Voturi, dacă ar fi posibil, cât mai multe.

Zilele acestea impregnate de fumuri de fripturi și afirmații la care se răspunde tot cu afirmații au definitivat portofoliul electoral al Aradului atât de mult încât trebuie musai să afirmăm și noi: Adevărat A Definitivat!
Situația a devenit evidentă, semnalul dat de Domnul Cancel în Săptămâna Patimilor poate fi urmat și de alții în cea Luminată, astfel încât cei trei care contează, completați de unul care ar trebui dar nu contează – ne gândim la filozoficul Domn Wiener – să-și evidențieze din ce în ce mai limpede strategia electorală. Sau, mă rog, strategiile, în situația în care sinteza nu este posibilă, candidatul fiind atât de populist încât rămâne la nivelul gândirii răsfirate și oarecum dezlânate ale meselor populare.

De mese vorbeam, nu de mase, ca să fie cât se poate de clar! Paștele suprapunându-se peste 1 Mai, sacrul și profanul se luptă în sufletele noastre mai tare decât incertitudinea din hăul lăuntric al primarului în termen, micii și berea concurând mielul și vinul atât de tare încât nici nu mai știm ce să mâncăm, să bem și să zicem.

Pe această idee se bazează strategia lui Ghiță, el considerând că nu e cazul să câștige, ajunge doar să nu piardă. Perfect adevărat, n-avem ce comenta aici, iar pentru asta strategia primarului este simplă și cât se poate de bine țintită. Se bazează pe întâlniri cu alegătorii și pe postări strategice pe facebook. Deocamdată. Spre deosebire de Bulumac, dar mai ales de redundantul Domn Luca, primarul încă nu a ieșit nici cu videoclip, nici cu bannere, nu știm, chiar dacă bănuim, sloganul.
Oricum, chestia cu iarba verde din stadionul UTA pe care o poți cumpăra la caserolă ca să păstrezi o bucată de trecut în grădina ta de flori, pare cam trasă de fir, iar acțiunea cu cei trei din societatea civilă care devin consilieri ai partidului, este chiar jenantă.
Cei trei au fost aleși, marcând o importantă etapă a campaniei primarului în exercițiu, pe baza ideii că unul care este în ecserciț, dacă este deștept, este permanent în campanie electorală. Nu voi vorbi aici de ei, în afară de simpaticul actor Bulbuc, nu-i cunosc, n-aș vrea să-i jignesc spunându-le că au devenit toți trei marionete și/sau actori în campania electorală a lui Ghiță Falcă.

Amintim în trecere videoclipul electoral al mult prea prezentului Domn Luca, o producție cam lungă, repetitivă, fără sare și piper. Domnul Luca ne asigură de la început că Învierea va avea loc și anul acesta chiar dacă a întârziat cam mult față de cea catolică, după care ne mai arată cât de arădean este Domnia sa prin apucături și obiceiuri.
Joacă fotbal – mingea îi scapă regulat la a treia atingere –, merge cu bicicleta chiar și într-o roată –, distanța parcursă a fost de un metru jumătate dacă am aproximat bine – și se joacă la calculator. Nu mă pricep, nu știu cum se numește jocul, oricum este unul de bază în care trebuie să împuști, să arunci în aer, să tai în bucăți dușmanul virtual.
Cu asemenea videoclip Domnul Luca nu va reuși să taie în bucăți nici roșia de seră spaniolă – cam tare de coajă de felul ei -, iar împotriva lui Ghiță are cam atâta șansă cât are și Tom să-l prindă și să-l consume de viu pe Jerry șoricelul nemuritor.

Revenind la Seba Bulumac, e clar că deocamdată joacă tare moale, el fiind, la urma urmei, candidatul pentru care a renunțat Domn Cancel.

Imaginea care ni se înfățișează până acum este al unui tânăr familist la locul lui, un găian pur-sânge, mare utist, un arădean normal în toate cele. Nu i-am văzut încă clipul electoral, însă este clar de pe acum, stafful din spatele său, în frunte cu Adela Cristea, merge pe ideea înlocuirii unui aiurit și umflat în pene, venit pe aici din nu știm ce fund de lume, cu un arădean get-beget, cât se poate de normal și cu picioarele pe pământ.
Nu-mi dau seama cât impact va avea un astfel de mesaj la arădeanul mediu, plictisit, comod și cam scârbit de politicile locale, nu cred însă că va reacționa visceral la ideea că Ghiță e nițel cam ciudat. Și ce dacă, va zice el, important e că a mai făcut câte ceva, la început toți sunt ca îngerii Domnului, ca după ce ajung în fotoliu să se descopere că dincolo de cuvinte e aceeași dorință de neînfrânt a parvenirii.

Altfel spus, n-ar strica niște formulări mai directe, oareșce atacuri mai violente, ceva în genul celor practicate de Sami Caba. Cel care, pastor fiind, nu se lasă constrâns de cerința creștină de a-ți iubi dușmanul și cu atât mai puțin de cea care îți cere să-i întorci și celălalt obraz.

Mult mai contondent decât Seba Bulumac, poate și pentru că dorește să se uite ideea din străfunduri după care Domnia sa ar fi doar un iepuraș de Paște pentru Falcă, încearcă de la început să se impună în fața lui Seba dacă e să se aleagă între ei doi pentru cel care va fi, dacă va fi, unicul care va da fața cu Ghiță.

Numai că atacurile lui Sami sunt ca briza mării, mângăietoare și fără miză, în fond pe lângă zecile de km de asfalt ce vor fi întinse în Arad până în 5 Iunie câteva gropi acolo contează prea puțin. La fel cu Seba Bulumac, fără convingere în propria șansă, nici Sami Caba nu atacă frontal sau sub centură: acolo unde se află explicațiile îmbogățirii colosale peste noapte a primarului aflat în pragul eternizării.

Am pomenit și de Domnul Wiener. Da, așa oficios, fără diminutive de vecini peste gard! Mai pomenim odată. Conștiința ne este vinovată și mai avem și așa o presimțire că este candidatul cu cele mai multe și evidente calități. Și care nu-i vor folosi la mare lucru, omul nu este nici popular, nici populist, este iubitor de filozofie și alte cele, pe urmă reprezintă partidul Doamnei Macovei, o Doamnă diabolizată destul la București ca să fie privită ca Moștohoaia ce Rea în provincie, ce să mai spunem, ne pare sincer rău că vom trece din nou en fanfare pe lângă o șansă de care nici nu ne-am dat seama.

Poz(iți)a săptămânii este una mai personală, reprezentând-o pe Liselotte, pisica noastră de șapte ani, bucurându-se în gazonul din curte de prima zi de Paști. Și spre deosebire de cei mulți care doar spun și nu realizează ce, ea chiar paște fericită.