Istoricul și filosoful Yuval Noah Harari a avertizat, la Forumul Economic Mondial de la Davos, că oamenii riscă să devină supușii inteligenței artificiale din cauza lipsei de discernământ și a modului neglijent în care această tehnologie este implementată.

Harari a afirmat că „orice lucru făcut din cuvinte este susceptibil de a fi preluat și interpretat de Inteligența Artificială”, subliniind că IA atinge deja un nivel de competență superior multor oameni în procesarea și organizarea limbajului. Într-o lume construită pe texte – de la lege și literatură până la economie simbolică și religie – această capacitate implică un transfer real de autoritate către sisteme non-umane.

El a comparat ascensiunea inteligenței artificiale cu Revoluția Industrială, dar a susținut că impactul acesteia este mult mai profund, cu efecte culturale, cognitive și geopolitice care se vor resimți pe termen foarte lung. Potrivit lui Harari, adevărata greșeală a liderilor politici și economici este evaluarea IA pe scări temporale prea scurte, de ordinul anilor sau deceniilor, în condițiile în care efectele reale se vor desfășura pe parcursul a aproximativ 200 de ani.

O atenție specială a fost acordată domeniului religios. Harari a arătat că, în tradiții bazate pe texte sacre, precum iudaismul, autoritatea supremă aparține interpretării cuvintelor, nu experienței directe. În acest context, el a ridicat întrebarea: „Ce se întâmplă atunci când cel mai competent cititor și interpret al textului sacru nu este un om, ci o inteligență artificială, capabilă să parcurgă și să coreleze integral corpusuri scripturale uriașe?”. Din această perspectivă, IA nu doar că poate influența religiile existente, ci poate chiar genera forme religioase noi.

Harari a insistat că inteligența artificială nu mai poate fi considerată un simplu instrument, ci un agent capabil să învețe, să se adapteze, să ia decizii autonome și să creeze alte sisteme. Această autonomie ridică probleme etice majore, mai ales în condițiile în care IA a demonstrat deja capacitatea de a minți și manipula.

Ceea ce îl îngrijorează cel mai mult pe Harari nu este viteza dezvoltării tehnologice, ci lipsa de precauție și reflecție cu care omenirea experimentează, în timp real, o transformare ale cărei efecte nu mai pot fi reversate. În final, Harari a legat ascensiunea IA de o criză a identității umane: dacă oamenii continuă să se definească în principal prin capacitatea de a produce și interpreta cuvinte – exact domeniul în care IA excelează – atunci riscul este ca omul să devină doar un „observator” al unei lumi guvernate de inteligențe non-umane.

Citește și:

Inteligența plagiată (1)