Printre atâtea probleme și amenințări este mai greu să observi una care ți se pregătește chiar de către ai tăi.
Criză și inflație, război în vecini, cine mai are nerv și atenție pentru noile legi ale securității naționale care vor ajunge în scurt timp în parlament?

Inițiate de PSD în perfectă înțelegere cu PNL, având și igen-ul șoptit tandru al UDMR, elaborate de cei care susțin că se pricep, aflate acum la Guvern și președinte, noile legi – e vorba de zece – au un scop cât se poate de clar: creșterea puterii și influenței serviciilor secrete, scoaterea lor de sub controlul direct al Parlamentului, subordonându-le oarecum direct președintelui dintotdeauna.

Să vedem câteva din schimbările propuse, nu de alta, dar să nu ne spuneți că vorbim în necunoștință de cauză: SRI își extinde activitatea dincolo de granițe, iar SIE revine și în țară. Șeful SRI nu își mai prezintă raportul anual Parlamentului, care, în consecință, nici nu îl poate demite, acest rol revenind din nou președintelui. Ofițerii serviciilor secrete devin imuni în fața legii, anchetarea lor putând fi făcută de procurori special desemnați și aprobați de președinte. Obiectul de activitate a serviciilor secrete se extinde masiv, din moment ce au fost definite noi amenințări la siguranța națională: criminalitatea organizată, acțiuni împotriva sistemului de administrație, sănătate, educație, patrimoniu cultural, comunicații.

Și dacă toate acestea nu ne conving, iată ceva care retransformă SRI-ul în Securitate: dacă până acum aveau obligația să colaboreze cu serviciile doar organele și instituțiile statului, conform noilor legi această obligativitate se extinde și asupra particularilor, fie că e vorba de firme, fie de persoane.

Iar dacă nici astea nu vă ridică semne de întrebare, iată lovitura fatală: serviciile pot înființa și exploata activități finanțate din venituri proprii, astfel SRI poate coordona asociații cu activitate profesională, socială, culturală, sportivă, recreativă sau umanitară. Cu alte cuvinte, orice fel de activități și întreprinderi.

Desigur, dacă îi întrebi pe cei care au clocit această conjurație, că idee nu avem cum să îi spunem, îți vor spune că trăim vremuri speciale și periculoase, nu mai e ca înainte, statul trebuie să se organizeze, iar organul să acționeze în apărarea statului. Cu toate acestea boborul mai sensibil s-a sesizat, zeci de ONG-uri protestând împotriva revenirii oficiale – că pe neve cam așa era și până acum – la statul securistic mișcat din umbră de forțele obscure ale serviciilor secrete. Îngrijorarea este explicabilă mai ales în România, aici unde Securitatea lui Ceaușescu decenii la rând era stat în stat, nimic nu mișca fără încuvințarea ei, fără să mai vorbim de noii boieri îmbogățiți prin reîmpărțirea averii colosale dosite în fel și chip de de această organizație care era în toate.

Și care este și la baza acestor proiecte, avem noi impresia…

Paradoxul este și mai mare, dacă ne dăm seama că tocmai acum a fost degradat din onoruri Traian Băsescu, colaborator, vezi Doamne, demonstrat al Securității, iar noua lege te obligă să colaborezi cu moștenitorii aceleiași Securități. Adică să devii turnător, pentru că – nu-i așa? – în noile condiții, în statul condus de micuța, dar cu atât mai monstruoasa coaliție, patronată de Klaus cel din Sibiu, să colaborezi nu mai este o rușine, ci o mândră datorie patriotică. Mă rog, pentru cei tineri, cei care nu au avut ocazia să interacționeze cu un ofițeraș de la Secu, să le spunem că textul era identic și înainte: se făcea că nu o făceai pentru avantaje și parvenire, ci pentru patrie și popor (și pentru iubitul conducător!).

Iar pentru cei care nu știu cum a fost și ce este acum, dar gândesc logic, să le spunem că nimic nu susține această revenire în mijlocul democrației originale și în UE la statul securistic de tristă amintire. Eficiența unui serviciu secret nu constă în numărul turnătorilor sau în scoaterea de sub puterea legii a ofițerașilor speciali. Ea, eficiența, ține de organizare și competență, iar rolul acestor servicii într-o democrație stat de drept nu e să submineze, ci, dimpotrivă, să ocrotească și să întărească legea. Cu alte cuvinte, a obliga un om să toarne la noul Secu contravine tuturor preceptelor și principiilor pe care am încercat, în ultimii treizeci de ani, cu chiu cu vai să le încetățenim și la noi. Nu trebuie să ne mirăm când oamenii mai lucizi, presa mai fâșneață vorbește de putinizarea României chiar dacă aceste măsuri sunt luate sub paravanul găurit al amenințării reprezentate de Rusia lui Putin.

Problema cea mare este că deprinderile sunt mult prea puternice.

După un secol și ceva de stat polițienesc, oamenii noștri publici cu greu își imaginezază că se poate și altceva. Că libertatea și egalitatea nu sunt vorbe, dimpotrivă sunt singurele principii reale care pot structura o societate umană unde valoarea și nu șmecheria și minciuna reglementează lucrurile. Că există mereu coloane cu numărul cinci, că țara e plină de limitați care se cred șmecheri, nu schimbă lucrurile. Dacă fiecare își face treaba cum scrie la carte, lucrurile vor merge, dacă o face așa, ca pe la noi, după ureche, vor merge așa cum au mers și până acum. Șontâc-șontâc până ajungem la ședința următoare sau la prima masă de birt de lângă pușcărie.

Așa că vedeți, dragi tovarăși și prieteni, iubite conducător, ați dat din nou cu lupta de clasă în culmile socialismului, indiferent de cum încercați voi să prezentați asta prostimii…

PS. Aflat în vizită de lucru, Klaus a reacționat la „scurgerea” de informații, spunând ceva de genul că nu, Secu nu revine, eventual își revine.