vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day: Un tramvai poreclit decență

    de E. Nola | 25 august 2016, 9:21 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    14

    Cine a gândit-o n-a citit o carte  în viața lui. Sau a ei. Până la capăt.

    Sunt un cititor de cărți. Nu ocazional, permanent și continuu. Și nu de azi de ieri, de peste jumătate de secol. De pe vremea când cititul de cărți era o obișnuință, nu un hobby sau o ciudățenie.

    Dar nu este vorba despre mine aici și acum. Cel puțin nu despre obiceiurile mele depășite sau instrumentele profesiei mele care sunt tocmai cărtile, ci despre niște oameni, părinți înainte de toate, care au fost prostiți de o mână de demagogi care nu mai știu cum să convingă lumea să-i mai voteze încă odată.

    Îi văd la comentarii, susținând ușurați că cineva se mai gândește și la copiii lor, îi aud aprobând această acțiune a unor analfabeți funcționali și funcționari ce vor să epateze cu ceva despre care au aflat doar după ce au ajuns membri de partid.

    Sunt și mulți bunici printre cei prostiți, îngrijorați de nepoții lor pe care îi văd lipiți de ecrane toată ziua și cu căști în urechi, în fond pe vremea lor cititul era considerat ceva elevat și recomandabil.

    Da, televizorul abia apăruse, era alb-negru, cu pureci, iar programul se termina mult înainte de miezul nopții, era o plăcere superioară să mai citești douăzeci-treizeci de pagini până venea somnul peste imaginile tremurânde din ochii minții.

    N-am citit niciodată în tramvai în Arad. Citeam pe autobuz, citeam în tren, citeam pe Malul Mureșului, pe o bancă, sau la Libelula, în fața unei cafele, în timp ce așteptam pe cineva. Dar niciodată în tramvai.

    Aradul nu e Londra, nici măcar București. Tramvaiul nu este metrou, să stai în el jumătate de oră, o oră, până ajungi la destinație fără să te poți uita pe geam măcar. Distanțele sunt scurte, între stații nu trec nici cinci minute, forfota e neîntreruptă, arădeanul rar merge mai mult de cinci-șase stații întruna.

    Pe urmă în tramvai mai mult stai în picioare dacă ești tânăr. Te uiți, observi lumea, cauți evenimentul sau pe cineva cu care să interacționezi. O fată, dacă ești băiat, un băiat, dacă ești fată.

    Tramvaiul nu este pentru citit, metroul da, poate fi, trenul este chiar recomandabil, de avion ce să mai vorbim.

    Cititul este un act intim. Nu se face în grup. Discuția de după, despre ce ai citit, cu ce ai rămas, da! Când citești găsești o nouă lume, te scufunzi în ea, ceilalți pe dinafară te deranjează. Ai nevoie de singurătate, cititul unei cărți nu este ca la meci sau în fața ecranului cu gașca.

    Gașca e în carte, sunt personajele cu care interacționezi prin intermediul fanteziei declanșate de povestea găsita acolo. Iar dacă nu este literatură, este ceva mai serios, ceva de specialitate, cum spuneau la vremea lor părinții și bunicii, ai nevoie de toată atenția. Nimeni, nici măcar Einstein nu citea fizică cuantică în tramvai!

    bfi-00n-xet

    Pe vremuri, da, se mai citea și în tramvai. Ziare, reviste, cărți poștale, cererea cu care te grăbeai la vreo instituție din aia socialistă care, neavând chef de lucru, se lega și de o virgulă pusă aiurea.

    Cei care s-au trezit acum să epateze tâmp cu această așa zisă acțiune culturală nu fac altceva decât să demonstreze lipsa lor funciară de cultură. Nemaivorbind de decență.

    Decența decurge din rafinamentul la care se ajunge prin cultură. Să știi, să realizezi spontan, fără să gândești adânc pentru asta: ce, cum, cât, unde și când.

