Am văzut de două ori acest meci pe care UTA l-a câștigat în seara aceasta împotriva formației FC U Craiova, sau „Craiova lui Mititelu” cum mai este ea cunoscută. Prima dată l-am văzut de la nivelul terenului, din spatele porții lui Răzvan Popa în prima parte și apoi a lui Dragoș Balauru în partea secundă. Practic, din spatele celor două porți la care s-a jucat și s-a atacat cel mai mult și totodată poarta la care s-au marcat toate golurile din acest joc.

A doua oară am văzut jocul mult după miezul nopții într-o reluare televizată, o vizionare fără emoțiile trăite din spatele porții.

UTA a avut o primă repriză bună spre foarte bună. A început jocul avântat, Otele și Jobello zburdau în benzi, iar Postolachi și-a făcut simțită prezența încă din primele minute, atunci când a trimis cu capul peste poarta lui Popa. La poarta lui Balauru, Gabi Iancu ne-a arătat că era pus pe fapte mari și primul șut al său la poartă a fost deviat puțin peste bara porții arădenilor. Până la finalul jocului, Iancu avea să expedieze șase șuturi la poarta lui Balauru, majoritatea dintre ele foarte periculoase, iar unul chiar a fost transformat în gol…

Dar până la golul lui Iancu, au venit cele ale Bătrânei Doamne. UTA a marcat repede, ca și la partida precedentă de „acasă” cu „U” Cluj. Jobello a plecat în viteză în banda stângă, a driblat în interior printre Negru și Achim, a centrat în zona liniei de 6 metri a careului, Huygebert nu a putut gestiona atacul lui Otele și africanul a lovit mingea cu capul, peste Popa, după care a intrat cu totul în poartă! Era 1-0 și în tribune era delir, iar nivelul decibelilor era uriaș.

După gol, UTA a continuat jocul bun. Funcționa foarte bine aproape totul, benzile unde Hoxhallari și Vukcevic și-au dominat adversarii, Jobello și Otele creau pericol la fiecare apariție în treimea adversă, Cascini era stăpân la mijlocul terenului, Benga și Chindriș erau ca un baraj pentru masivul Compagno, Ubbink aerisea jocul când se cerea asta, iar Isac era o „umbră” a lui Asamoah. Postolachi cobora foarte bine între linii și ajuta la construcție, iar duelurile unu la unu le câștiga cam de fiecare dată. Ăn poartă, Balauru era atent la fiecare minge care îi survola careul.

De partea cealaltă, Craiova încerca să-și facă jocul deja cunoscut de pase, cu Van Durmen și Baeten intrând mult din lateral în centru, cu Asamoah care căuta mereu să-și depășească primul adversar după care să joace decisiv în zona careului arădean, Iancu care era mereu periculos pentru șuturile sale de la distanță. Echipa lui Croitoru, însă, a fost foarte bine blocată în toate zonele, chiar dacă sporadic au mai depășit barajul „construit” de arădeni și și-au creat unele situații prin Baeten sau același Iancu.

UTA avea însă unele ingrediente mai de calitate. Arădenii au arătat determinare și mai multă forță în duelurile unu la unu, iar spațiile în apărările adverse au fost mult mai bine găsite de elevii lui Poenaru. Cel mai periculos jucător al oltenilor, Compagno, a ieșit în evidență la o singură fază, atunci când l-a depășit pe Vukcevic după ce l-a călcat pe picior, a așezat mingea pentru Marquet, iar șutul acestuia a trecut la o palmă de vinclu. Probabil dacă Marquet ar fi marcat, golul ar fi fost anulat după analiza VAR pentru fault la Vukcevic. Marquet a fost trimis în minutul 36 pe teren în locul apaticului Achim. La un minut după această schimbare, UTA putea face 2-0 când Duarte a degajat în coechipierul său, Negru, dar Popa a reușit să prindă mingea pe linia porții.

