Încetinitorul de particule: Cum e când într-o țară morții și cei vii ajung să-i voteze și pe morți

    de E. Nola | 28 septembrie 2020, 9:19 AM | Încetinitorul de particule | Topic special

    2

    Dincolo și înainte de rezultatele finale, acum, la o prima scrutare a votului din 27 septembrie de la Arad și nu numai, ceea ce ne sare în ochi este caracterul absolut derizoriu și lipsit de seriozitate a campaniei care ne-a dus la aceste rezultate.

    Ajunge doar să ne gândim la ”dezbaterile” televizate ca să ajungem la concluzia că a fost la Arad o campanie electorală cum n-a văzut Parisul. Să vii în locul candidatului, tu, șef județean de partid – un fel de secretar de județ de pe vremuri -, europarlamentar în funcție, este fără precedent în analele alegerilor cât de cât democratice.

    Să preiei conducerea emisiunii, făcând praf interlocutorii, băgându-le pumnul puterii în gură, să nu lași pe nimeni să-și spună păsul până la capăt, după ce l-ai eliminat prin prezența ta pe adevăratul candidat, intră deja în firesc. Așa cum intră în firesc și filmarea prezentării tale duminicale la vot în cea mai bună tradiție ceaușistă, noroc că cei mai tineri nu au cum să facă comparația.

    Și toate astea în situația în care, poate pentru prima oară de la 1989 încoace, arădenii chiar aveau între ce să aleagă. Până și candidatul înlocuit putea fi o alegere cât de cât, cel puțin până la emisiunea unde, într-un final, a apărut și el, ducând mai departe moștenirea lăsată de marele om.

    Arțăgos, obraznic și infantil, atunci Călin Bibarț a arătat în cele din urmă că nu este o alternativă pentru Arad, eventual pentru Falcă. Mai mult decât atât, dacă defectele de caracter ale șefului său sunt puse de o parte, apare un animal politic, așa cum l-a numit un adversar, gata de luptă și cu interesele la el. Bibarț nu are nici măcar aceste calități, dovedind din plin la emisiunea amintită că este exact ceea ce se bănuia de la început despre el: o marionetă capricioasă, nițel cam feminină, gata mereu de harță, incapabil de altceva.

    Rezultatele, așa cum apar ele, sunt pe măsura campaniei.

    Arădenii abia de s-au prezentat în proporție de 30%, prezența în județ fiind mult mai mare, dar știm cum funcționează lucrurile: la țară campania este mult mai simplă, nici nu-ți trebuie de fapt campanie electorală, dacă ți se spune din timp cu cine să votezi, îl vei vota chiar dacă candidatul a murit de două săptămâni, așa cu s-a întâmplat cu primarul din Deveselu.

    De altfel asta este, am impresia, un unicat mondial, un fel de premieră mondială absolută, o dovadă clară că americanii habar nu au să facă filme cu zombi, e momentul să învețe de la noi, cu atât mai mult cu cât la Deveselu sunt chiar prezenți cu armată cu tot.

    În aceste condiții absența arădenilor de la vot începe să prindă sens, în fond riscurile sunt din ce în ce mai mari la aceste alegeri, mai bine stai acasă și uită-te la televizor, în fond posturile nenumărate de știri îți livrează în direct programe cum n-ai să vezi nici pe cele mai tari canale cu filme americane.

    Desigur mai multe vom putea spune mai târziu, după ce avem rezultatele definitive, dar ceea ce este de pe acum destul de clar: primăria din Arad va fi condusă în continuare de un primar PNL, chiar dacă aliatul său care îi va asigura majoritatea în consiliu va fi ca un pion otrăvit, asta ca să nu mai vorbim de morții vii ai politicii locale care oricând pot schimba datele problemei.

    PSD-ul, după eșecul răsunător de la București a mai primit un bobârnac și la Arad, mă rog, era de așteptat pe undeva, chiar dacă exista așa o speranță pe stânga că de data aceasta poate că totuși, având în vedere că Aradul este condus de o vreme de liberali prin telecomandă de la Bruxelles.

     

    Pe de altă parte, ca să devenim nițel mai serioși, așa la sfârșit, absența arădenilor de la vot, chiar dacă formal nu, dar pune un dubiu serios asupra legitimității primarului și al consiliului său astfel ales.

    30% e foarte puțin, încă un pic și intră în marja de eroare.

    Cu alte cuvinte, chiar dacă în țară s-au întâmplat minuni de-a dreptul: la Timișoara a fost ales un neamț, la Târgu Mureș un ungur, iar la București Nicușor Dan, noi arădenii nu avem prea multe motive de bucurie. Poate intrarea USR în Consiliu mai schimbă lucrurile, dar nu putem fi sigur nici de asta din moment ce politicienii arădeni ai USR/Plus sunt absolut începători, cei mai cunoscuți, în frunte cu Wiener, vizând în continuare politica mare, nu vor rămâne la Arad să se lupte cu umbra lui Falcă din pictura celebră a lui Rembrandt.

    Vorbim de rondul de noapte făcut mai spre seară totuși.

    Direcționat din Bruxelles de Falcă, Bibarț și ai săi îi vor mânca de vii pe acești novici, sfatul nostru fiind ca USR/Plus-ul arădean să nu renunțe nici la UDMR ca aliat în consiliu, fiindcă dacă îi câștigă pe ei de partea lor ar putea chiar direcționa treburile din CLM.

    Toate acestea însă sunt deocamdată calcule deșarte, la prima mână, vom sau ne vom reveni în scurt timp, cum ar fi putut zice la o adică și primarul din Deveselu înainte de moarte.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. „Să vii în locul candidatului, tu, șef județean de partid – un fel de secretar de județ de pe vrenuri -, europarlamentar în funție, este fără precedent în analele alegerilor cât de cât democratice.”
      .
      Și pe flyere portretul săfului de clan era alături de cel al lui Ciocaboca. Dar pe mine nu m-a „surprins” de loc, cum văd că îi suprinde până și pe cei mai „versați” analiști politici. Că doar era firesc să fie așa. Șăful de Clan mafiot, Il Capo, a ținut să sublinieze „contribuabililor” că nimic nu sa schimbat și că tot EL este The Bos, la care aceștia trebuie să vină să plătească „peșcheșul”, ca până acum. Că presupusele „schimbări” sunt decât niște construcții false pentru a prostii „prostimea”. Deci prezența lui fizică nu a fost altceva decât o demonstrație de „putere” celor din Gașca Mafiotă. A demonstrat pur și simplu că face ce a făcut și până acum.
      .
      Ce pot să-i imput lui Wiener este că nu a fost mai Bătăios Verbal atunci când a avut posibilitatea să-l înfrunte pe Il Capo. Trebuia să-l bruieze tot timpul în deviațiile paranoidului, trebuia să-l scoată din zona de comfort, să-l enerveze să se facă singur de „kaka”. Că până la urmă își pierdea cumpătul și-și arăta adevărata față, de golan și șăf de clan mafiot. Că doar se știa foarte bine că este paranoid și nu suportă să fie contrazis.

      +11 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    0 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.