Încetinitorul de particule – Pe stadion, la aeroport, politica în vacanță. WAOA!!!

    de E. Nola | 11 July 2022, 7:30 AM | Încetinitorul de particule | Topic special

    10

    Asta este, am și eu o vârstă, chiar dacă în eternitate cincizeci de ani e mai puțin decât o fracțiune de secundă. Nu mă mai entuziasmez la orice, stau acasă și aștept ca lumea să vină la mine, m-am șmecherit, știu că degeaba alergi după ea, lumea este întotdeauna mai rapidă ca tine.

    Ce să fac, eu ascultam în adolescență Led Zeppelin, Deep Purple și Pink Floyd, Smiley și ceilalți cu dinozaurul lor pe scenă mă lasă rece, mai mult, fac tot posibilul să fiu cât mai departe de locul unde se produc ei în sclipirile de lumină ale fulgerelor de laser.

    Cu fotbalul tot așa sunt, v-am mai spus, încă păstrez în palmă senzația gardului de sârmă strâns cu înverșunare în ultimele clipe ale meciului UTA-Feyenoord, atunci când un întreg stadion, la 0-0, striga în cor: nu dați gol, nu dați gol! Ce să-i faci, pe vremea aceea până și peluza se pricepea la fotbal, realizau că un gol ar schimba situația psihologică, făcând posibilă replica olandezilor. Așa a rămas, 0-0, UTA calificându-se grație golului din deplasare.

    292727682 5213171788765907 4519218979262154384 n

    Așa că acum mă uit calm la Sergiu Bîlcea făcându-și selfie cu Burleanu și Stoichiță la Sântana, iar poza, tot selfie, mă gândesc, lui Ghiță Falcă de la AOA mă deranjează doar în măsura în care omul cel mare mi-a fost elev la Brad, și totuși, chiar dacă fiecare răspunde pentru el însuși, nu te simți bine când un fost elev de al tău se face de râs cu mănuțele sale fără să realizeze ridicolul în care se pune.

    Peste Lazăr Faur, Bulbuc sau Cadar trec cu un zâmbet, omenii se descurcă și ei cum pot, singura problemă o am cu Bibi. De, el totuși este chiar primarul orașului, dacă s-ar lua în serios, ar putea face multe, întrebarea este cât de mult se ia în serios. Și mai ales ceilalți, cei de care depinde ca acțiunile sale să ajungă la obiect, cât de tare îl iau în serios.

    Uite, de exemplu, dacă tot veni vorba, cu stadionul.

    Da, cel construit de Primărie – este drept, încă sub Falcă – și care continuă să ne ilustreze plenar minimalismul habarnist arădean. Mai mic ca originalul din Anglia după care s-au luat, cu gazonul ferfeniță, nemaivorbind de chiria percepută UTA-ei, echipei baronului care a dat cadou stadionul orașului. Bibi nici nu se bagă dacă nu e cazul, realizează că mai nou Aradul se manifestă exclusiv pe stadion, iar odată pe an pe aeroport, așa că nu umblă prin jăratec după castane doar dacă nu mai are altă ieșire. Așa s-a întâmplat cu finala Supercupei, iar Bibi, năstrușnic cum îl știm, ne-a explicat cum se va desființa gardul din față și piața va fi umplută cu figurine de fotbaliști în mișcare (vezi videoul de la sfârșit).

    292830093 5371015492967104 7242668745597429641 n

    Deranjant este că ideea nu e rea, numai că așezată în acest context nu mai știi ce să crezi. Nu ni se spune cine a avut ideea, se rămâne la sintagma de noi – oare în noi e și Falcă sau Cionca -, cine e executantul, așa încât primele observații, noa, de unde, de pe FB în mod necesar, erau persiflatoare. Poftim, ce idee, ce figurine jalnice din tablă, vai de capul nostru! Și Bibi încă trebuie să se simtă bine că nu a ajuns pe bannerul afișat la finala Supercupei, alături de Falcă și Mészár. Nici nu știi dacă asta e de bine sau e de rău: înseamnă că galeria îl vede ca fiind un opozant al lui Falcă sau, dimpotrivă, îl consideră prea puțin important ca să îl bage în seamă.

    Cert este că am ajuns la capătul liniei: în Arad există o singură realitate, restul fiind manifestări superficial jalnice și fără importanță. De fapt, Aradul mai există doar în umbra echipei sale, arădeanul nefiind foarte marcat de decăderea urbanistică, de golirea orașului de cultură, de oportunitățile în scădere. Importantă este UTA, numai UTA, doar UTA, așa încât dacă vrei să faci politică în Arad, te înscrii în galerie. Acolo afli cine și de ce, de unde și cum și ce ar trebui făcut ca echipa să meargă bine. Nu, nu Aradul, UTA!