Deși Craiova a avut și în prima parte o posesie mai bună, UTA a fost echipa mai reactivă, echipa mai directă, echipa mai periculoasă dar și mai exactă în plan defensiv.

Cea mai mare greșeală a jocului avea să vină în minutul 45. Huygebert a schimbat sensul jocului printr-o pasă din jumătatea arădenilor spre Duarte în jumătatea de teren a oltenilor, acesta a preluat greșit, a intrat într-un clinci cu Ubbink, mingea a fost recuperată de Cascini, s-a plecat de la 40 de metri într-un atac cu superioritate de 3 la 1 pentru arădeni, Jobello a țâșnit în stânga, Postolachi în dreapta, Cascini l-a ales pe moldovean care a șutat din prima la colțul scurt al porții lui Popa și a făcut 2-0!

Foto: Golul marcat de Postolachi în ultimul minut al primei reprize

În tribune era sărbătoare… UTA avea 2-0 la pauză într-un meci care era privit cu teamă după ce echipa lui Croitoru a avut meciuri foarte bune în acest sezon cu echipe ca FCSB, CFR, sau pe terenul celor de la FC Argeș și chiar în înfrângerea cu concitadina CS Universitatea.

Meciul era departe de a fi încheiat și asta nu pentru că pe tabelă era deja celebrul „cel mai periculos scor”, cel de 2-0.

Croitoru a făcut două schimbări bune la pauză. Sidibe și Bahassa, jucători tehnici și rapizi, le-au luat locul mai greoilor Van Durmen și Baeten. La UTA, Poenaru a fost nevoit să-l lase la cabine pe Postolachi și a intrat Ademi. Încă din primele minute ale reprizei secunde, Iancu a avut două șuturi foarte periculoase care au ocolit, ambele, de puțin buturile apărate de Balauru. UTA a rîspuns printr-un șut al lui Vukcevic peste poartă după o fază la care arădenii au demonstrat că atitudinea contează.

Liniile arădenilor au coborât metru cu metru cu fiecare minut care trecea, arădenii alegând un joc exclusiv pe contraatac. Isac îi făcea față tot mai greu lui Asamoah, Sidibe și Bahassa duceau mingile tot timpul spre careul lui Balauru, iar Chindriș și Benga au făcut cucuie la câte mingi au respins cu capul. Ademi avea să iasă în evidență în minutul 58. Pe posesia arădenilor, Ademi a trimis o pasă greșită undeva la 30 de metru de propria poartă pentru Cascini, oltenii au recuperat și au obținut un corner. Compagno avea să-și facă pentru prima dată prezența, a deviat cu capul spre poarta arădeană după centrarea din corner a lui Iancu, mingea se îndrepta spre brațele lui Balauru dar a apărut de la bară Cascini, argentinianul a respins cu capul chiar pe voleul lui Iancu și fostul golgeter al Superligii a înscris din alunecare pentru 2-1.

Imediat după gol, Asamoah a avut o pătrundere pe zona centrală, a trecut de Isac și a șutat de la 16 metri foarte puțin pe lângă bara porții lui Balauru.

Dacă primul sfert de oră al părții secunde a părut echilibrat, dar cu o schimbare evidentă în joc a oltenilor, mult mai direcți pe poartă și cu un număr mare de jucători aduși în treimea arădeană, ultimele 30 de minute au fost foarte greu de privit pentru fanii arădeni. Craiova a împins tot mai mult jocul spre buturile arădene, în timp ce UTA se limita să răspundă prin câteva contraatacuri purtate de Șteau sau Ubbink, în timp ce Ademi se mai chinuia să țină de minge izolat printre Duarte și Papadopoulos.

