Începem cu sfârșitul. Mai precis cu începutul campaniei electorale.

Creșterea fulminantă a partidului lui Simion și Târziu dovedește, așa cum am pomenit pe aici de mai multe ori, nemulțumirea generală a populației față de actuala clasă politică. Nu ne mirăm, fixăm doar cadrele discuției.

Aici, la Arad, fenomenul e și mai ciudat ca în zonele de baștină din estul și nord-estul țării, având în vedere lipsa totală de „cadre” și personalități. Chiar dacă diferențele ideologice dintre partide sunt mai mult de formă – de fapt, nemulțumirea oamenilor se naște tocmai datorită sentimentului că toți sunt o apă și un pământ – cele deja consacrate, în frunte cu PNL și PSD, au lideri nu neapărat recunoscuți, dar cunoscuți, că doară cine nu a auzit la Arad de Falcă, Fifor, Cionca și Bibi. Asta doar să pomenim de cei din vârfuri.

AUR însă, cel puțin aici la Arad, nu are deocamdată nicio personalitate cât de cât cunoscută. Asta dacă facem abstracție de Teo Parasca, ofițer în retragere, singurul arădean mai cunoscut care și-a exprimat deschis intrarea în AUR. Iar de atunci, în stilul său personal și câteodată chiar haios, face propagandă formațiunii alese. Asta este, în acest caz măcar să punctăm caracterul franc și deschis al Domnului Parasca, o trăsătură deloc caracteristică formațiunii în care s-a înregimentat, ca să folosim un termen apropiat de experiența Domniei Sale.

AUR, ca mai toate partidele de pe extremele paletei politice democratice, se ascunde după vorbe și lozinci, transparența fiind efectiv dușmanul ireconciliabil al acestor grupuri și partide. Având în vedere originile, legăturile pro sau contra cu serviciile secrete, atitudinea este aproape firească și totalmente opusă partidelor care se revendică democratice și deschise. Ajunge pentru asta doar să ne aducem aminte de problema Domnului Simion cu serviciile secrete moldovene, ucrainene (de cele rusești nu pomenim aici) și românești, până la urmă.

Numai așa putem explica apariția Domnului Titu Gheorghiof la AUR Arad, fără ca această prezență să fie adusă deschis și simplu la cunoștința publicului. A fost o întâmplare că la o întrunire de săptămâna trecută a conducerii AUR din Arad, publicată sub formă de poze pe contul FB al filialei, l-am remarcat întâmplător pe politicianul arădean pe care, având în vedere și vârsta – spre optzeci –, l-am crezut retras și bucurându-se de multiplele pensii câștigate într-o viață de avocat și politician.

Pentru cei mai tineri sau mai puțin atenți: Domnul Gheorghiof a fost până și primar al Aradului pentru scurt timp, la începutul anilor ’90, și a fost liberalul Nr.1 al orașului în acele vremuri, șef județean al partidului, adunând trei mandate de deputat, membru liberal în comitete și comisii, inclusiv în cea care supraveghează activitatea SRI. Pe vremea când „liberalul” de acum Falcă era doar „democrat” și devenea primar, Gheorghiof încă era șef județean al liberalilor în opoziție cu actualul liberal, o carieră politică care a ținut până acum un deceniu și mai puțin, terminată în postul de consul al României la Gyula. Păi, da, așa începem să înțelegem interesul AUR…

Cert este că ultima dată am auzit de Domnul Gheorghiof acum câțiva ani, prin 2021, atunci când era pomenit în presa națională printre cei șapte foști deputați care protestau împotriva retragerii pensiilor de deputați. Pe undeva de înțeles, chiar dacă, avocat la bază, nu ne punem problema condițiilor sale materiale la bătrânețe.

Dimpotrivă, am zice, având în vedere că ajunge să răsfoiești presa de atunci ca să realizezi că fostul liberal Gheorghiof are ceva comun cu noul liberal Falcă. E vorba de bani, de interesul pentru bani, indiferent de unde și cum vin. Mă rog, asta este, știm bine, liberalii acordă importanță mare întreprinderilor și afacerilor profitabile. Și nu numai ei, așa cum reiese din scandalul din ce în ce mai zgomotos dintre partidele care intră pe nesimțite în campania electorală, AUR fiind vârful de lance, așa cum ne și așteptam.

Remarcând, la sfârșit, că Domnul Gheorghiof arată bine și în rândurile AUR, îi urăm sănătate și putere de muncă, acum când, încet-încet, liberalii și social-democrații (de PNL și PSD am zis, dacă nu v-ați prins) realizează, cam târziu și aiurea, pericolul AUR. Și, vă dați seama, cei din Arad încă habar n-au de Domnul Gheorghiof.

Încheiem cu ce am vrut să începem: cazul nesemnificativ al blocului care se dorește a se construi lângă pasajul din Grădiște. Nu depozit, nu supermarket, nu ceva obiectiv industrial, ci o casă de locuințe. Păi, nu?, ce bucuroși vor fi copiii locatarilor când se vor putea uita și la trei noaptea la trenurile care intră în gara Arad. Dacă nu ne lua ochii Domnul Gheorghiof de la AUR, intram în amănuntele afacerii „liberale”, inclusiv în tenebrele consultării locuitorilor privind proiectul. Consultare pe care am prezentat-o pe larg aici în „Special”, observând, oarecum fără să fim surprinși, că la această consultare nu a fost nimeni din vârful administrației orașului, măcar un viceprimar acolo. Dar asta este, Domnul Cheșa este ocupat cu frământările din propriul partid, iar Domnul Faur are casă în Livada, fiind interesat de racordarea cât mai urgentă la canalizarea încă neterminată în Grădiște.

Îi putem înțelege, nu-i așa?, că e PSD, că e PNL, că e AUR, așa cum am văzut și în cazul Domnului Gheorghiof, până la urmă tot banul vorbește…