Când politica se bagă în cultură, nu o face întâmplător. Depinde la cine e valabilă referirea, dar asta nu schimbă sau înfrumusețează aspectul în niciun caz. În anumite cazuri poate fi vorba de incultură, iar în altele poate fi vorba de o reacție șireată, ce ridică instantaneu ratingul politicianului cu ț-șpe puncte. Victor Ponta a refuzat miercuri decorarea lui Horia Roman Patapievici și Mircea Mihăieș pentru că,  în opinia premierului, au exprimat „opinii anti-românești, chiar fasciste”. În mod expres, pe Mircea Mihăieș l-a numit „un fascist bătrân de extremă-dreaptă”. Trebuie menționat că propunerea decorării a venit din partea președintelui, Traian Băsescu, motiv destul de serios, în termeni politici, pentru acest conflict. La polul opus, în vestul țării adică, primarul Aradului, Gheorghe Falcă, a profitat cu un șarm formidabil și cu o maximă eficiență (scontată, desigur) de prezența publicistului Mircea Mihăieș la Arad, joi, la lansarea de carte a scriitorului Norman Manea în Sala Regele Ferdinand a Palatului Administrativ, unde a scos la un moment dat o hârtie A3, așa, teatral de-a dreptul, pe care scria mare următorul text: „Solidaritate cu Mircea Mihăieș”.

Isn’t that cute?, cum ar zice americanu’ ?

Mesajul de solidaritate față de scriitorul de origine arădeană, Mircea Mihăieș (fost vicepreședinte al ICR, între altele), a venit după un discurs frumos, ce-i drept, în care Gheorghe Falcă  a precizat că Aradul candidează la titlul de Capitală Culturală Europeană și s-a întrebat foarte retoric dacă poate să tindă la un astfel de titlu un oraș din România, dacă țara nu se ridică  la un anumit nivel. Spre final, înainte de marea surpriză Kinder, a ținut neapărat să o implice în context pe fiica sa, ca efectul să fie lacrimogen până la măduva oaselor, așa cum s-a dovedit științific de atâtea ori în astfel de cazuri cultural-electorale.

Discursul lui Falcă era cam așa: „În momentul în care ați vorbit despre lagăr (se referă la Norman Manea – n. red), mi-am dat seama ce șansă am avut eu, ca generație, amintind numai 21 de ani de comunism, iar apoi am primit o libertate. Și mă întreb și astăzi dacă înțelegem ce înseamnă această libertate. Mă uit cât de ușor se pot face pe unii fasciști și pe alții comuniști. De fapt, în momentul în care ai un competitor, dacă nu-l tratezi corect în jurul unei dispute, te simți inferior. (…) Libertatea am câștigat-o foarte greu și constat că se păstrează. Aici, în orașul nostru, eu spun că dacă vrem să atingem libertatea totală, trebuie să ne apărăm oamenii. O întrebare pentru dumneavoastră este: cum reușim să ajutăm oamenii să-și apere valorile? Cum reușim să educăm oamenii să apere libertatea? Pentru că sunt un om care am o relație cu arădenii și evident, familii cu care ne cunoaștem, așa cum v-a spus soția mea, cu care am un copil atât de mic (arată zâmbind cu toată gura cam cât de mică e fetița – n. red)… noi transmitem un astfel de mesaj domnului Mihăieș” – și arată posterul zilei, împietrit în zâmbetul acela STAS, timp de câteva fotografii care să imortalizeze momentul care a declanșat o euforie silențioasă în sală și a readus pacea pe lume.

Frumos gest, dar din păcate politic de la o poștă. În ceea ce ne privește, sperăm că această campanie numită „Arad – Capitală Culturală Europeană” să nu fie doar o altă acțiune cu iz electoral, din ciclul „nu contează că nu câștigăm, contează că am participat, iar cununa de lauri îi va aparține celui care a ridicat afișul spre public”.

Până la proba contrarie însă, pentru această zi sfântă trebuie să arătăm și noi, redacția Special Arad, puțin respect. Așadar, în mod excepțional, adică doar astăzi, noi transmitem un astfel de mesaj:

(suntem extrem de credibili, nu-i așa?)