Ildiko Șerban și-a lansat cartea la Bibliotecă. Un subiect tabu: români vs. unguri – multă ură, dar și intense povești de dragoste

    de Raluca Medeleanu | 12 august 2022, 10:24 PM | Cultură | Recomandările editorilor

    1

    Ildiko Șerban a mărturisit, mai în glumă, mai în serios, că lansarea cărții sale „Trenul de zece și un sfert” e un soi de „sinucidere publică”, căci atinge un subiect atât de tabu. O iubire aproape interzisă, într-o epocă a globalizării când ai crede că astfel de probleme nu își mai au locul: drama unei povești de dragoste interetnice, între două părți „opuse”: o parte ungurească și o parte românească, într-o zonă în care ura tronează. Deși ficțiune, povestea își are rădăcinile din experiențele de viață ale autoarei, care deși de origine maghiară, se consideră o româncă autentică.

    „Cartea e o Golgotă prin care mă vindec, prin care să spun că Ildiko Șerban e o autoare care înoată în limba română, se purifică de toate experiențele trăite în tinerețe”, a spus autoarea la lansarea de carte care a avut loc vineri după-masa, în grădina Bibliotecii Județene Arad. Și cât de bine „înoată” Ildiko Șerban printre litere! Iscusința sa, talentul ei literar i-a fost recunoscut încă de la început, când a lansat prima sa carte, un volum de poezii care a primit îndată premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, din partea editurii Junimea. De atunci a mai scris, cu tot cu cea lansată vineri, cinci cărți, a patra fiind și prima ei compoziție epică, „Cuibul din păsări”, pentru care a primit un alt premiu, din partea Cercului literar de la Cluj, în care este și ea membră. „Trenul de zece și un sfert” a fost astfel rezultatul acestui premiu, editura Colorama finanțându-i publicarea acestei noi cărți, cu o tematică atât de constroversată.

    La lansarea de la Arad au luat cuvântul poetul Vasile Dan, profesoara Rodica Oros și psihologul Crina Stan, iar evenimentul a fost moderat de Lucia Bibarț. Între discursuri, publicul a avut parte și de momente muzicale, oferite de Anamaria Buțurcă (studentă la Conservator, cu o voce angelică) și prietenul ei, Giani Surugiu, care a acompaniat-o fie la chitară, fie la clape, în funcție de melodie.

    Vasile Dan și-a început discursul cu o incursiune în istoria poveștilor de dragoste între diferite personalități românești cu persoane de etnie maghiară și viceversa. „Sunt iubiri vechi, ascunse, prea puțin cunoscute publicului (…) prima personalitate puternică e Iancu de Hunedoara care s-a căsătorit cu o frumoasă maghiară. Cel care i-a învins pe turci la Belgrad e tatăl lui Matei Corvin, și el cu sânge românesc… Până și Avram Iancu era îndrăgostit la Cluj de Johanna Farkas, care l-a ajutat să fugă la Câmpeni să își strângă moții, să se apere, moment surprins de Lucian Blaga în piesa «Avram Iancu», care arată și iubirea profundă dintre ei, iubire care străpunge lucruri care par incompatibile, precum limba, etnia, religia, în istorie. Și astăzi avem relații minunate între cele două părți. Am făcut această incursiune pentru a vă atrage atenția că această realitate este pe departe de a fi ireconciliabilă(…). Dar în carte găsim o dragoste ce cuprinde în miezul ei o dramă, un fel de a fi aparent imposibil, dragostea dintre personajul narator al cărții – la o vârstă candidă – și iubitul ei…”, a spus Vasile Dan.

    Poetul și-a arătat aprecierea față de talentul lui Ildiko Șerban, afirmând că o consideră prezența literară cea mai expresivă și remarcabilă din zonă, după scriitorul Andrei Mocuța. „Consider că e un mare câștig pentru literatura din această parte a țării și, extrapolând, pentru literatura însăși. E un nume deja remarcat în revistele literare din țară, a publicat în unele reviste foarte exigente, precum România Literară”, a mai spus Vasile Dan, sfătuind-o totuși pe viitor să își găsească „locul”, să se „așeze” pe un stil anume, ori pe poezie, ori pe proză, combinarea celor două fiind dificilă, deși – a recunoscut – în ambele cazuri și-a dovedit talentul.