    Să nu fluieri în biserică, să nu urli manele noaptea târziu pe stradă, să nu vorbești de funie în casa spânzuratului sau despre fecale la masă, să nu te duci cu blugii suflecați la nuntă sau la vreo recepție, la bibliotecă să te duci pentru cărți iar la măcelărie pentru carne și nu invers, în tramvai să cedezi locul ori de câte ori se ivește prilejul, să nu te holbezi ca idiotul la vreun călator mai ciudat așa doar pentru ca se uită pierdut la geamul murdar care se hurducă între Boul Roșu și Teatru.

    Să nu povestești despre cărti printre analfabeți!

    Trăim însă într-o societate indecentă. Într-o lume care se agită guralivă crezând în argumentul forței, al urletului și al gesturilor demăsurate. Totul este nepotrivit, potrivirea fiind un alt cuvânt românesc pentru decență.

    Noua potrivire este nepotrivirea.

    image-2013-12-2-16118220-70-tramvai-ratb

    Poduri și pasarele care nu duc nicăieri, piste de biciclete pentru parcarea mașinilor, ștrand pentru recepții, chermeze și ședințe electorale, terenuri de fotbal pentru supermarketuri, mașini care consumă douăzeci de litri ca să te duci cu ele cinci sute de metri până la Mall.

    Până și la bibliotecă te duci doar să te întâlnești cu prietenul care, negăsind loc altundeva, a parcat în față pe pista de bicicletă.

    În tramvaie nu se mai urcă decât copiii și pensionarii și câțiva neinițiati picați din lună crezând că alea chiar sunt tramvaie.

    Ei, măcar de acum încolo vor vedea ca nu mai sunt! Sunt biblioteci ambulante pentru proști în care pică șorofurile și trage țugul iar cerșetorul care se urcă la gară îți va pune un leu de hârtie ca semn de carte în volumul trei din Harry Potter. Ca unuia care-i mai sărac ca el. Cu duhul!

    Dincolo de demagogie și minciună administrativă, prin lipsa ei de decență, această „inițiativă” este o jignire pe față a arădeanului, a cetățeanului arădean pe susținerea căruia se bazează acești analfabeți gălagiosi și obraznici.

    Se pare că nu mai au ce fura, au luat cam totul, praful în ochi costă bani, așa că au ajuns la concluzia că vor fura, în ultima instanță, până și stima de sine a bizonului localnic…

    B9316305660Z.1_20150220112734_000_GDJA0HHD3.1-0

     

    1. Pentru părinții amețiti de gestul indecent al administrației arădene doar atât: telefonul mobil nu este de la diavol. Nici laptopul, nici tableta. Și spre deosebire de carte este chiar mai practic de citit în tramvai.

    Cartea, cum s-a văzut, are nevoie de un spațiu adecvat, un timp mai îndelungat, o izolare mai serioasă.

    Biblioteca s-a inventat în secolele XVII-XVIII. Sunt unii, nu puțini în orașul acesta uitat de lume, care au și acasă. Bibliotecă.

    Hai să nu ne lăsăm jigniți de cei care n-au. Să-i ajutăm mai bine să-și facă una.

    Acasă la ei, nu în tramvaie…

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Legat de acest subiect ...