Până la final, mingea a fost jucată cel mai mult în treimea echipei arădene, dar Benga și Chindriș au făcut o partidă mare, iar în benzi Vukcevic și Hoxhallari respingeau tot ce puteau, uneori la sacrificiu, prin alunecare, alteori cu degajări lungi, chiar prin tribune. Cascini era atât de jos încât părea că este al treilea fundaș central al echipei lui Poenaru, Prin ieșirile lui Ubbink și Isac, UTA a pierdut și din talie, astfel că duelurile aeriene la mijlocul terenului erau câștigate toate de olteni. UTA practic nu mai lega nimic, mijlocul terenului a fost pierdut total și toată atenția s-a pus pentru apărarea propriului careu. Lupta din teren ne-a adus aminte de Termopille, cu UTA apărându-se eroic în fața atacurilor inamice, jocul colectiv foarte bun al Craiovei și ușurința cu care juca între linii sau reușeau să dribleze ne făceau să avem impresia că sunt mai mulți pe teren.

Timpul trecea în favoarea Bătrânei Doamne, dar emoțiile creșteau cu fiecare secundă care trecea. Cascini a încercat să iasă cu pasă din zona careului, dar mingea a ajuns la Sidibe și șansa gazdelor a fost că șutul acestuia s-a dus în plasa laterală. Poenaru l-a aruncat în luptă și pe Erico în ultimele zece minute, brazilianul evoluând ca mijlocaș central, zonă a terenului în care UTA a fost inexistentă în ultima jumătate de oră.

Compagno putea da lovitura în al doilea minut de prelungiri, atunci când a câștigat duelul la cap cu Benga și Chindriș, iar mingea trimisă de el spre vinclu a fost respinsă cu un efort excelent al lui Balauru în corner. La ultima fază, tot Compagno a prelungit cu capul în fața porții a lui Balauru după o aruncare de la margine a lui Asamoah, dar arbitrul Cătălin Popa a dictat poate singura lovitură liberă care ne-a făcut să respirăm ușurați, după ce Bălan a ratat șutul din fața porții și l-a lovit pe Chindriș.

Fluierul final a adus descătușarea atât pe banca tehnică cât și în tribune și UTA urcă până pe locul 6 în clasamentul la zi al Superligii în timp ce spectaculoasă echipă a Craiovei este pe 12.

PS: Suprafața de joc, plină cu pete negre după ce s-a încercat refacerea ei în urma festivalului Symphonic Experience, a rezistat nesperat de bine, lucru recunoscut chiar de cei din staff-ul Craiovei, dar și de jucătorii echipei din Oltenia. Estetic, însă, pata neagră a avut chiar acel efect de pată neagră pe retina spectatorilor sau a telespectatorilor. 

UTA Arad – FC U Craiova 2-1 (2-0)

Otele 9, Postolachi 45 / Gabi Iancu 59

UTA: Balauru – Vukcevic, Benga, Chindriș, Hoxhallari (85 Dobrescu) – Cascini, Isac (68 Șteau) – Otele (85 Erico), Ubbink (68 Matei), Jobello, Postolachi (46 Ademi)

Rezerve: Mociu – Erico, Dobrescu, Fl. Matei, Șteau, Stahl, Negoescu, R. Pop, Ademi.

Antrenor: Ilie Poenaru

FCU 1948: Popa – Negru (85 Bălan), Duarte, Papadopoulos, Huyghebaert – Asamoah, Achim (36 Marquet) – Baeten (46 Sidibe), Iancu (74 Chițu), Van Durmen (46 Bahassa) – Compagno.

Rezerve: Gurau, Paramatti, Grigore, Albu, Marquet, Chițu, Sidibe, Bahassa, Bălan.

Antrenor: Marius Croitoru

ARBITRI: Central: Cătălin Popa (Pitești) / Asistenți: George Neacșu (Câmpulung-Muscel), Romică Bîrdeș (Pitești) / Rezervă: Szabolcs Kovacs (Carei)

VAR: Florin Andrei (Târgu Mureș), Alexandru Vodă (Alba Iulia)

OBSERVATOR: Arbitri (FRF): Szekely Zoltan (Baia Mare) / Joc (LPF): Marian Ivan (Brașov)