Conform rezultatelor unui sondaj realizat de INSCOP, 55,8% dintre români sunt nostalgici și consideră că perioada comunistă a fost un lucru bun pentru România. Nu analizăm rezultatele sondajului. Este treaba sociologilor și a politicienilor doritori să afle cum gândesc „supușii” lor – politicienii care nu au astfel de curiozități, pot vegeta în continuare.

Totuși, vom spune câte ceva. Despre circumstanțele comandării și realizării acestui sondaj, despre unele cauze care au generat rezultatele sondajului, despre interese… Poate vom înțelege mai bine și răspunsurile românilor chestionați.

Până atunci însă, o dedicație celor 55,8% de nostalgici. Sunt vecinii, colegii, prietenii, chiar rudele noastre și trebuie să-i considerăm de-ai noștri. Și să le facem din când în când câte o bucurie.

Poate, câte o astfel de dedicație pentru nostalgici

„În climatul de înaltă angajare creatoare generat de magistrala Expunere  a tovarășului Nicolae Ceaușescu la şedința comună a Plenarei CC al PCR, a organismelor democratice şi organizațiilpor de masă și obștești – strălucit model de analiză științifică, realistă, a stadiului actual și direcțiilor de perspectivă ale procesului revoluționar din patria noastră -a fost adoptată Hotărârea-Apel a Plenarei Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste din 30 noiembrie a.c.

Dezbătând cu înaltă răspundere și exigență revoluționară, în lumina Expunerii de o excepțională însemnătate a tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului, documentele care jalonează dezvoltarea României în anul 1989, cel mai larg și reprezentativ forum al democrației noastre muncitorești-revoluționare a subliniat în Hotărârea-Apel că acesata poartă amprenta gândirii clarvăzătoare, profund științifice a tovarășului Nicolae Ceaușescu, fiind în deplină concordanță cu hotărârile Congresului al XIII-lea și Conferinței Naționale ale partidului, cu cerințele și posibilitățile de progres de care dispune societatea noastră, pentru sporirea continuă a avuției naționale și ridicarea, pe această bază, a nivelului de trai material și spiritual a întregului popor”.

 Sursa: digital.bibliotecaarad.ro

Acesta este un fragment din articolul cu care cotidianul arădean Flacăra Roșie a deschis ziarul în 6 decembrie 1988. Tema articolului este, probabil, una dintre „întâmplările bune” care i-a dus pe culmile nostalgiei pe mulți dintre cei 55,8%. Subiectul articolului era și, nu-i așa?, încă este, de actualitate și de mare interes public. În acele vremuri era, oarecum, de înțeles. Nu se punea problema Târgurilor de Crăciun, primarii nu aveau grija brazilor de sute de mii de euro ori a cadourilor pentru copiii părinților votanți.

Dar să ai acum nostalgia acelor vremuri…

Mă rog, nu mai comentez preferințele oamenilor. Sper că lectura acestui fragment de articol din vremurile dragi lor, le-a făcut mare plăcere. Tocmai de aceea le recomandăm și alte titluri de mare interes, tot de pe prima pagină: Fapte din întrecerea socialistă, Fondul funciar mai bine gospodărit, Primirea în partid – act politic de mare responsabilitate.

Într-un alt număr al ziarului (7 decembrie 1988) am găsit și un articol critic: „Reparați pantofi sau tociți pingele?”, o notă „devastatoare” la adresa unei unități de reparații încălțăminte a cooperativei „Pielarul”. Excelent pentru exersarea spiritului critic al nostalgicilor, în condițiile lipsei internetului, deci, evident și a rețelelor de defulare, pardon, de socializare.

Se dezbăteau probleme serioase, nu ca acum, când este mai rău a atunci…

Iertare, vă rog. Am vrut să copiez mult mai mult din articolele publicate înainte de decembrie ’89. N-am putut. Începeau să fie dureroase aducerile-aminte. Poate de aceea nici nu-i pot înțelege pe cei care, trăind acele vremuri, spun acum că era mai bine. Cu tinerii este altceva. Ei nu aveau de unde ști decât din cărți sau poveștile părinților ori bunicilor.