      … vreau sa va povestesc despre o experienta placuta, ( ca si intotdeauna ) despre o vacanta linistita si decenta.Am ales din nou anul acesta Alpii ca si destinatie de vacanta pentru 12 zile.Cazare principala Slovenia ( Kranjska Gora – Nordul Parcului Triglav ) la o distanta egala de granita cu Italia si Austria ( aprox.6 km ), cazari secundare Austria ( in drum spre casa )- mai precis frumoasa zona din jurul Graz-ului.Cele 8 zile petrecute in Slovenia le-am alocat mersului pe bicicleta pe superbele trasee de sute de kilometrii pe care slovenii si italienii, in cooperare le-au realizat.Pistele de biciclite sunt de exceptie, organizarea, curatenia si logica lucrurilor impecabile.Peisajul Alpilor maiestosi cu verdele perfect al pajistilor si padurilor este greu de reprodus.Asa cum pe Promenade des Anglais alearga mii de oameni in cursul unei zile, aici sute de biciclisti de la 3-4 ani pana la 70-80 pedalau linistiti intr-un aer de-adreptul parfumat.Cat poate fi de frumos sa treci pe biciclete granita dintre doua tari civilizate unde tot ce te inconjoara e gandit pentru confort, liniste si decenta.Diferenta dintre tara mea si tarile amintite este uriasa.Austria este o tara ,,Lego,, – la fel si Slovenia,Italia putin mai latina, dar superba.In cele 12 zile petrecute in zonele amintite ( Alpii Ioanini,Tirolul de sud al Italiei, Carinthia si Styria )n-am intalnit absolut niciun roman.M-am gandit ca nu le plac zonele decente, linistite si populate de oameni educati si calmi, dar nici chiar asa, sa nu vezi chiar niciunul pe acolo.Asta n-a fost un lucru rau pentru mine.La unul din multele superbe lacuri ale Sloveniei si Italiei, unde mai faceam cate o pauza de pedalat, mancam si stateam putin la soare, mi-a atras atentia o casuta finuta din lemn cocotata pe un stalp, la care puteai ajunge urcand o scara ca de pitici.Acolo mergeau parinti, bunici cu micutii, ii ajutau sa urce scara, deschideau usitele si isi luau carti de povesti.Decent, fara zgomote, fara tipete, fluieraturi, ragaieli, gunoaie, mucuri de tigari, lumea statea linistita si calma, copilasii citeau sau ascultau cum le citesc parintii si bunicii din cartuliile alese, apoi, la fel de linistiti puneau cartile inapoi.O chestie frumoasa, care se incadra cu peisajul locului de minune.In cei peste 180 de de km pedalati intr-o saptamana in Slovenia -Italia, pe traseele montane de biciclete am vazut pe jos doar un dop albastru de sticla PET.In rest doar natura. Ma gandesc acum la cartile noastre din tramvaiele noastre care circula in orasul nostru din tara noastra.La fel ma gandesc si la pistele de biciclete care acum imi par chiar sinistre.O zi frumoasa!

      +5 voturi
      +1
      -1
      • Ne întâlnim în virtual la propriu.
        De zece ani petrec o săptămâna la Skocian, Slovenia. Este localitatea unde se află a doua peștera carstica ca mărime din țară. O minunăție, chiar daca eu fredonez mai greu la misterele adâncului.
        Nu mă costa mai nimic, e un fel de tabără de literatură organizată de revista Apokalipsa din Ljubljana. Localitatea este un sătuc montan perfect, ca în povești. In „căsuța de cultură” organizăm discuții, dezbateri despre literatură, filosofie, traduceri, cărti etc.
        O zi trecem în Trieste la o lectură la Casa de Cultură a slovenilor de acolo. Normal, nu scăpăm o cafea la cafeneaua lui Joyce. Omul a predat ani buni engleza în oraș înainte de primul război.
        Lecturile publice sunt o plăcere, oameni mulți, tineri entuziaști, cu toate ca totul este organizatde o societate particulară, nu de oraș. Orașul, desigur, ajută masiv la reușita taberei.
        Acum nu știu dacă în septembrie voi merge. Poate dacă culturnicii noștri mă ajută măcar cu contravaloarea motorinei consumate dus-întors.

        +3 voturi
        +1
        -1
    2. Maestre … ai pus punctul pe „I”.

      Cum am scris si in interventia de la articolul lui Mihai, este O JIGNIRE ADUSA CELOR CU CARTE de asa mai bine de 50 ani. http://specialarad.ro/campanie-electorala-editie-limitata-ia-ti-divina-comedie-de-la-claudia/

      „Se pare că nu mai au ce fura, au luat cam totul, praful în ochi costă bani, așa că au ajuns la concluzia că vor fura, în ultima instanță, până și stima de sine a bizonului localnic…”

      Inclin sa cred ca ai dreptate.
      Dar si la acest capitol, cei ce nu prea citesc carti, cred ca si stimata Claudia ca si ea ar trebui sa aibe o „viziune” in ton cu seful ei. Vrea in urmatorii ani sa cumpere prin licitatii publice, din alea de-ale PDListilor aradeni, TICLUITE CU TINTA, carti noi(si sa vezi cat o sa coste o carte cumparata la licitatie) in toate bibliotecile din judet.

