Problema cu AUR nu e că a apărut în mod surprinzător din nimic, așa cum se lamentează analiștii și pricepuții nației, ci neliniștitoarea realitate că nu este ceea ce se pretinde a fi și chiar dacă ar fi, n-ar fi cum ar trebui să fie.

E ca o Dacie din anii șaptezeci, recondiționată aproximativ și vopsită în culorile tricolorului.

Nimic nu mai este original la ea, toate sunt piese de schimb recondiționate și revopsite, unele găsite chiar la fier vechi.

Dar merge? Merge!

Greșeala cea mare cu AUR ar fi să o consideri partid politic. Nu o provocare, o diversiune a unora care mai nou se simt nebăgați în seamă, uitați de lume, frustrați de faptul că nimeni nu le acordă atenția pe care, cel puțin după propria lor părere, ar merita-o. Ca cel cu Dacia care nu își poate cumpăra deocamdată Audi, dar atrage atenția prin vopsirea ruinei sale adunate de la fier vechi în roșu-galben și albastru.

Desigur, AUR se pretinde partid, mai mult decât atâta unul istoric, clădit pe ideea sacrosantă a naționalismului milenar – națiunea există de vreo două secole, dar asta nu are în astfel de cazuri nicio importanță -, a credinței adevărate, ortodoxe înainte de toate, și a antimaghiarismului. Și cam atât.

Piese ruginite de pe sertarul cel mai prăfuit al șpaisului politic, de extracție ceaușisto-fesenistă, cu vagi nostalgii legionare, dar oricând bune la ceva dacă sunt vopsite în roșu-galben-albastru.

Și antisistem, desigur, mai ales că nu dă bine să spui extremist. Nu, ei nu sunt extremiști, dimpotrivă, ei luptă pentru adevăratele valori, cele menționate mai sus, opunându-se tuturor celor care nu le respectă. Adică sistemului corupt, putred și lipsit de simțire curată, românească și ortodoxă, eventual în forma de pe acum clasicizată a galeriei echipei naționale de fotbal. Mai ales la meciurile cu Ungaria.

Iar succesul lor fulminant tocmai prin asta se explică: cei mai mulți români își permit doar mașini la second-hand, chiar dacă nu neapărat Dacii, ci din alea mai occidentale, mai nemțești înainte de toate. Așa că este firesc să tresalte când văd o Dacie veche vopsită în tricolor și care pe deasupra mai și merge, chiar dacă nu are șanse în fața unui BMW luat la second sau la third hand din Germania.

Asta este, la nemți sau franțuji, nemaivorbind de americani, până și pseudo-extremismul este mai performant.

La americani, de exemplu, mai nou, extremistul-antisistem cel mai tare este chiar președintele, dar și austriecii au avut până și prim-ministru extremist, ce să mai vorbim de Viktor Orbán, cel admirat, în ciuda apartenenței sale etnice, asemenea lui Dragnea, de altfel, de intelectualul nr 1 al Daciei tricolore, scriitor și filozof, mare iubitor de femei cu manichiură și pedichiură pe masa ginecologului.

E vorba de Sorin Lavric, membru USR – e uniunea scriitorilor, a nu se confunda cu partidul -, redactor la România literară și dat afară luni din aceste funcții ale sale de Domnul Nicolae Manolescu, cel care l-a descoperit abia după 20 de ani nedemn de aceste onoruri și funcții. De altfel, Domnul Lavric, în aceeași zi, a publicat într-o revistă obscură, dar cu atât mai dubioasă, o chemare în stil vechi a tuturor intelectualilor cu simțire de dreapta, în frunte cu omul nostru Mihai Neamțu, în AUR. Probabil plecând de la faptul că, rămași fără PMP, Neamțu și Papahagi et co se vor îmbulzi la ciolanul în tricolor.

Cu atât mai mult cu cât președintele Academiei, istoricul Ion Aurel Pop, se simte ușor atras și el, având în vedere opiniile Domniei sale în materie, nemaivorbind de fotografia comună cu liderul de galerie devenit la 34 de ani un lider de AUR, Domnul Simion.

Este evident dacă pomenim și de ofițerii ruginiți Chelaru și Tobă (fondator STS, consilier al premierului Năstase, deputat FDSN) că AUR, dincolo de imagine, are o problemă de cadre (piese de schimb, dacă rămânem la comparația cu Dacia), ilustrată plenar de Doamna avocat Șoșoacă, cea care pe la începutul acestui an declara – mărturie exclusivă – că nu are de gând să se înscrie în niciun partid, spiritul partinic fiindu-i totalmente străin.

Iată de ce susținem că AUR nu este un partid, ci o reparație la PSD. Ar fi chiar deplasat să o considerăm ca atare când nici personalitățile ei cele mai cunoscute nu o fac. Fără să mai vorbim de protopesediștii, în frunte cu Năstase, Pleșoianu, Georgescu, aflați deocamdată în consemn și care vizează recucerirea dinspre dreapta a partidului. Din această perspectivă AUR este într-adevăr pentru frustrații din rezerva de cadre a PSD-ului ceea ce a fost PRM pentru FSN: berbecul care sparge dreapta adevărată, servind, prin discursul național-comunist, stânga criptocomunistă.

Nu este deloc întâmplător că a reușit să scoată Pro și PMP din Parlament. A venit, de fapt, în locul lor.

Ajungem acum și la titlul articolului.

Dacă serviciile rusești au sau nu treabă cu renașterea naționalismului postcomunist agresiv din cenușa ortodoxismului mereu interesat, nu știm și nu vom ști vreodată. Așa e în servicii.

Ceea ce știm e că Sputnik, rețeaua online a intereselor ruse, este favorabilă ascensiunii AUR, lăudând tot ce face și drege, trecând până și peste gesticulația unionistă a șefului de galerie, Simion. Mai știm că rețeaua occidentală a Securității, în colaborare, desigur, cu KGB, se folosea plenar de preoții ortodocși din diaspora de atunci și din totdeauna, ceea ce explică succesul AUR – în fond la constituire se declara un partid al diasporei – în comunitatea considerată cea mai occidentalizată a românilor, dar care, ca orice comunitate, este departe de a fi nediferențiată. Nu poți pretinde ca un yuppie român din Londra să voteze la fel cu un culegător de căpșuni din Spania.

Și ca să încheiem în trombă, așa cum șade bine unei curse contra cronometru: mașina din imagine este a unui român de etnie maghiară migrat din Petroșani la Oradea.

M-aș mira să nu fie contactat de AUR, cea care s-a lăudat cu membrii săi unguri și că în a doua zi a alegerilor 15 mii de români și-au exprimat dorința de a intra în Dacia tricoloră.

Și fiți mai cu băgare de seamă la clipul care încheie prezentarea. Ce dorește de fapt Domnul Simion-ultrasul: îndepărtarea lui Ciolacu din fruntea PSD.

Oare de ce?