Revenim la sondaj. Interesant. Nu așa relevant cum spun unii, dar interesant. Rezultatele sondajului nu sunt nici senzaționale, chiar dacă așa au fost prezentate. Sunt mai degrabă triste. Sunt expresia eșecului tuturor celor ce ar fi trebuit să se ocupe de educația tinerilor, de editarea manualelor de istorie a României și de introducerea acestei materii în programa școlară.

Este, totodată, și eșecul tuturor instuțiilor plătite din bani publici pentru a face cunoscute generațiilor ce au urmat căderii comunismului în România, ororile acestuia. Printre aceste instituții, la loc de frunte, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), care a comandat acest sondaj.

Din păcate, acest sondaj spune mai multe despre instituția care l-a comandat, decât despre români.

Datele necesare realizării sondajului au fost culese într-o perioadă în care tensiunile sociale din România atinseseră o cotă maximă, ceea ce, evident, a afectat obiectivitatea răspunsurilor – culegerea datelor sondajului s-a făcut în perioada 25 iunie – 3 iulie 2025. Adică, după un an și aproape jumătate de bătălii electorale, de o agresivitate nemaintâlnită până acum la noi, după o lună și jumătate de la alegerile prezidențiale – repetate din motive încă nelămurite deplin – și la două zile de la învestirea noului guvern, care numai despre TVA mărit, despre măriri de taxe și impozite și, normal, despre  concedieri vorbește.

Ei bine, într-o asemenea conjunctură politică și socială, vine cineva și te întreabă dacă era mai bine pe vremea lui Ceaușescu… Să fim serioși. Totul pare o făcătură, cusută cu ață albă.

Înaintea alegerilor prezidențiale, dar mai ales după alegeri, în perioada de negocieri pentru formarea guvernului, în spațiul public s-a dezbătut mult despre tot felul de „structuri” finanțate de stat și care nu prea își justifică existența.

La un moment dat, un politician a publicat pe facebook o listă cu 178 de institute și agenții finanțate de stat, „al căror scop nu e cercetarea, ci salarizarea”. Iar la poziția 98 găsim Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Probabil cei mai mulți dintre  români abia atunci au auzit de acest Institut.

IICCMER nu s-a remarcat prin cine știe ce activități menite să aducă ororile comunismului din România la cunoștința tinerilor, nu s-a zbătut pentru înființarea măcar a unui muzeu național al comunismului, nu s-a obosit să pregătească și să deruleze programe prin care ororile comunismului – de la înfometarea populației, inclusiv a copiilor, la crime – să fie cunoscute de generațiile care nu le-au trăit.

Sigur, pentru astfel de programe ar fi trebuit să coboare nivelul academic al comunicării și să se facă înțeleși chiar și de copiii mai puțin instruiți.

Șeful IICCMER, Daniel Șandru, gata să dea foc țării cu solicitările sale imperative

Sursa: facebook

Și, absolut întâmplător, imediat după publicarea rezultatelor sondajului șeful IICCMER, Daniel Șandru, a sărit ca lovit cu secera și ciocanul în moalele capului și a cerut adoptarea de urgenţă a unei legi care să interzică simbolurile regimului totalitar comunist şi cultul persoanelor care l-au susţinut. Ați reținut: a CERUT, nu a PROPUS…

În traducere: acest domn CERE să fie lăsat să dea foc țării. Într-un astfel de moment, să vii cu o asemenea solicitare înseamnă că ți-ai pierdut luciditatea.

Ca să fie uitat comunismul și ceaușismul, nu trebuie adoptată o lege. Trebuie asigurate cetățenilor condiții decente de trai, comparative nu cu perioada ceaușistă, ci cu nivelul actual de trai din Europa. Trebuie politicieni care să comunice sincer cu românii, care să-și lase naibii propriile interese de-o parte și să mai lucreze și în folosul României și a românilor.

Trebuie partide responsabile care să-și atragă membrii și simpatizanții pe bază de convingeri politice, nu pentru posturi nesimțit plătite, partide care să nu mai pună obediența față de șefi pe primul plan, ci competența și dorința de performanță politică, partide care să modifice legislația electorală în așa fel încât să asigure o competiție electorală reală (începând cu alegerea primarilor și a președinților de consilii în două tururi).

O altă aducere aminte. Scurtă de tot…