Eugen Urs, a sosit și ziua asta. Mi-a fost frică de tine, acum te respect. Enorm…

    de Lucian Dănilă | 29 noiembrie 2018, 1:29 PM | Povești despre oameni

    2

    Aceste rânduri mi-au fost inspirate de o postare pe Facebook. Am văzut mai multe fotografii cu Eugen Urs și am realizat că timpul nu ne iartă pe niciunul. Suntem niște călători prin această viață și cu toții încercăm să lăsăm cât mai multe în urmă. Unora ne iese, altora nu.

    L-am cunoscut pe Eugen Urs în urmă cu 22 de ani. Eram militar în termen la Compania de Pompieri din Arad, acolo unde Eugen Urs era un tânăr sergent major. Deși au trecut 22 de ani de atunci, Eugen este tot tânăr și acum deși l-a ajuns vârsta pensionării. Se spune că se vede pe orice bărbat dacă a făcut armata. Da, probabil era un rău necesar, unul care se spune că ne făcea mai bărbați, mai responsabili, un rău care ne maturiza la o vârstă fragedă. Eugen a ajutat din plin la acest proces.

    Îmi era frică de el când l-am cunoscut. Fiind sergent de serviciu pe companie, zilele în care el era de serviciu erau un calvar. Uneori ne dădea sângele pe nas de la efortul la care eram supuși. Nu eram singurul care îmi era teamă să mă trezesc dimineața în zilele în care el intra în tură. Era extrem de exigent, atât cu el cât și cu noi. Tânăr fiind, atât eu cât și camarazii mei, am înțeles mai greu ce înseamnă profesionalismul într-o meserie în care se salvează vieți, ce înseamnă să fii instruit pentru a învăța să lupți cu focul, să scoți oameni din dărâmături, să salvezi agoniseala de viață a unor familii. În cele din urmă ne-am împrietenit și l-am cunoscut pe adevăratul Eugen Urs. Este acel profesionist o mie la sută, acel om care și-ar fi dat oricând viața lui pentru a salva viața unui copil, a unei femei, a unui om aflat în pericol. Nu, nu era un nebun, deși era în stare să alerge cu butelia pe scări patru etaje pentru a evita ca aceasta să explodeze într-un bloc în care locuiesc mai multe familii. Eugen a știut mereu ceea ce face, Eugen nu ar fi pus niciodată în pericol viața camarazilor săi și acționa în deplină cunoștință de cauză, fiind unul dintre cei mai buni pompieri pe care i-am cunoscut.

    „Eugen este pompier din 1991 și va rămâne pompier toată viața, a instruit sute de militari, de subofiteri și sunt convins ca au înțeles, la fel ca și mine tot ce le-a explicat. A “dovedit” sute de incendii și a salvat oameni.

    Pentru băieți de pe tura lui a fost ca un părinte cu o vorba buna cu un sfat și cu fluierul dar înainte de toate a fost și va rămâne OM. Un OM de o ținută morala deosebita”, scrie pe contul ISU Arad, la textul care anunță pensionarea plutonierului adjutant șef Eugen Urs.

    Așa cum spuneam, timpul nu ne iartă pe niciunul. Ai salvat zeci de vieți, ai stins sute de incendii, ai instruit sute de pompieri, dar acum a venit timpul să te odihnești puțin. Aradul a pierdut prin această pensionare unul dintre cei mai buni profesioniști ai săi, dar în urma sa rămân cei care au învățat meserie de la el. Mi-a fost frică de tine, Eugen, dar acum te respect, te respect enorm!

    Pensie lungă îți doresc, Eugen Urs.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    8 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.