„Nimic nu e mai periculos pentru conștiința unui popor decât priveliștea corupției și a nulității recompensate”   – Eminescu în Timpul, 26 Mai 1882

Dacă e să ne luăm după director, mai precis dacă ne imaginăm în locul lui, situația de la Liceul German este cât se poate de clară și de simplă.

Având nevoie de o deratizare, dezinsecție, conducerea liceului, adică chiar el, a apelat la o firmă de resort încă de anul trecut, factura și procesul verbal al recepției lucrării fiind semnate încă din 17 Decembrie.

Totul clar și limpede: firma din Deva avea contract cu orașul, era elementar să apelezi la ea dacă ți-a fost și recomandată până și de la Primărie, în fond banii pe care îi gestionezi, tu, Director, vin tot de la Primărie, iar faptul că lucrarea va fi executată la anul nu te deranja peste măsură, în fond cunoști bine birocrația bugetară, că doară nu ești în politică de azi, de ieri. Nemaivorbind că îl ai administrator pe Domnul Năsui, chimist la bază, cu studii de chimie atât la liceu cât și la facultate, fost șef de cabinet al fostului deputat Göndör, actualmente inspector-general școlar, repus acolo nu de mult de liberalii care conduc orașul, iar mai nou și țara.

Tu, matematician la bază, erai în ecuație perfectă, n-aveai cum să prevezi pocinogul.

Adică faptul că „specialiștii” firmei din Deva sunt și ei Dorei, ca tot omul, chiar dacă lucrează cu substanțe otrăvitoare, nu cu șurubelnițe și lopeți. Puteau veni mai repede cu două-trei zile, e drept, da sărbătorile sunt sărbători și la Deva, bine că au venit vineri, cu două zile înainte de începerea cursurilor, în fond la concentrația aia de patru ori mai mare decât normalul, puteau veni și cu o săptămână mai repede, tot îi otrăveau pe copii.

Poate că se puteau aerisi mai bine sălile acelea, dar uite până și marți, la patru zile de la deratizare, i s-a făcut rău la tipa aia venită de la București.

Pe de altă parte îi înțelegi și pe șefii de la Primărie. Ce ar fi putut ei să facă dacă tot s-a întâmplat ce s-a întâmplat?

Mai ales Domnul Bibarț?

N-are el problemele sale, încă nici nu știe dacă va candida sau nu, asta e, ce să spună omul, normal că a dat vina pe școală pentru că nu am fost pe fază. E adevărat, nu a fost prea frumos din partea lui, dar îl înțelegi, așa e în politică, când e bine, suntem amici și veseli, când nu e bine, nu ne mai cunoaștem, ne facem că plouă.

Pe de altă parte, este drept nici prin cap nu ți-a trecut că ar putea să apară astfel de probleme. Chiar dacă nu te pricepi tu prea mult la chimie, firmele astea ies în câștig dacă fac economie la substanțe, e la mintea cocoșului. Dacă stai să te gândești tot firma asta s-a ocupat și cu țânțarii din oraș, numai ei știu ce au împrăștiat din avioanele alea că țânțarii nici nu le-au simțit toată vara, au dispărut abia cu venirea gerului. De șobolanii din veceurile dezafectate din centru să nici nu mai vorbim, sunt bine mersi, noroc cu frigul ăsta că stau mai mult ascunși acum.

Ce putea să facă primarul în situația asta?

Mă rog, e drept, putea să treacă pe la spital, așa cum ai trecut și tu ca director, putea chiar să vină până în Aradul-Nou, să vadă ce și cum, că dădea bine la părinți. Dar nici atunci nu avea ce să zică de firma asta din Deva, că niciodată nu se știe sau chiar se știe foarte bine de cine dădea prin ricoșeu.

De fapt, nu era nicio problemă dacă nu se băga presa.

Numai că nu mai merge chiar ca pe vremuri, degeaba îi rogi să-și țină gura, sunt părinți care nu își cunosc bine interesul lor și al copiilor, intră în panică și fac atmosferă.

Uite cum a pățit până și Domnul Sergiu, cât îi el de vicepreședinte, mai bine nu se ducea la spital să-și vadă copilul. A dat acolo de fosta soție, care numai atâta a așteptat, l-a făcut albie de porci, nu altceva.

Pe chestia asta au și apărut prin presă și pe FB tot felul de aiureli. Că e mâna lui Domn Bibarț și cine mai știe ce și câte. Acuma este drept, așa e în politică, trebuie să știi când să acționezi și când să-ți vezi de treabă, când să dai din gură și când să faci pe mutu.

Putea și Domn Sergiu să-și vadă de treaba lui, nu să califice spitalul mizerabil.

Asta este, dacă te bagi în politică, nu ai cum s-o mai faci pe Domnișoara neprihănită. Iar dacă ai o funcție cât de cât, asta înseamnă. Că te-ai băgat în politică. Și cu cât ești mai jos – că ce e un director de școală acolo, chiar dacă este singurul liceu german în orașul unde nemții pot fi găsiți mai nou doar cu lupa – cu atât mai mult trebuie să fi mai pregătit să aduni cioburile de la oala de noapte spartă de alții.

În fond e bine că ai scăpat cu atâta. Putea să fie mult mai rău. Atunci să vezi presa. De fapt nu toată, ci doar ăia care se mai cred independenți și liberi, de parca am fi în Decembrie 1989.

Ăștialalți stau cuminți și reproduc comunicate, că și ei au nevoie de publicitate și sponsorizări de la primărie. Ghinion că s-a nimerit un jurnalist dintr-ăia puțini care încă cred că tot ce zboară se mănâncă. Că e libertate de expresie și opinie.

Hai că știm noi cum e: mori de foame cu libertatea de expresie în brațe.