    Nu-i de mirare că ai noștri ca bradul nu și-au făcut selfiuri la finala Supercupei – să nu se demită în fața bannerului afișat de galeria, cea care a iertat până și scandarea secuilor cu Ria-Ria-Hungaria, dar nu și întreruperea negocierilor – manifestându-se plenar în locul unde Glad Varga a patronat ostilitățile sau festilitățile, naiba le mai știe cu astea prin Arad.

    aflgkdlkfvadlf

    Mergând chiar la o mână întinsă lui Bibi. Da, nu vă mirați, a fost și Bibi la AOA. Tipic pentru el, tot așa pentru o acțiune care se vrea de imagine, și nici nu este rea în fond. Doar contextul. Din nou la context ajungem, la mișuneala de politicieni sau autoproclamați politicieni la aeroportul fără avioane, exploatarea nerușinată a oricărei ocazii pentru o baie de mulțime fără risc.

    Bibi a înmânat festiv și sub reflectoare, secondat de deputatul-organizator Varga, 10 000 de lei echipei Delta Force, campioană mondială la robotică, titlu obținut nu de mult la un concurs din SUA. Este adevărat, Aradul a ajuns în atenția națională datorită lor și nu a UTA-ei de această dată, au mai fost premiați și felicitați chiar de încă președintele Johannis. Dar o premiere la AOA este ceva, să recunoaștem. Muzică și lumini, foarte mulți tineri, oameni de o seamă cu ei, e frumos și bine, ce mai.

    Numai că 10 000 de lei (2000 de euro) pentru o echipă campioană mondială, chiar și la robotică, nu la fotbal, formată din vreo 15 oameni, e așa, cum să spunem… Cum e și orașul fără UTA… Adică nici 200 de euro de căciulă…
    Minimalist de habarnist…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Greierele lui Pinnochio

      No, zice ardeleanul din mine, ca cam ase :) Ca avem cam aceleasi gusturi muzical, am stabilit deja. Ca amintirile cu Feyenoord sunt comune, si asta e clar. Mai vedem cu celelalte… :)
      Amu, pe-ndelete, ca nu ne grabeste nimeni. Cand am vazut poza aia cu Burleanu am crezut ca mor de ras. Intai, fiindca nu mi-a venit a crede ca atat i-a dus mintea la selfie asta, cu vaci in fundal. Acu, nu stiu cum e cu cirezile, dar chiar m-am intrebat daca la ele boii stau in fata sau nu. Dupa care am observat ca ditai presedintele de pnl nu stie cum se numeste primarul de Santana. Zice onor Bilcea ca Florin Tomuta, cand de fapt se numeste Daniel Sorin Tomuța! Vai, vai! (n-am verificat daca l-a tras cineva de maneca si a facut modificarea, dar am un print-screen).
      Ca toti se inghesuie la Burleanu si Stoichita, inca un motiv de ras. Dar asa-s politicienii. Ce m-a distrat mai tare a fost faptul ca n-au ajuns bannerele si scandarile galeriei sa le stea in gat, a mai aparut si doamna Bibart, sa le fie nodul cat mai mare (asta mai ales ca, dupa interviul cu Bibi, a aflat toata suflarea cum a fost cu Zona libera – care acum nu mai e libera, ci sub ocupatie, Ando-cata, cum s-ar zice).
      Despre galeria UTA, aia, asa cum e ea, mai golaneasca la prima vedere, dar cu inima mare, aia e mai desteapta decat multi. Ea s-a prins ca Bibi chiar e opozant gastii conduse de Falca, si se pare ca pricepe ca asta e un razboi de uzura, cam ca meciurile UTA-ei din campionatul trecut.
      Cat despre primarul nostru, Bibi, eu zic ca va mai trebui sa avem rabdare. Mie asa mi se pare, ca omul are bune intentii, doar ca, sa recunoastem, cand ai toata garda penelista veche, atotprezenta, atotstiutoare, atotputernica (inca) pe cap, trebuie sa fii tare cu bagare de seama. Orice miscare negandita suficient poate fi o vulnerabilitate cand esti inconjurat de lupi. Si, apropo, am tot citit cele doua parti ale interviului. Acum, nu stiu daca intrebarile au fost puse ad-hoc sau daca ati venit cu ele pregatite, dar mie mi s-a parut ca Bibi a dat raspunsuri destul de diplomatice. Adica a spus cat a vrut el sa se stie, nu cat ati vrut domniile voastre sa aflati.
      No, amu ce sa zic, ca am zis destul. Va doresc o saptamana faina. AOA s-a terminat (multam Doamne!), ne intoarcem la Jethro, Zeppelin, Jefferson, Emerson si alti muzicieni, ca de muzicanti ne-a fost destul.

