Nu-mi este la îndemână ca după o noapte lungă petrecută cu foștii mei elevi de acum treizeci de ani să scriu ceva despre banalitățile care s-au întâmplat săptămâna trecută pe aici. Respectiv în Arad, prin țară și chiar în lume. 

Pe aici nimic nou, poate doar informația că Teatrul Vechi s-ar putea să reintre în circuitul cultural al orașului. Despre încercările de a ajunge la înțelegere cu cei din Ungaria care au cumpărat clădirea acum câțiva ani știam de o vreme, țineam pumnii pentru ei, iar acum se pare că s-ar putea să iasă cu bine.

Nu e ceva de ici-colo, chiar dacă interesul arădean pentru actul cultural – așa cum s-a întâmplat peste tot, în lume și în țară, de o vreme – a scăzut dramatic, divertismentul a luat locul artei, nemaivorbind de interesele cotidiene care vizează în primul rând posibilități, oportunități de a îmbunătăți cât mai mult nivelul de trei al fiecăruia. Tocmai aici este paradoxul, aveam tendința să credem că odată cu creșterea nivelului de trai, a puterii de cumpărare a oamenilor va crește și interesul pentru cultură și artă.

Din nefericire, observăm tocmai contrariul, formele tradiționale de artă devin, așa cum au fost, de altfel, la începuturi, apanajul unei elite subțiri, cei mulți mulțumindu-se cu formele nenumărate ale divertismentului accesibil, dacă ai un telefon ca lumea, și stând pe budă. Mai mult decât atât, acest divertisment absolut popular nu mai face apel la artă, nu este o formă mai accesibilă a acesteia, ci un amestec de spectacole ieftine, un fel de circ etern care, pe deasupra, s-a mutat cu totul pe virtual.

Cu toții suntem pe site-urile de socializare fără să realizăm cu toții că aceste site-uri, fie că se numesc FB, TikTok sau Instagram au devenit spații pentru divertismentul folosit în mod predilect pentru manipulare politică și nu numai. Politicienii și cei care doresc să obțină popularitate, s-au prins imediat, cu greu găsești mai nou pe câte unul care își vede de treabă fără să facă caz de asta pe FB.

A venit și canicula, sezonul estival începe să își arate colții, cei mai mulți își caută locuri de petrecere cât mai haioase a vacanței sau a zilelor fierbinți care vor urma de acum încolo. Pozele cu astfel de imagini iau locul pe site-urile sociale celor care până acum vizau lucruri cât de cât serioase. Reprezentanții noștri, atât locali, cât și naționali, asta ca să nu mai vorbim de Trump și de Musk, ne indică cum arată mai nou fericirea: dincolo de scandalul de rigoare, excursii oriunde, dar e de preferat ceva mai exotic, însă în toate acestea contează zâmbetul cuceritor și atitudinea care vrea să ne spună că ei sunt cu noi și atunci când se distrează și se simt bine.

Tocmai de aceea zvonul că Teatrul Vechi – e bine să nu uităm: este o clădire de valoare istorică de importanță națională, fiind prima clădire construită pe aici pentru a găzdui spectacole teatrale – va putea fi folosit în cultura arădeană, este mai mult decât un simplu zvon. Trebuia făcut ceva, clădirea este într-o stare jalnică de decădere, dacă administrația de acum – cea care a și vândut-o fără să se gândească la importanța si semnificația clădirii pentru Arad – are datoria să facă tot ce depinde de ea ca acest simbol al orașului să-și regăsească locul în inima și în mândria arădenilor.

Nu este ceva de neconceput, orașul mai găzduiește din când în când și evenimente culturale autentice, așa cum tocmai în week-endul trecut a fost „Discuția secretă”, două seri în care s-a discutat cu aplecare și entuziasm despre ce înseamnă mai nou și încă odată cultura.

Dar dacă tot am vorbit de caniculă, abordăm în final o temă nu neapărat de cultură înaltă, ci de cultura autentică de petrecere a timpului liber în asemenea condiții de vară. Mai ales aici la Arad, unde ștrandul a fost un cuvânt aproape sacru, un loc magic care atrăgea pe timp de vară nu numai arădenii.

Spun de ștrand pentru că în acest sfârșit de săptămână a fost full, cine a putut și a rezistat a umplut zona bazinelor și nu numai. E firesc, la temperaturi care se apropie de 40 de grade, cât ești bine și sănătos, cel mai bine te simți lângă bazinul de apă, eventual alternând scufundările cu plaja. Ceva absolut firesc și cu tradiție pe aici, numai că, nu o spunem prima dată, ștrandul arădean din aceste zile nu mai este ce a fost odată, dar mai ales ce trebuia să devină având acest trecut promițător.

Cu alte cuvinte am avea și aici lucruri de făcut, mai precis cei care au fost aleși să ne reprezinte interesele. Și care, chiar dacă sunt mai mult pe FB decât la reprezentare pe bune, ar trebui să înțeleagă că merge o vreme cu fotografii, videouri în care ne reprezintă în activitate simbolică, dar vine și vremea când oamenii se plictisesc și încep să ceară treabă adevărată.

Ajunge să ne gândim doar la ultimele alegeri de la noi și de aiurea…