„La început a fost Cuvântul”, spune evanghelistul, parafrazându-l, pot adăuga: „La început a fost Timișoara”, apoi în toată țara, Arad, Cluj, Sibiu, culminând în Capitală, unde s-a încheiat o lungă epocă din istoria noastră.

S-a aruncat atâta murdărie asupra a ceea ce s-a întâmplat la Timișoara și, apoi, în toată țara, încât ar trebui să ne fie rușine. Din păcate nu ne este. Ne-am însușit cu o mare ușurință denigrarea acelor momente istorice. Ce, dom`le, aia n-a fost revoluție, totul a fost aranjat la Malta. În mod automat, Malta a rimat cu Yalta. Deci, Gorbaciov însuși a fost de acord cu eliminarea comunismului din țările satelite!

O mare naivitate, ca să nu spun prostie. Prin „Perestroika”, inventată de Andropov, mentorul său, „Gorbi” a intenționat doar o „reformă” a comunismului, nu eliminarea lui, un fel de „comunism cu față curată” și păstrarea partidului unic.

S-a mai susținut că „evenimentele” din decembrie `89 (termen vag, care s-a încetățenit pentru a-l înlocui pe cel de revoluție, care incomoda pe mulți dintre cei „suspuși”) că, de fapt, au fost produse de factori externi (agenți KGB, maghiari, Mossad, char sârbi!). Este cea mai mare insultă adresată poporului român. Adică, a fost nevoie de această intervenție externă pentru ca „mămăliga” românească să explodeze! Doamne, Dumnezeule! Și iarăși zic, mulți români cred în această falsă explicație a unui fenomen pur românesc. De ce pur românesc? Deoarece el a fosr produsul propriei noastre istorii. Ca să crezi că sutele de mii de români, în marile orașe ale țării, s-au expus în fața gloanțelor fiindcă au fost „manipulați” de niște abili instigatori, înzestrați cu niște puteri magice, asemenea vrăjitoarelor din Evul Mediu, înseamnă fie ignoranță, fie o intenționată rea voință.

Este adevărat, Revoluția din decembrie `89 a pornit ca o acțiune spontană (la Timișoara, în fața casei parohiale a pastorului Tokes), dar ea s-a organizat „din mers”, nu a degenerat și nu s-a trivializat nicio clipă. S-a păstrat demnă și pură. Acest autocontrol, această disciplină riguroasă (să nu uităm, la Arad, prestația acelei figuri carismatice a minunatului Valentin Voicilă, actorul de la Teatrul „Ioan Slavici”) și solidaritatea conștientă, luminată de un ideal înalt și clar formulat, definesc o revoluție adevărată, care nu poate fi confundată cu o simplă revoltă sau răscoală. Revoltele sau răscoalele sunt izbucniri stihinice, oarbe și îngust distructive.

Să ne amintim ce au cerut sutele de mii de români: „Jos comunismul”, „Jos dictatura”, „Jos Ceaușescu”, „Libertate”, adică, în termeni marxiști: înlăturarea unei „orânduiri social-economice și a formei sale politice”. S-au întâmplat toate acestea? Incontestabil DA. Indiferent de avatarurile și derapajele ullterioare, dar aceasta este o altă poveste.