      +5 voturi
      +1
      -1
      • Da, le cam ziceți bine.
        Minus interviul. Asta e o chestie așa mai de profesie, să vă spun cum e.
        Interviul poate să fie, poate să nu fie. Poate să se realizeze doar pentru a spune un singur lucru, poate să fie ceva mai pretențios, să ofere o imagine, un portret. Toate acestea sunt la discreția celor două părți: cel care întreabă și cel care răspunde. Nemaivorbind de interacțiunea dintre ei. Jurnalistul își asumă toate acestea pentru a ajunge la ce vrea să afle și să facă public. Intervievatul totdeauna este la risc. Vă spun și de ce: orice text se citește și printre rânduri. De multe ori această parte este mai importantă decât cea explicită.
        Jurnalistul bun își asumă toate astea. Cel intervievat nu are cum…

        0 voturi
        +1
        -1
        • Greierele lui Pinnochio

          Cand am scris ca Bibi a dat raspunsuri destul de diplomatice, exact la cititul printre randuri am facut trimitere. Sincer, chiar as fi curios care ar fi comentariul dvs pe marginea interviului. Dar asa, doar pe marginea lui, fara prejudecati. Aveti, sigur, experienta necesara.
          As mai fi avut ceva de adaugat referitor la articol. Asta fiindca m-am interesat (ca nu-mi place sa judec ceva fara a avea cat de cat informatii). E vorba de ce se face si ce nu se face in Arad. Si am aflat doua chestii interesante. Prima, ca prin firme de casa ale fostului, care intra la licitatii, se incearca mereu blocarea sau macar amanarea unor lucrari. Pentru ca apoi sa apara ”cuplul de aur” Bilcea-Faur (iaca poezia!) sa bage de vina. A doua, ca intentiile cu profilele acelea de fotbalisti erau altele, dar a aparut vesnica problema a banilor. Drept pentru care se pare ca ne vom multumi cu un mic scuar si profilele acelea acolo. Ramane sa vedem cand…

          +3 voturi
          +1
          -1
          • Da, este evident că Bibi se luptă cu sistemul instaurat de Falcă în aproape două decenii. Întrebarea este dacă are capacitatea și viclenia să îl desfacă și dacă are o alternativă viabilă. Aici, cel puțin din punctul meu de vedere, întrebările rămân..
            Legat de interviu, da, s-a descurcat în mod evident. Cum ar veni, a reușit să răspundă la întrebări astfel încât să își facă imagine, chiar dacă pentru un observator mai atent substanța este subțire. Și aici ne întâlnim cu prima afirmație: cel puțin din punctul meu de vedere, actualul primar este cumva prin în capcană între calitățile sale – bun comunicator, inteligent, viclean, dar foarte suspicios și circumspect, așteptând momentul care s-ar putea să nu mai vină – și posibilitățile pe care i le oferă ”contextul”, adică realitatea concretă din Arad. De aceea am insistat și astăzi pe context.
            În acest registru nu îi văd viitorul. Șansa sa, dacă mai există și ține la ea, este pasul în față, adică preluarea cu curaj a inițiativei și a direcției, înlăturarea cu curaj a ”fălcismelor” care otrăvesc situația.
            Fără asta se va pierde în derizoriul instaurat cu mult înainte…

            +1 voturi
            +1
            -1
    2. Greierele lui Pinnochio

      Aveti dreptate cu contextul, Dar, nu mai stiu cine zicea ca in imprejurari fierbinti totul e sa-ti pastrezi sangele rece. Ori mie mi se pare ca Bibi reuseste deocamdata. Mai ales avand in vedere ca nu-l are de cealalta parte a baricadei doar pe Falca, ci o gasca numeroasa, una constienta ca daca Falca e scos din ecuatie (scos de tot e greu, sa recunoastem!), dispar si ei, cei din gasca, in neantul anonimatului din care doar matrapazlacurile facute pana acum i-a scos. Cateva semne de ”pas in fata” deja am vazut: denuntarea publica a manevrei cu Zona libera, chestia de la Port Arthur (am fost sa vad!). Eu cred ca inca e prematur un atac frontal, sa fim sinceri. Pozitiile cheie in care se afla multi din gasca adversa, controlul pe care il au inca asupra unei bune parti din partid (vedeti contraofensiva cu cheful seniorilor penelisti) risca sa transforme un atac frontal acum intr-o catastrofa similara, sa zicem, ofensivei germane de la Kursk. Apoi, Falca a fost cat se poate de viclean la predarea stafetei; a lasat o ”mostenire” cu lucrari angajate ce reclama riscuri (vezi zona Marului, cu relocari de familii cu multi copii, podul de la Saguna etc). Nemaivorbind de faptul ca doar naivii nu vad ca Falca are sub control si o buna parte dintre useristi, pe care ii asmute mereu intr-un consiliu local intentionat lasat fragil.
      Apropo, un lucru interesant, cum vi se pare declaratia lui Bilcea din interviul acordat celor de la ziarul de casa, Aradon (copy-paste)? ” Mi-aș dori să continui cariera începută în Parlament, este nevoie de experiență pentru a reprezenta Aradul”. Asta e acoperire dubla: daca esueaza in a doua tentativa pentru primarie, sau refuza sa-l puna iar Falca in postura ridicola de data trecuta, va spune ca a declarat ca-si doreste parlamentul, daca Bibi il crede, e camuflajul bun pentru manevre subterane.

