Având o anumită vârstă, eu am mai prins vremurile când la ștrand ne duceam să facem baie.

Eventual ceva plajă, dar accentul era pe apa Mureșului. Da, nu mă băgam în bazine, le consideram pentru copii, făceam baie în bazinul plutitor amenajat pe Mureș. La o adică, dacă venea cineva cu anvelopă din aia mare, de camion sau tractor, ne luam câțiva și porneam pe Mureș. Mergeam sus până la pod, după care ne dădeam în josul apei. Rar ajungeam chiar până la Trei Insule. Mai ales dacă se nimerea cineva cu barca, bărcile, cu și fără motor, fiind simbolul arădeanului legat de Mureș.

N-am mai fost de mult la ștrand, oricum nu pentru a face baie. Am avut o întâlnire cu fosta mea clasă de liceu, pe terasa cea mai cunoscută de acolo, cert este că ștrandul nu mai este ce a fost odată. De fapt, nici nu prea mai este ștrand.

Nu e de mirare așadar că Primăria organizează acolo înmânarea distincțiilor și premiilor împărțite cu largețe de Zilele Aradului. Nu ar fi nicio problemă dacă ștrandul ar fi ștrand. Așa însă e o găselniță tipică celor care ne administrează de o vreme: gesturi pe care ei le cred cu schepsis, imaginându-și că boborul arădean pică pe spate de fericire când află unde se dau premiile.

În fond, e vorba de același bobor care este „fericit” cu concerte în fața primăriei, jocuri de artificii și „Spuma party”. Doar pentru cei care nu sunt foarte informați, ideea este că ești împroșcat cu spumă. Ca să te răcorești și să te simți mai altfel. Mai curat, mai uscat.

Și toate astea de Zilele Aradului, nu-i așa? Nimic despre istorie, nimic despre importanța gestului. Dacă te iei după „spuma party” și zecile de concerte și happeninguri care nu au nimic cu ce sărbătorește acum Aradul, rămâi cum ai fost: te implici în niște întâmplări despre care nu știi pentru ce sunt. Chiar dacă îți dai seama că sunt organizate de Primărie ca tu să te simți bine pe căldura asta.

Am mai pomenit pe aici, ar fi chiar interesant și deosebit ca, așa cum se mai întâmplă la alții, să recreăm momentul. Cu haine de epocă, în locurile unde au avut loc acum 190 de ani.

Dar, desigur, speranțe deșarte. Administrația arădeană, odată cu întronarea lui Gheorghe Falcă, și-a pierdut simțul ridicolului. Cei care vin pe urmele sale, chiar dacă au și intenții, dar mai ales interese proprii, îi calcă pe urme. Cu texte jenante și gesticulații penibile chiar și pentru un adolescent răzgâiat, cred ei că asta este cheia succesului și a popularității. Și da, prinde la o anumită masă. Problema este masa.

Și pentru că vorbeam de interese, iată un exemplu de acest gen chiar de Zilele Aradului.

În 23 August, da, nu e o greșeală, conducerea Primăriei, în frunte cu Bibarț și Faur, a tras o vizită la Campusul Ekklesia. Pozele vorbesc de la sine, cei doi sunt numai zâmbete și bunăvoință. Ce treaba are Ekklesia cu Zilele Aradului, o întrebare bună și cu un răspuns evident. Chiar dacă Ekklesia Fest este organizat la Domeniile Lupaș, și chiar dacă cele 35.000 de metri pătrați de teren i-au fost atribuite chiar în Decembrie anul trecut.

Altfel spus, da, poți să te dai rotund o vreme și cu anumiți oameni, dar trebuie să fii foarte atent când vine vorba de cei care te aleg în fruntea orașului, de cei de care depinde prezentul și viitorul tău. Iar în Arad nu mai este de mult un secret că alegerea PNL-iștilor lui Falcă este asigurată de ani de zile de biserica penticostală, înainte de toate și de toți de cei doi Tipei și Biserica Ekklesia.

Deci, asta este, ne-am lămurit și cu asta, nu ne mai rămâne să ne distrăm la concertele de sâmbăta-duminica, eventual să tragem între ele o fugă la „Spuma Party”. Iar dacă a venit vorba și de concertele care au închis, sâmbăta și duminica, Zilele Aradului, o vorbă pentru cel de duminică. Dacă stăm nițel și ne gândim, a fost singura manifestare de Zilele Aradului care a adus ceva nou, a ridicat nivelul la modul real, nemaivorbind de activitatea pedagogică care este în spatele său.

Tot e ceva, așteptăm la anul să vedem dacă au fost trase concluziile de rigoare sau, dimpotrivă, mergem pe linia bătătorită. În fond, este singura care ne duce acolo unde ne convine.