Final de poveste! Școala Generală 5 s-a despărțit de o generație de excepție
Frumos, elegant, emoționant. Sunt trei epitete care pot descrie festivitatea de absolvire care a avut loc în această seară la Școala generală nr. 5 din Arad, acolo unde o generație de excepție (încă una) și-a luat rămas bun de la instituția care i-a format pentru următorii pași: liceu, facultate, viață…
Foarte eleganți și veseli au fost, până la un moment dat, toți cei care astăzi au cântat Gaudeamus. De ce doar până la un moment dat? Pentru că la final i-au năpădit, pe mulți dintre ei, lacrimile. Regretul că nu vor mai fi colegi i-a întristat.
Au cântat, au dansat, chiar am văzut o minunată scenetă de teatru și un pamflet foarte reușit la adresa dascălilor. Nu le-am notat numele. Nici dascălilor, nici absolvenților. Nu pentru că nu contează, ba dimpotrivă, dar pentru ei, ca și pentru cei care astăzi le-au fost alături, a contat mai mult momentul, a contat emoția, a contat speranța că aici au învățat să fie mai buni. Să fie cei mai buni.
„M-am născut, trăiesc și o să mor / Și voi fi judecat după fapte”, este un fragment din cântecul interpretat de Smiley, pe care cei din clasa a 7-a l-au cântat cu dedicație pentru colegii de care s-au despărțit astăzi, nu înainte de a primi cheia, cum spune tradiția. Ei, chiar dacă sunt încă foarte tineri, știu că între a te naște și a muri este a trăi, iar cum să o facă au început să învețe într-o școală care an de an scoate valori.
Drum bun în viață, absolvenților!
URMĂRIȚI O GALERIE FOTO CU PESTE 300 DE FOTOGRAFII
FOTO: LUCIAN DĂNILĂ
Comentariile portalului
ce asociatie care si unde ; asociatia cu frati nostri de scandal ; ca a; lceva ce ; principiul ; daca nu existau uni nu erau alti ; dar voi stelisti pana la moarte
De ce l-am mai împușcat, în decembrie 89, pe Realesu?
O distincție importantă, știrile sfinte și comentariile libere care se bazează pe știri corecte... dar cine mai ține cont de ele, când „știrile” sunt impregnate de opinii, comentarii ș (...)