      --1 voturi
      +1
      -1
    3. Nu-s de acord cu înțelesul secundar e mai important, chiar din contra, și de aceea îmi place tot mai puțin ziarul vostru, și nu mă pot identifica deloc cu acesta. E consumator de timp sa reflectez ca felul în care-și face rău elevul dvs. e figura de stil sau realitate…adică față de ceva concret se poate lua măsuri, față de misticism, dubii cam este imposibil. Sau poate e doar strategia dvs.de captare a atenției…cu un cost pe care nu va permiteți.
      Eu însumi sunt îngrijorat de tot ce scrieți pe aici, nu de acuma, de la început, dar destulă multă vreme aveam încredere în caracterul dvs., deloc identic cu caracterul jurnalistic, care intimidează, induce impotență în societate, descurajează de la votare și ar fi mai multe obiecții, chiar reclamații. Toate astea în timp ce spuneți clar cum ar trebui să fie jurnalismul adevărat. Consider că ori deliberat nu faceți despre ce scrieți , ori a devenit practic imposibil de a face jurnalism autentic într-o lume atât de complicată. Nu înțeleg nici de ce e nevoie de legitimație de jurnalist daca un jurnalist, mass media poate debita orice tâmpenie (și acum nu ma gândesc în principal la dvs.), fake news sau practică bullying în văzul tuturor, și sigur, nu înțeleg nici cum poate un individ să se protejeze, dacă este bârfit, defăimat, chiar terorizat cu înțelesul printre rânduri…dacă e să mai vorbiți despre jurnalismul autentic, ar trebui să vorbiți și despre astea. Câinele latră, banii vorbesc, numai când nu se va mai respecta nici o regulă, drepturile omului, care permanent trebuiesc păzite, vor deveni pur și simplu doar un clișeu.

      0 voturi
      +1
      -1
      • Încerc să deslușesc unde doriți să ajungeți, că ceea ce spuneți înțeleg.
        Îmi reproșați lucruri care nu țin de mine. Doar așa un exemplu: nu am susținut că înțelesul contextual, ascuns, secundar, este mai important decât cel explicit. Doar câteodată, am spus, referindu-mă la interviul cu primarul Aradului, un interviu cum de mult nu s-a mai realizat în presa arădeană. Nu e vorba aici de misticism, e ceva mult mai simplu: chiar și în relațiile DVS de toate zilele se întâmplă să realizați că interlocutorul spune o treabă, insinuând cu totul altceva. Ține de comunicarea umană.
        În jurnalism diferența este că jurnalistul pregătit își asumă acest aspect cu înțelesuri multiple pe care limba le produce de nu puține ori.
        Ajungând astfel la jurnalism, nimic deosebit: ca în orice meserie și aici sunt meseriași și diletanți. Cititorul poate cântări dacă este destul de atent. Pe de altă parte însă, în jurnalism există o condiție fundamentală care dă autenticitatea informației și a știrii: independența redacțională (vedeți nu am folosit termenul de libertate, o noțiune mult mai complexă și grea de definit). Faptul că linia jurnalului este hotărâtă de redacție, nu de forțe politice sau economice din exterior. Este o chestiune foarte gravă și determinantă. O publicație care nu este independentă nu înseamnă că minte, ci doar că nu este autentică. Oricine poate greși, dar dacă greșește mereu într-o direcție treaba se schimbă.
        În ceea ce mă privește, fac meseria asta de 30 de ani și am greșit de multe ori: dar niciodată pentru că așa mi s-a ordonat, recomandat sau insinuat, ci pentru că eu nu am realizat exact, nu am fost destul de atent sau pregătit.
        Cu alte cuvinte, nu sunt infailibil, cum nimeni nu este, dar nu scriu doar la comanda conștiinței mele. Ei, dacă DVS nu sunteți de acord cu a mea conștiință, nu rezonați la manifestările ei, asta este, suntem diferiți.

        0 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    2 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.