„În sfârșit poți sta pe iarbă în orașul ăsta!”, exclama plină de fericire o arădeancă, în ultima zi de Picnic Festival, stând pe o perină și bând o bere, în parcul dintre restaurantul Perla și terasa Belvedere. Anul acesta, în Arad s-au desfășurat mai multe festivaluri care au adus un aer de libertate și spirit de vacanță în orașul de pe Mureș. Bucuria a început cu Street Food Festival, apoi a continuat cu StrArad și s-a încheiat cu Zilele Aradului (expres Picnic Festival), toate trei evenimente oarecum similare, bazate pe consum de mâncare stradală, muzică bună și relaxare pe „fotolii” improvizate, așezate direct pe spațiul verde, care au adunat o sumedenie de oameni. O priveliște cu adevărat contemporană, europeană.

Doar că nu am fi noi arădeni, dacă nu am trăi într-un oraș a cărei municipalitate se bagă singură în paradoxuri. Despre ce vorbim? Simplu: Primăria Arad a dat undă verde la evenimente (specificăm încă de la început, bune!), încălcându-și astfel propriile legi interne ale orașului, întocmite tot de ea, municipalitatea…

Dacă citiți Regulamentul de Desfășurare a Activităților Comerciale în Municipiul Arad votat în Consiliul Local Municipal, chiar pe prima pagină, al doilea articol, veți vedea că scrie clar, negru pe alb: este categoric interzisă, în toate cazurile (!), desfășurarea activităților comerciale pe spațiile verzi.

Acum, noi ne punem următoarea întrebare: din moment ce există această prevedere legală, cum a dat Primăria autorizație de funcționare tuturor tarabelor care au vândut mâncare și băutură în cadrul tuturor evenimentelor, așezate fiind – da, ați ghicit! – pe spațiile verzi? Așadar e voie ceva ce nu e voie. Cum? Întrebați-i pe ei, că noi am rămas în ceață.

Veți spune că exagerăm, că ne-am găsit să cârcotim despre un lucru care nu are sens, dar noi v-o întoarcem, spunându-vă că doar atragem atenția asupra unui fenomen care e – alături de altele – motivul pentru care lucrurile funcționează așa cum… funcționează în orașul acesta.

Nu dorim prin cele scrise aici să dăm de înțeles că este o anomalie faptul că se organizează festivaluri pe spațiile verzi (acest lucru se întâmplă în întreaga Europă), ci dorim să înțelegem de ce nu se „repară” ulterior anumite „lacune” rămase în hotărârile locale? Din moment ce s-a constatat că astfel de festivaluri sunt bine primite de arădeni, de ce nu se revine cu un amendament asupra regulamentului? Un fel de asterix la sintagma „se interzice în toate cazurile” și în josul pagini trecut „cu excepția festivalurilor”. Pentru ce să mai păstrezi interzicerea unui lucru care nu deranjează pe nimeni, dar pe care tu, autoritate locală, îl încalci? Iar apoi, probabil, te miri că nu se respectă nicio lege în acest oraș.

Ne închipuim următorul scenariu: un polițist care dorește să fie 100% corect, pornește la scrierea unei amenzi căci a sesizat neconcordanța dintre regulament și realitate. Cui trimite această amendă? Patronului care și-a instalat taraba pe iarbă sau, mai degrabă, Primăriei care a dat autorizație pentru amplasare, în ciuda Regulamentului care îi interzice acest lucru?

Pentru ce facem reguli pe care nu avem de gând să le și urmăm? Ce pretenție putem avea de la cetățeni să fie corecți când însăși organele abilitate nu țin cont de propriile lor hotărâri?

Așteptăm asterixul la capătul foii…