Cu siguranță, primarul Călin Bibarț a vrut să spună ceva atunci când, de la tribuna din fața Palatului Administrativ a spus că își dorește „o Românie cu capitala la București, nu o capitală ce are la dispoziție o țară”. Dacă nu cumva a fost rodul unei profunzimi spirituale surprinzătoare și inaccesibilă muritorilor de rând, probabil a fost un îndemn bombastic la unitate. Sau, o formă de revoltă a primarului nostru față de lipsa de respect și egocentrismul viețuitorilor, dar mai ales a lucrătorilor Capitalei față de restul țării. Desigur, lucrători cu putere de decizie, nu a celor de la Metrou sau salubrizare.

Doar că, în timp ce lansa acest apel, cu ocazia deschiderii Paradei portului popular, și dumnealui s-a comportat exact ca un „șef de la Capitală” cu colegii săi „mai mici”, primari de orașe și comune care, conform spuselor sale, au venit „să ofere respectul față de municipiu”. Ei, ăsta, da, respect față de colegi! Poate dumnealui nu știe, dar oamenii educați, bine crescuți cum se spune, își onorează oaspeții și îi tratează cu respect. Nicidecum nu-i pune la respect, ca un stăpân.

Un primar mic, cu mari pretenții de respect

Oricum, interesant punct de vedere, care cu siguranță i-a umplut de mândrie pe toți primarii prezenți pe scenă, alături de europarlamentarul Falcă și președintele CJA, Iustin Cionca. Cel puțin aceștia din urmă erau îndreptățiți, conform viziunii lui Bibarț, să-i ceară primarului de municipiu să le ofere respectul cuvenit față de județ, respectiv, față de Europa.

Cât despre eventualul apel la unitate, dacă asta o fi fost, mai bine tăcea. Pentru că, în întregul său mandat a semănat dezbinare și ură față de toți cei ce și-au permis să nu fie de acord cu deciziile sale. Un mandat al arbitrariului și al aparenței în tot ce înseamnă administrație, de la cocoloșirea protejaților, la legalitate și transparență decizională. Un mandat al micimii, pe care a cultivat-o fără efort.

Apropo de micime: Parada portului popular este, cumva, o sărbătoare strict liberală? Că nu prea au fost văzuți politicieni, aleși sau nu, de la celelalte partide reprezentate în consiliile locale – cu excepția viceprimarului Ilie Cheșa și a echipei sale. Dar, mă rog, poate nu am fost suficient de atenți sau am fost orbiți de strălucitoarea aură a liberalilor…

Mesaj de euro-respect pentru șpaga din vămi

Evident, și europarlamentarul Gheorghe Falcă a vrut să transmită un mesaj atunci când, pe pagina sa de facebook, a postat un adevărat manifest anti-premier. Spre deosebire de primarul care așteaptă respect, Gheorghe Falcă a fost mai direct și astfel am reușit să aflăm ce a vrut, de fapt, să transmită. „Dacă actualul premier român vrea cu adevărat să ajute, așa cum poate, aderarea României la Schengen, atunci o va face prin declarații competente și, mai ales, o va face arătând că cele două guverne (român și bulgar – n.n.) lucrează împreună, în echipă”.

Un mesaj în care, aparent doar îl pune la colț pe premier, dar printre rânduri cere respect pentru colosala sa viziune, intitulată, interogativ-filozofic: „Vrem să devenim lideri regionali sau copiii țâfnoși ai Europei?”.

Sigur, nu avem pretenția că am putea corecta remarcile critice ale domnului europarlamentar Falcă, obișnuit, în ultimii trei ani cu aerul tare al înălțimilor politicii UE. În deplin respect pentru demnitățile implicate în problema sesizată de Gheorghe Falcă, ne permitem o întrebare: unde este domnul președinte al României în această ecuație? Pentru că, nu-i așa?, se zice că „politica externă-i a președintelui, cea internă-i a Guvernului”.

