Încetinitorul de particule: Inaugurări care nu miros bine, unele chiar put de-a dreptul

    de E. Nola | 11 martie 2019, 8:18 AM | Încetinitorul de particule | Topic special

    0

    Dacă ai face abstracție de unele gesturi care par de la distanță umane, ai avea impresia că administrația unipersonală a Aradului este într-o campanie electorală permanentă.

    Este o campanie simplă, simplistă chiar, având un singur mesaj, acela însă puternic și omniprezent: tot ce este bine ni se, mai precis mi se datorează, răul fiind produs de ceilalți, mai precis de PSD. E aici o mică șmecherie, rar se amintește de vreun pesedist, se spune așa la general: guvernarea pesedistă și PSD-ul.

    Manevra nu este greu de decodificat, mai sunt și în PSD, mai ales în cel local, oameni de înțeles, oameni cu care poți negocia, chiar să te înțelegi bine dacă e vorba de bani mulți.

    Așa că răul stă la București, mai precis prin Teleorman și se întrupează în personajele guvernului condus, vorba vine, de păpușica Barbie a politicii românești, nu vă râdeți, adevărata păpușă Barbie tocmai a făcut șaizeci de ani, Viorica noastră este mult mai tânără și gata de acțiune.

    Marcăm momentul aici, în fond avem un guvern Barbie perfect, în care Ken din Teleorman face legea: păpușa adevărată a fost lansată la 9 Martie 1959, în timp ce păpușa noastră din fruntea guvernului, din câte știm, a fost lansată abia cu cinci ani mai târziu.

    Ei, așadar, reprezinta răul care bântuie prin Arad, ei nu termină stadionul în care se fotografiază primarul, ei nu mai termină bazinul de polo în care de asemenea se mai fotografiază același primar, un fel de Ken local care de ziua femeii se fotografiază cu fiica sa minoră, nu cu soția, mama fiicei sale.

    E și aici o mică șmecherie, nu îi reproșăm noi nimic, observăm doar că dacă presei, pe bună dreptate, îi este interzisă să se folosească de imaginea unor minori, ar fi normal ca politicienii la rândul lor să manifeste decență și ei.

    Adică ceva care le lipsește total atunci când sunt la putere și reapare în opoziție. Uite, Domnul Ponta a anunțat sâmbăta că o va da în judecată pe Viorica Dăncilă, respectiv pe cei care semnează pentru înființarea Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții, cea mai antiliberală măsură a guvernului, mirându-se, Domnul Ponta, cine altcineva, de faptul că liberalii nu zic nimic la una ca asta, tac precum acel animal plăcut și simpatic în cucuruz.

    Desigur, e aici umor involuntar cât încape, cum s-o dai în judecată pe Doamna Dăncilă? Vă dați seama? Ce judecată?

    Revenind la ale noastre, administrația locală tocmai se războia cu cea din capitală pe tema cine a pus coada la prună, adică a făcut bazinul de polo din Subcetate, când Aradul a fost înconjurat de un nor de mirosuri pestilențiale mai puțin obișnuite chiar și pe aceste meleaguri.

    Noi, la vremea respectivă, am întrebat imediat peste tot unde se cade, înainte de toate la Garda de Mediu, pe urmă la Prefectură și la Primărie. Nimeni nimic. Sau și mai puțin.

    Chiar dacă ne așteptam la o asemenea reacție, adică, mai precis, la lipsa reacției, ni s-a părut nefiresc ca după ce un oraș întreg strâmbă de ore întregi de nas, ele, organele abilitate să nu aibă habar de ce se întâmplă, de unde vine odorul sau odoarea tocmai de Ziua Femeii.

    Era, în fond și la urma urmei, un atac chimic asupra orașului, așa cum s-a dovedit până la urmă, putea să fie chiar mai rău, în fond găinațul, respectiv ureea împrăștiată fără minte și autorizație pe tarlalele aflate lângă oraș, dincolo de mirosul pestilențial, pot avea efecte mult mai grave, mai ales la cei alergici sau suferinzi cu căile respiratorii. În paranteză, dacă tot veni vorba, Aradul este în top zece, mai precis pe locul opt, în lista celor mai poluate orașe din România.

    Și într-adevăr a fost un atac chimic, așa cum am aflat după mai multe zile de insistență, asta a fost, un ”fermier” mai neaoș care, fără niciun aviz de specialitate, a împrăștiat o soluție cu rahat de pasăre pe tarlalele sale. Ca norocul, nu a fost canalizarea – cei mai mulți, interesant și asta în plină regenerare urbană, bănuiau ceva legat de defecțiunea sistemului – și, cel puțin deocamdată, nu a fost nici mirosul de ”stătut”, atât de caracteristic mai nou orașului.

    Până la urmă totul s-a terminat cu bine, fermierul va fi amendat, Doamna Prefect va simți doar mirosul de zambile de seră primite de Ziua Internațională a Femeii care se sărbătorește doar în fostele țări comuniste, iar Primăria va găsi ea un motiv să arunce vina pentru mirosul orașului asupra PSD-ului și a altora care nu-i apreciază destul munca depusă în folosul comunității.

    Desigur, nu se specifică, și e mai bine așa, care comunitate.

    E mai bine mai ales pentru inaugurările care vor veni în viitorul apropiat. Nu se mai poate amâna prea mult nici stadionul, nici pasarela de pe centură, nemaivorbind de campania electorală care duduie, mirosurile vin și pleacă, important este ce rămâne în urma lor…

    Umed sau uscat, contează mai puțin…

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    2 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.