În urma declaraţiilor Primăriei Arad referitoare la Filarmonica Arad, Sindicatul Artiştior Interpreţi din Filarmonica Arad a emis presei un comunicat în care explică, punctual, de ce sunt eronate unele afirmații ale primarului Aradului în legătură cu Filarmonică şi, mai ales, în legătură cu angajaţii instituției.

Redăm, în rândurile de mai jos, comunicatul Sindicatului Artiştior Interpreţi din Filarmonica Arad:

„Filarmonica este costisitoare”.

După luni de zile în care consilierii locali au refuzat validarea raportului de evaluare a managerului Filarmonicii, Primăria a hotărât să efectueze un audit pentru a verifica realitatea unor acuze aduse managementului.

Raportul constata – comparativ cu Timişoara şi Cluj – că la Filarmonica Arad este cel mai mic nivel de cost /angajat şi cel mai mic număr de angajaţi.

Dacă pe angajaţi se cheltuie cel mai puţin, în schimb la achiziţii Aradul depăşeşte de două ori instituţiile menţionate, care au un număr dublu de angajaţi.

Acelaşi raport mai constată că sunt angajaţi cu funcţii de decizie care desfăşoară procesul de achiziţii al instituţiei prin firmele rudelor.

Prin externalizarea unor servicii, există prestaţii sezoniere care sunt plătite cu retribuţie lunară, ceea ce face ca numărul angajaţilor să fie mărit artificial. Mai mult, au fost plătite lucrări neefectuate.

În astfel de condiţii într-adevăr se poate spune că „Filarmonica este costisitoare”, atâta doar că nu din vina angajaţilor. Nu a mai contat nici faptul că Filarmonica a trebuit să plătească prejudiciul produs de manager prin plata unor daune morale pentru abuz în serviciu şi hărţuire şi plata unor cheltuieli de judecată de aproximativ 25.000 RON. Nimeni nu a început vreun proces pentru recuperarea prejudiciului. Cheltuielile făcute de instituţiile publice din subordinea CLM trebuie să fie avizate de ordonatorul de credite.

În faţa acestor realităţi, Primăria nu a rămas pasivă. A secretizat acest raport pentru a feri de ochii cetăţenilor modul în care este administrat banul public. Ca o încununare a acestei acţiuni, managerului i-a fost reînnoit mandatul cu încă trei ani.

Ar mai fi de adăugat faptul că salariile de la Filarmonica sunt stabilite de legea salarizării şi sunt la nivelul celorlalţi angajati unde sunt obligatorii studiile superioare.

„Filarmonica nu a realizat venituri”

Veniturile se realizează prin buna organizare şi gestiune de către manager, nu de către angajaţi. Dacă în primul mandat nu a reuşit, înseamnă că se prelungeşte mandatul până reuşeşte. În caz de nerealizare tot artiştii sunt de vină, „cu sindicatul în faţă”.

„Angajaţii sunt gălăgioşi”… „au cerut vouchere de vacanţă”

Voucherele de vacanţă se acordă prin lege. Doar la Arad se pare că legea se aplică opţional. Dacă ar fi aşa probabil şi arădenii care trebuie să platească taxe la bugetul local ar amâna plata acestora pentru vremurile când vor avea bani.

„Mai lucrează şi în alte locuri la stat”

O altă confuzie se referă la posibilitatea concedierii unor persoane care „mai lucrează şi în alte locuri la stat”, şcoală, facultate. Aici se face, voit sau nu, confuzie între legea pensiilor şi legislaţia muncii. Îngrădirea dreptului la muncă este interzisă.  În domeniul artistic există  chiar acte normative care permit contracte simultane cu doi sau mai mulţi angajatori.

Formarea profesională a unui instrumentist începe la vârsta de şase sau şapte ani, fiind una din cele mai îndelungate perioade de formare. În aceste condiţii găsirea unor persoane cu pregătirea necesară este dificilă. Din acest motiv experienţa profesională a unora dintre ei este necesară pentru formarea tinerilor. Înlăturarea unor astfel de artişti dintr-o instituţie este o pierdere, nu un câştig.

În ce priveşte legea pensiilor s-a pus în discuţie interzicerea cumulării pensiei de stat cu un loc de muncă la stat dar aceasta condiţie nu se aplică decât la pensii. De altfel, managerul Filarmonicii se pare că l-a informat greşit pe domnul primar şi referitor la numărul celor care „mai au un serviciu” la stat sau la privat.

Un dialog deschis cred că ar lămuri multe din aceste neconcordanţe. De foarte multă vreme, angajaţii aşteaptă un reprezentant al Primăriei cu care să aibă un dialog real.

Înainte de revoluţie, Filarmonica (pe atunci de Stat) a traversat o perioadă la fel de nefastă. Soluţia nu a fost desfiinţarea sau restructurarea instituţiei ci numirea unui manager capabil, care a reuşit să aducă instituţia pe linia de plutire.