    „Verdictul” a fost dat însă de Rodica Oros, fire tranșantă, care a mărturisit că nu este o fană a poeziilor, însă că este un cititor foarte capricios și că ambele cărți de proză semnate de Ildiko Șerban au cucerit-o. „Rămâi pe proză!”, a îndemnat-o ea. „În ultimii ani nu am mai citit o proză atât de bună precum «Cuibul…» și de aceea am așteptat cu interes următoarea carte”, a spus Rodica Oros, complimentând-o pe scriitoare cu ceea ce ea a numit lauda supremă: s-a forțat să citească pe bucăți cât mai scurte cartea, pentru a putea prelungi experiența.
    Un element ce a surprins-o și i-a părut cu adevărat original, spre deosebire de ideea de simplă poveste de dragoste dificilă, a fost că a observat două tipul de narator înglobat într-unul singur: naratorul personaj se pune în două ipostaze, atât feminină cât și masculină, intră cu veridicitate atât în mintea bărbatului cât și a bărbatului. Iar despre conflictul interetnic, Rodica Oros a spus că a simțit astfel de experiențe pe pielea ei, e un fenomen real, iar Ildiko Șerban „a avut această bărbăție să spună despre acest conflict care chiar există. Este foarte dramatic să trăiești și să iubești într-un ținut unde coabitarea aproape că nu există”, a mai spus doamna Oros.

    Psihologul Crina Stan a dezbătut psihologia personajelor, făcând o paralelă cu conceptul psihologic „scheletul în dulap”, despre traumele pe care le avem. „Mi s-a patut o spovedanie în oglindă, în care o femeie își acceptă rănile și caută normalitate. Scapă de scheletul din dulap, se acceptă… și Ildiko face rotirea perfecta în cartea aceasta”, a spus doamna Stan.

    „Proza ei e intens confesivă, își deschide sufletul și îl pune pe masa cititorului”, a adăugat și Vasile Dan.

    La final a luat cuvântul și autoarea, mulțumind emoționată tuturor celor prezenți pentru participare.

    „Adevărul este că așa cum spunea domnul Vasile Dan, fiecare autor folosește elemente autobiografice pentru scrierile sale, altfel nici nu ar fi normal. Altfel literatura ar fi seacă. Emoția nu poți să o transmiți decât dacă ai trăit-o tu. Asta este părerea mea. De când am reapărut în lumea literară după o pauză de 20 de ani, eu nu fac nimic altceva decât să mă scriu. Și n-am să renunț la acest lucru până la capăt. Mă scriu așa cum sunt: complicată, simplă, cum mă duce pe mine capul, cum mă duce muza, și voi scrie până închid ochii, indiferent ce stil mă macină. Dacă îmi vine să scriu poezie, pentru că am intrat în Uniunea Scriitorilor cu poezie, voi scrie poezie… Dacă trebuie să scriu proză, voi scrie proză. Sunt foarte atentă la lucrurile pe care le simt, care mă dor și despre acelea eu scriu”, a spus Ildiko Șerban.

    Autoarea a anunțat și care este următoarea temă pe care o va aborda într-o nouă carte pe care își dorește să o scrie: „Mă gândesc la un roman, undeva la 700, 800 de pagini, în două volume, despre un azil de bătrâni, pentru că mi se pare că seniorii noștri sunt o categorie de vârstă cu care ne ștergem în acele locuri. Din punct de vedere social sunt un reject. Bine, moartea este un lucru foarte sigur și clar, toți murim mai devreme sau mai târziu, dar dacă apucăm să îmbătrânim, așa, cu boli, cu angoase, cu neîmpliniri… eu cred că această categorie de vârstă merită o carte”, a spus Ildiko Șerban.

    Până atunci, cei care doresc să citească noua ei carte proaspăt apărută de sub tipar, poate fi cumpărată doar online, de pe site-ul editurii Colorama Cluj.

     

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    9 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.