Încă un pic și se termină…
Nu, nu e vorba de impostura generalizată în viața publică din Arad – și nu numai -, e vorba de anul 2021.
Dimpotrivă, impostura a fost ridicată la nivel turbo odată cu intrarea în Decembrie, o lună care începe mai nou cu Ziua Națională și se termină cu ziua infinită a sarmalei și a altor mâncăruri de sezon.
Având toate acestea și încă multe altele în vedere, spectacolul oferit de cei pe care, cică, i-am ales atinge cote paroxistice, de-a dreptul geniale.
Facebooku’ e inundat de poze siropoase în care aleșii noștri se reprezintă în scene idilice de familie, neținând cont de faptul elementar că a te lăfăi în imagini intime, tu, ca persoană publică, cobori la nivelul prostituției, în fond, în lipsă de altceva, vinzi fantezii bolnave celor care nu au cum să ajungă la voluptatea statului degeaba pe bani mulți.

Să-ți expui familia, mai ales copiii, pentru a câștiga cumva bunăvoința celor de care depinzi în fond, este de fapt mult sub nivelul prostituției obișnuite, acolo unde tarifele și oferta sunt clare, clientul având libertatea să aleagă ce dorește sau să se abțină la o adică. Prostituția este o meserie liberală de când e lumea – s-au folosit și se folosesc de ea inclusiv regimurile totalitare, arădenii mai bătrâni amintindu-și ce se întâmpla la Astoria pe vremea lui Ceaușescu – însă gașca lui Falcă a reușit să o ridice la înălțimi sublime prin penibilul lor.
Azi-mâine se fac două decenii de când acești oameni, aleși pe criteriul atașamentului prostesc la omul care pare mai nou o păpușă mecanică, pusă la punct în laboratoare secrete, fac și dreg în Arad exclusiv în interesul lor propriu și personal vulgar în banalitatea sa.
În acest timp, în afara pasarelei care duce spre un ștrand deja inexistent, nu s-a făcut absolut nimic pentru Arad. Că este autostradă – și ce folos? – că avem tramvaie vopsite în alb și roșu, că se asfaltează până și potecile care duc spre veceul din curte. În realitate orașul și-a pierdut complet potențialul industrial și economic, asta ca să nu vorbim de cel cultural, aflat la nivelul intelectual al oamenilor din jurul omului care se crede peste toți. Și probabil este. Dar nu în ceea ce crede el.
Situația a fost ilustrată perfect de ultima conferință a PNL-ului arădean,  cea de la care primarul a lipsit.
Rețineți, că e important: primarul Aradului, alintat Bibi, Călin Bibarț după numele său real, a candidat din partea PNL-ului, chiar dacă împotriva voinței lui Gheorghe Falcă. Ce să faci, o fi el mare aici, prin Aradul Nou, dar mai sus, la nivel național, nu-l bagă nimeni în seamă. În ciuda gesticulației, în ciuda prezenței permanente la teveuri, în ciuda blogului de la „Adevărul”. Până și acolo, în ciuda concurenței penibile, pare lipsit de interes.

Așadar partidul arădean al lui Gheorghe Falcă nu are nevoie de primarul Bibarț. De fapt, el nu mai reprezintă PNL-ul la Arad. Întrebarea este, pe cine sau ce reprezintă și cum este susținut de organizația omului care a făcut revoluția la Timișoara – da, ați știut greșit de pastorul Tőkés – și a împiedicat la Bruxelles să nu mai sărbătorim Crăciunul?
Dacă privim situația fără patimă, strict practic, politic, vom spune că Bibarț nu mai are nicio susținere de partid, nu e de mirare că gesticulația sa este a unei păpuși mișcate de mâini nevăzute. Plonjat în banal și în superfluu, Bibarț chiar dacă ar vrea nu ar putea să facă nimic pentru Arad și arădeni, din moment ce partidul condus de Falcă nu îl susține și nu îl lasă.
Este drept, oricum nu făcea mare lucru, așa cum am arătat mai sus, dar cine știe, poate reușea să păstreze Teatrul Vechi în proprietatea Aradului – în fond, în bani, a fost o bagatelă pentru un oraș ca Aradul -, poate se apuca să vadă ce se poate face la clădirea MARTA, gata să cadă și care de o vreme a devenit proprietatea orașului. Doar așa pentru cunoscători: putea deveni mai de mult dacă era interes real.

Lipsa totală de susținere pentru Bibarț se vede și la ultima bășică propagandistică, de amețit arădeanul nepregătit: anunțarea constructorului podului de peste Mureș . Trâmbițat de Falcă, primăria anunțând că încă se așteaptă votul sau mă rog, formele oficiale. Mai mult ca să se vadă că nu Falcă e cel care face și drege. Sau se face că drege.
În consecință, suntem nevoiți – cel puțin noi, cei care nu ne facem că suntem presă – să concluzionăm: orașul, dincolo de calitatea submediocră a celor care se fac că ne reprezintă, nu are conducere, trăiește de pe o zi pe alta, de la un Marți la celălalt și între două postări agramate a celor care se cred ceea ce nu sunt de fapt.
Ilustrăm situația cu câteva poze care au inundat Facebooku’ în ultimele zile și care ne arată, dacă mai era nevoie, cu cine avem de-a face: nu, nu sunt funcționari publici, sunt niște actorași de mâna a n-a și care nu realizează nici măcar caracterul subliminal al postărilor de pe FB.
Domnilor și Doamnelor, așa înainte de Revelion, înainte să publicați și acele poze și videouri, aflați de la noi: acestea, pentru un ochi atent, arată nu doar ce vreți Dumneavoastră.
Arată și inversul…