      „Mie nu-mi place sa vad copii cu carti ponosite. Trebuie cumparate unele noi.” Ando: „Dar povestile sunt aceleasi … cartile vechi au si o alta valoare.”
      „Da dar, avem nevoie de carti noi. Nu-i frumos cu rafturi pline de carti vechi.”

      Cam asa a decurs dialogul intre stimata doamna a „Cartii in Tramvai” si directorul „Aradul capitala culturala europeana”, aseara la unul din canalele locale TV. Libidinos si expansiv „jegul”, de am mutat imediat pe alt canal, ca am avut senzatia ca ma invadeaza de pe sticla.

      „Poduri și pasarele care nu duc nicăieri, piste de biciclete pentru parcarea mașinilor, ștrand pentru recepții, chermeze și ședințe electorale, terenuri de fotbal pentru supermarketuri, mașini care consumă douăzeci de litri ca să te duci cu ele cinci sute de metri până la Mall.”

      Da exact! Deci cu alte cuvinte doar BATAIE DE JOC! Dar acum ca si odinioara in istoria nu prea indepartata, DICTATORII marsuleisc cu pas batut de defilare si cizma mulata si lustruita, pe covoarele tesute din cuvintele inflorite printre petalele culturii europene si modiale.

      Astia nu se dau la o parte de buna voie.
      TREBUIE AJUTATI SA PLECE.
      DE LE-AR FI CALEA BATUTA SA NU-I MAI VAD!

      +4 voturi
      +1
      -1
      • Mersi de cuvintele de apreciere.
        Suntem într-adevăr pe aceeași lungime de undă, am remarcat comentariul Dumneavoastră încă de aseară, textul meu fiind trimis deja spre publicare, mi-am zis, uite e aproape în plus…
        Pe de altă parte mi-a întărit convingerea că nu sunt tocmai singur pe aici, nu toți înghit momeala activiștilor precum rățușca gălușca…

        +4 voturi
        +1
        -1
        • Ascultam Led Zeppelin – Stairway to Heaven https://www.youtube.com/watch?v=9Q7Vr3yQYWQ … si citeam carti in gradina bunicii, la umbra unui cais, absorbit de „filmul” derulat pe ecranul mintii, … nu in TRAMVAIE. Aveam cartoteca la Biblioteca de la Palat, unde schimbam 3-5 carti la 2 saptamani.

          Asculti Manele si „citesti” ce scriu aplaudacii pe FB?… se pare ca atunci te crezi cel mai destept din targ, daca tu sti sa citesti etichetele de pe toalele de fite.

          Ori ASTIA, obraznici cum ii stim, cred ca prosteala prinde, iar noi nu o sa reactionam cand EI „fluiera in biserica”.

          Trebuie TAXATI DE FIECARE DATA!
          … ba voi sunteti prosti!

          +4 voturi
          +1
          -1
    3. Tu îţi dai seama la ce corvoadă îi supui? Ca să îşi facă o bibliotecă acasă ar trebui să ştie ce-i aia. Ca să ştie ce-i o bibliotecă ar fi trebuit să fi citit într-una, ori despre una, ca să-i facă să fie curioşi să intre într-una. Ca să fi intrat într-o bibliotecă ar fi trebuit să fi citit altă carte înafară de aceea de bucate. Ca să fi citit o astfel de carte ar fi trebuit să fi fost învăţat să o facă. Ca să fi fost învăţat să citească ar fi trebuit ca părinţii sau profesorii să îi inoculeze măcar curiozitatea pentru citit, dacă nu dragul de a citi. Îi întorci prea mult în timp, undeva pe la cei şapte ani de acasă şi primele clase de şcoală. Asta înseamnă muncă, educaţie şi conştiinţă. Măi, măi, să le faci tu asta?

      +3 voturi
      +1
      -1
      • Mă Ovi, io-s trecut de prima tinerețe, observ că apare însă la orizont cea de a doua.
        Plus că am așa o meteahnă de profesor de provincie că dau teme de casă.
        Acum iluzii nu-mi mai fac, alea erau în prima tinerețe, da nici nu pot să nu le dau tema de casă.
        Ei, dacă nu o fac sau nu-s în stare, asta e, la mine nu trec clasa!
        Am io așa o clasă, știi…

        +1 voturi
        +1
        -1
        • „Speranta moare ultima!” 🙂

          Dar dom’ profesor, mai stiti nu-i asa ca mai este una ce zice cam asa: „NU CERE OMULUI CE NU ARE!” 🙂

          Eu propun altceva.
          Sa va angajeze „consultant” sa le intocmiti „Una”, doar titluri mazgalite pe niste cartoane, ca nu merita sa irosesti carti adevarate pe ei, asa ca un „blazon”, ca doar sunt extrem de preocupati de ce numesc ei „IMAGINE”. O Facatura ca si ei.