Or, după cum am aflat recent, președintele are alte priorități, legate de Africa, nu de „regiunea în care ne-a lăsat Dumnezeu”, cum zice domnul Falcă. Dar, poate este prea tare „nuca Iohannis” pentru „colții” de lapte ai europarlamentarului…

Și ar mai fi câteva probleme pe care, ciudat pentru un analist de anvergura sa, domnul Falcă le-a omis. Din respect față de o realitate crudă, îi reamintim distinsului europarlamentar că atât Austria, cât și Olanda au dreptate când reproșează României corupția și vulnerabilitatea granițelor. Și de aici ar fi trebuit să pornească viziunea și să continue cu o amplă autocritică. Apoi, cu o imagine de ansamblu a societății, tarată de amestecul oamenilor politici în toate structurile instituțiilor statului.

Altfel, numai vizionarul domn Falcă ar putea spune cum putem noi să criticăm cele două țări, în timp ce polițiști români de frontieră sunt prinși cu șpagă, de exemplu la Calafat, Sculeni, Huși și chiar Nădlac?

Citiți amănunte aici: 23 de polițiști de frontieră și un angajat Antifraudă, prinși cu șpagă de DNA Timișoara

Asta, ca să nu mai vorbim de polițiștii de frontieră de la Vama Petea, pe unde a fugit condamnatul Cătălin Cherecheș. Austriecii sau olandezii sunt de vină pentru corupția din vămi? Evident, nu. În realitate, dincolo de cuvintele „mari” și prețiozitatea ideii, europarlamentarul transmite un mesaj de respect pentru șpăgile din vămi.

Iar din această perspectivă, reacția austriecilor și olandezilor față de corupția din România, în general, din vămi în special, este o formă de respect față de poporul român, victimă evidentă a corupției.

Să nu ne mai ferim de vorbe și să spunem că politicienii români au o mare parte din vină pentru corupția și nesiguranța din vămi. Începând de la faptul că ei, politicienii, controlează strict numirile în posturile de conducere doar a persoanelor care „corespund intereselor partidului”.

Iar politicieni ca domnul Falcă – implicat până peste cap în numiri la toate instituțiile statului din Arad – ar putea să aprecieze eleganța austriecilor și olandezilor care, poate dintr-un spirit de respect colegial, n-au arătat cu degetul înspre adevărații vinovați de „eșecul Schengen”.

Înțelegem lupta politică, înțelegem chiar și nevoia de a critica deciziile și acțiunile adversarilor politici (care, de fapt, nu sunt adversari, ci parteneri de Coaliție!) și n-ar trebui să ne băgăm în acest „vălău”. Dar câtă vreme mesajele sunt adresate direct cetățenilor, nu adversarilor-parteneri, cu intenția clară de a-i influența când le va veni rândul la vot, aceste practici și minciuni trebuie devoalate.

Atât cea de dimensiune locală, practicată de Călin Bibarț (efect, mai degrabă, al educației precare), cât și cea practicată fervent de șeful său de partid, Gheorghe Falcă. Pentru că, e clar, indiferent de anvergura mincinosului și indiferent că se denaturează o realitate locală sau una națională ori europeană, minciunile sunt la fel. Important este că denaturarea realității este intenționată, că prin ea se urmărește împlinirea unui scop care altfel nu ar putea fi atins (altfel, de ce ar minți?).

Iar în cazul persoanelor publice, prostiile emanate din ignoranță sau proastă creștere pot fi asimilate minciunilor.

Altfel, are dreptate europarlamentarul când scrie, de 1 Decembrie, următoarele: „Credința, unitatea neamului (s.n.) și jertfa pentru idealurile României nu trebuie uitate niciodată”. Probabil, și în viziunea sa, unitatea neamului începe de la „celulele” sale mai mici, cum ar fi organizațiile locale de partid. Unitate care, la Arad, s-a văzut cu ochiul liber că există între grupările din PNL. Unitate originală, exprimată prin individualitate. Dar asta e chiar problema lor, lupta lor, respectul lor.

Citiți și: Stimate domnule europarlamentar, Gheorghe Falcă, dragă Ghiță,