la începutul săptămânii trecute de comandamentul central al poliției române, aflat în căutarea fără șanse de izbândă al celui care a comandat uciderea lui Ioan Crișan. Vorba vine căutare, în fond îl știu de când e lumea, l-au găsit din prima, era așa mai mult o gesticulație pentru ca cei mulți și neorientați să vadă că ei lucrează.

O acțiune de poliție care nu reușește să-l găsească acasă pe cel pe care îl caută – e vorba de faptul că l-au scăpat, printre alții, și pe Mladin, acesta susținând că el era plecat din țară – este o glumă proastă, praf în ochii celor care dau banii pentru salarii și pensii speciale sperând că poliția mai face din când în când și treaba pentru care a fost creată.
„Mega-dosarul”, așa cum e alintat prin presă, s-a închis în nici două zile în coadă de pește, reținuții fiind eliberați, oferind din plin muncă și bani avocaților, celor care trăiesc bine, mersi numai pentru astfel de ocazii.
Vineri, când au avut loc cele două „mega-evenimente” la care mă voi referi în continuare, povestea începută marți era complet uitată. Ce mai țigări, ce mai interlopi, ce mai crimă organizată? Să nu insistăm! N-are rost să tulburăm apele crimei organizate, nu de alta, dar, din neatenție, putem nimeri chiar în politică.

Adică la alegerile pentru președintele județean PNL, cum ar veni. Adică în cortul celor aproape trei mii de delegați adunați din tot județul pentru a-l sărbători pe Gheorghe Falcă. Fără mască, desigur, că doară nu erau inside, mai precis chiar dacă erau, erau între ei. Reales la al nuștiucâtelea congres, omul nostru din Brad a avut un nou moment de glorie falsă, clădită pe ipocrizie, gesticulație goală, un festivism ieftin și gol ca pe vremea lui Ceau de care se părea că am uitat de mult.
Numai zâmbete, tricolor și aplauze, vorbe pentru proști și ai noștri. Cu invitați de marcă, tot ca pe vremea lui Nea Ceașcă, de data aceasta nu Gadaffi sau vreun alt potentat din lumea islamică, ci chiar președintele PNL, Ludovic Orban, coborât printre arădeni în căutare de viitor.

Nu prea are rost să mai continui, să intru în amănunte, își poate închipui fiecare: zâmbete slinoase, priviri false cu duiumul, sforăieli și minciuni de parcă eram la sfârșitul lumii. Totuși, acești oameni chiar își închipuie că politica este doar pentru inculți, neamuri proaste și interlopi ieșiți la spălat?
Mai bine să adăstăm nițel și în cele din urmă la evenimentul paralel din sala Filarmonicii – apropo, Filarmonica ce mai face? – o întâlnire a arădenilor cu cel mai mare predicator din România, un fel de „mega-predicator”, ca să rămânem la termenii ziarelor locale. Ziare care, dacă își luau în serios menirea, puteau spune mult mai multe și interesante despre Vladimir Pustan, pastorul expenticostal din Beiuș, cel care a venit la invitația Bisericii Factorul Plus la Arad, să predice în sala Filarmonicii tocmai în timp ce nițel mai încolo era „înșepcăuat” încă odată și în cele din urmă Gheorghe Falcă.
Că este cel mai mare predicator, hai, că asta este așa o vorbă, cert este însă că din 2014 a fost suspendat ca pastor penticostal pentru comportament și viață mai puțin spirituală. Nu intrăm în amănunte, cel curios se poate documenta, de atunci însă Pustan este pe cont propriu, cu biserică proprie, dar deloc întâmplător este reținut și ca unul dintre cei mai bogați oameni din Bihor.

Probabil toate astea i-a făcut pe cei doi, mai puțin agreați la „mega-adunarea” penelistă de la Expo – vorbim de Ela Falcă și Călin „Bibi” Bibarț – să oscileze între sindrofia electorală a lui Ghiță și predica marelui predicator, Vladi Pustan. Bine, mai este aici ceva: se știe că neoprotestantismul la Arad este factor politic important, deci, cine știe, un predicator care vine la Filarmonică în organizarea Bisericii Factorul Plus – e din ce în ce mai greu să găsești denumiri decente la atâtea biserici particulare care amestecă biznisu’ cu prostirea oamenilor – ar putea fi schimbarea de care avem atâta nevoie.
Asta este, dragilor: cei doi din interior care știu care e treaba nu se mai obosesc să-l asculte pe Ghiță îndrugând verzi și uscate. Se duc și ei unde speră să mai audă și altceva, nu doar laudă de sine, vorbe fără sens repetate la nesfârșit. Să mai vadă și alte fețe, nu doar cele transfigurate de interes și viclenie ale celor din jurul lui Ghiță. Ajunge să te uiți la expresiile lui Iustin, Geani, Lazăr și ceilalți, ca să-ți dai seama despre ce e vorba în PNL-ul arădean, să realizezi că numai o minune ne-ar mai putea salva.

Din păcate, minunea aceea nu va veni de la predicatorul cel mai tare din țară. O fi el cel mai tare, dar face exact ce fac ceilalți: se îmbogățește prostind lumea.
Altfel spus, este în religie, ceea ce este Ghiță în politică.
Și considerându-se omul credinței, nu al politicii, nu are nici măcar circumstanțe atenuante…