          Va faceti bani de motorina sa mergeti in Slovenia. 🙂

          +1 voturi
          +1
          -1
          • Din alea de imagine nu fac.
            N-au ei atâția bani, iar cu motorina mă descurc eu ca si pâna acum…
            Ar fi chiar penibil dacă am reușit să nu mă mânjesc cu ei și cu alde ca ei până acum, să calc la bătrânețe în străchini sau în cine mai știe ce, că pe acolo sunt multe grămăjoare din alea

            +1 voturi
            +1
            -1
    4. Va citesc articolele. Imi plac. Referitor la cititul in tramvai, cu toate ca multe paragrafe sunt de apreciat (urasc si eu promovarea superficiala, laudatul a ceea ce se va face si nu a rezultatelor, etc), de ce n-am putea vedea si partea pozitiva, placuta, educativa totusi? De ce de fiecare data legam activitatea respectiva de potentiala legatura „politica”? Ma gandesc ca am putea evalua si in sens educativ activitatile, le-am putea promova. Cred ca cele de genul acesta merita. Indiferent de biblioteca „politicienilor”, copiii si tinerii de azi trebuie sa se adapteze sanatos la „noua potrivire”. Indiferent daca e vorba de citit intre trei statii, pe mobil, pe ziar sau in carte. Numai bine.

      0 voturi
      +1
      -1
      • Înțeleg foarte bine atitudinea Dumneavoastră. Am scris ce am scris gândindu-mă la cei care cred și simt astfel.
        Nu am obiceiul prost să văd politică acolo unde nu este, însă n-am cum să întorc privirea dacă observ fenomenul.
        Cel mai periculos e atunci când politicienii pavează drumul spre iad cu intențiile bune ale oamenilor. Cred ca aici avem un exemplu perfect de așa ceva.
        Desigur, e bine, e de dorit să promovezi cititul, cultura, însă dacă faci asta impropriu obții efectul invers si te mai faci și de râs, compromițând cauza de altfel nobilă.

        0 voturi
        +1
        -1
        • Încă o vorbă: citiți articolul de astăzi din Special din care veți afla cum a blocat primăria o inițiativă particulară de promovare a cărții în Arad ca să vedeți că nu vorbesc doar ca să nu tac.
          Nu discut valoarea celor două inițiative, nu le compar, observ doar ca administratia locală favorizează inițiativele venite de cercul său de putere în dauna unor inițiative private, civice, particulare. În cel mai pur spirit centralist, ca să nu zic comunist.
          Dacă nici asta nu este amestec politic, atunci nu știu ce este, cu atăt mai mult cu cât inițiativa menționată nu concura pe cea venită din partea Doamnei din PNL, la o adică puteau funcționa împreună.
          Numai că astfel, cine știe, ieșea mai tare în evidență caracterul formal-politic al inițiativei Doamnei Boghicevici.

          0 voturi
          +1
          -1
          • Da. Urat. Credeti-ma, observ si eu in localitatea mea, din toate sensurile politice posibile din pacate, ca se „favorizează inițiativele venite de cercul de putere în dauna unor inițiative private, civice, particulare”. Si as lasa doar „În cel mai pur spirit… comunist.” Sincer, inca nu pot intelege cum ar trebui sa reactionam noi, oamenii normali. Cateodata inclin spre partea dura, rea – a reactiei, altadata spre partea pozitiva, fara analiza dureroasa, colaterala. De aceea, va multumesc de raspunsuri si va asigur ca voi urmari in continuare abordarile Dumneavoastră. Imi fac bine, ma educa! 🙂

            0 voturi
            +1
            -1

    Scrie un comentariu

    9 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.