Enola Day – Vizite electorale în zone crepusculare. Pentru azi, Arad

    de Lajos Notaros | 17 iunie 2021, 8:03 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    3

    Prinși cu evenimente locale misterioase, cum ar fi de exemplu dispariția de peste noapte a celui mai vechi club nautic din țară, am neglijat nepermis ultimele vizite de natură extraterestră – adică din București – în zona crepusculară în care trăim de ceva vreme.
    A venit și Orban, a venit și Cîțu, înconjurat de cățeii credincioși, în frunte cu pekinezul nervos Rareș Bogdan, au venit și ceva miniștri, toate acestea vizând alegerile din PNL care se profilează acum la apusul pandemiei și începutul vacanțelor.
    Cu Orban n-avem noi treabă, este în mod evident singurul om politic din România care pe lângă cioacele și mârâielile din jurul ciolanului are habar și de politică, fiind de altfel cam singurul liberal autentic din partidul liberal și național în care numitul Rareș și încă nenumita Alina cred că se mănâncă tot ce scoate pe gură saxonul din Sibiu.
    În acest joc care ne amintește – în registru comic, desigur – de inexistentul oraș Twin Peaks, vizitele acestea sunt precum crucea pe colivă: se consumă odată cu mortul. Altfel spus: nu schimbă nimic, în afara sentimentului că ne-am făcut datoria, mai precis ne-am făcut că ne-am făcut-o.


    Din câte se pare, de acolo, din București, Aradul pare în continuare un tărâm blestemat, stăpânit de un căpcăun despre care nu se știe ce vrea de fapt, având în vedere că nu se pricepe la nimic, așa că vizitele sunt rapide și scurte, nu de alta, dar să nu te molipsești. Aici nimic nu este cert, nimic nu este cum se arată, deci, cum ar veni, orice este posibil. Ca într-o adevărată zonă crepusculară.
    Cu Orban nu e ușor, degeaba pare el așa lejer și deschis, este o iluzie, adevărul e că el este singurul care se mai și pricepe la ce face și asta îi deranjează pe toți ceilalți.
    Pe deasupra mai are și numele acesta ciudat care sună mult mai bine asociat cu Victor, deci e foarte greu cu el.
    În fond este singurul liberal autentic din gașcă, e acolo în partid de pe vremea lui Câmpeanu, reușind să supraviețuiască până și atingerii mortale ale lui Iliescu din anii nouăzeci, dansează șugubăț, bea și fumează fără probleme și a reușit să facă partid de guvernământ dintr-o adunătură de oportuniști guralivi care fără viclenia și hotărârea lui nu făceau față nici măcar în AUR.
    Nu e la îndemâna oricui să dai jos PSD-ul aflându-te în minoritate, după ce ai pus un președinte care s-a trezit liberal după ce i-a salutat pe udemeriști cu ”Jo napot”.
    Noua gardă, reprezentată de junele Cîțu în adidași și blugi, vine tare din urmă sub bicicleta protectoare a lui Klaus, din păcate însă, nimic nou sub soare, în fond dacă liberalismul românesc ajunge în gura lui Rareș Bogdan sau în poșeta Ralucăi Turcan, să ne ferească Domnul!


    Dar până atunci mai este, liberalul arădean număru unu, ieșit de sub pelerina lui Petre Roman și uniforma lui Traian Băsescu este curtat de ambele partide, în fond contează mai puțin ce se întâmplă la Arad cu oamenii și cu orașul, ceea ce contează pentru ambele tabere sunt voturile liberale de la alegerile pentru conducerea partidului. Până acum e zero-zero, chiar dacă se observă o oarecare simpatie pentru tânăra gardă a lui Cîțu, în fond șansele mai mari acolo se zăresc deocamdată, chiar dacă în astfel de jocuri nimic nu este bătut în cuie până când ies rezultatele alegerilor. Reținerea liberalismului arădean, reprezentat cam contra firii de Gheorghe Falcă, este explicabilă, în fond dacă e bun în ceva, omul nostru în asta e bun: jocul la cacialma. Este evident că Orban nu îl prea simpatizează, iar sentimentul este reciproc, pe de altă parte însă nici tabăra lui Cîțu nu moare de dragul lui.Cu toate acestea, victoria oamenilor lui Johannis i-ar mai oferi o șansă, în timp ce dacă rămâne Orban, adio și n-am cuvinte. Chiar dacă mai prinde un mandat de europarlamentar, cu atâta rămâne, drumul său, bătătorit în fel și chip de ani de zile, spre guvern se va închide definitiv. În ceea ce-i privește pe ceilalți așa ziși liberali de Arad, Bibarț, Bâlcea, fără să mai vorbim de familia Faur, respectiv trupa de sub Cionca în frunte cu Ando și Bulbuc, zero barat, sunt creațiile sale, nici unul nu are calibrul de a ieși din zona politică crepusculară arădeană. Fapt recunoscut chiar de cel despre care vorbim, tartorele zonei, atunci când a ales să trimită la guvern un tânăr încă necopt, dar cu certe perspective în persoana lui Mihai Pașca.


    Cu toate acestea în față, noi rămânem în continuare în ceață.
    Noi, adică arădenii care nu vor lupte politice ca în Caragiale, ci vor un oraș plăcut și comod, unul în care taxele nu sunt cele mai mari din țară, unul în care la Ștrand chiar te duci să faci baie și plajă sau măcar unul în care există o parcare centrală mai de Doamne ajută. În fond și la urma urmei, noi chiar nu vrem politicieni, ci administratori, gospodari care fac și dreg ca orașului să-i meargă mai bine.
    Vorba vine, ceață. De fapt este vălul acela gros pestilențial care se ridică din mocirla politicianismului gregar, mocirla trecutului politic românesc, bântuită în nopțile scurte de vară de fantomele nemuritorului Caragiale…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    1 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.