Enola Day: Respirația și conspirația. Și ce-i dacă?, pe vreme de coronavirus

    de Lajos Notaros | 2 aprilie 2020, 9:24 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    3

    De când nu mai ies din casă, în fiecare dimineața mă trezesc plin de bucurie constatând că am nasul înfundat.

    Mă duc până la baie, îmi suflu nasul, nu înainte să mă spăl 30 de secunde cu apă fierbinte și săpun. Săpunul e cam rozaliu, miroase a cocos, nu neapărat bărbătesc, sper totuși ca asta să nu facă diferența la virus. Îmi suflu după aceea nasul, după care mă spăl din nou, de data aceasta doar 20 de secunde.

    Iau o gură de pălincă, e spre 60 de grade, deci la limită să omoare virusul, după care mă pun la masă. În timp ce mănânc răsfoiesc telefonul, nu mă opresc la nimic, merg mai departe, acum doar mă pun la punct cu noutățile.

    Încă nu știu despre ce voi scrie pentru mâine, sunt prea multe, toate previzibile și scandaloase.

    Am înțeles ca a sosit cel de-al doilea aparat de testat, au venit niște ieșeni să-l pună în funcție, iar mâine sosește cel de al treilea. Deocamdată nici primul nu este funcțional, dar vin niște timișoreni și se rezolvă. Oricum, mâine vom avea trei aparate de testat, dar niciunul nu va testa doctorii din spital, având în vedere situația. Oricum, nu toți se mai duc acasă, cei mai mulți stau la hoteluri, asta cel puțin până când se va pune în funcțiune spitalul de la Expo.

    Era bine până când era vorba de Seculici sau Deznan, acum însă problema a ajuns la Cionca, Stoian și Bîlcea. Dumnezeu cu mila.

    Hopa, vine ministrul la spital, iar un general se duce la Nădlac.

    Carevasăzică ne-au găsit până la urmă. Ăștia care circulă doar cu avionul sau elicopterul cam uită de Arad, nu sunt ca cei care își lasă rudele să moară în vamă la Nădlac. Și ce ar putea să facă un general la Nădlac sau un ministru la Spitalul Județean? De pornit cele trei aparte de testare n-au cum, deci, din nou, Dumnezeu cu mila. Mai ales că avem deja peste 20 de cadre medicale infectate și încă n-au fost testați toți.

    Poate dacă vine cel de al treilea aparat de testare.

    Până atunci să vedem mai bine cum e cu respirația. Pare ok, nimic uscat, respirație normală, muci cum e mai bine.

    E momentul așadar să trecem la teoriile conspiraționiste de pe FB.

    Americanii au dat în judecată China. Cer o cifră pe care nu reușesc să mi-o imaginez. Asta după ce chinezii au dat în judecată SUA. Ei nu cer o sumă atât de mare, la ei oricum totul e mare.

    Deci, este clar, susțin cei inteligenți de pe FB, de vină sunt chinezii. Și au murit până acum milioane, nu zeci de mii, așa cum reiese din anularea abonamentelor de telefonie mobilă. Milioane, nu așa.

    De ce să-ți anulezi abonamentul așa tam-nesam? Cât se poate de evident: mori, după care anulezi abonamentul. Dincolo nu mai ai nevoie că e prin transmitere spontană de la un spirit, cum ar fi al tău, să zicem, la un alt spirit, Mao Zedong sau Deng Xiaoping, de exemplu. Pe de altă parte este drept, în China sunt un miliard și șase sute de milioane de abonamente, câteva milioane în plus sau minus acolo e toleranță admisibilă.

    Oricum am lua-o suntem cobai.

    Lumea este de fapt un uriaș laborator, iar undeva deasupra niște ființe, nu știm exact cum arată, dar sunt în mod sigur cu masca pe figură și în salopetă închisă ermetic se uită la noi și ne observă.

    Și ce-i dacă?

    Numa` să nu semene cu ăștia care au grijă, cică, de noi. Nu le mai spun pe nume până nu reușesc să pună primul aparat de testare în funcțiune. Indiferent cât costă. Poa` să fie și reptilieni numa` să pună odată în funcțiune un aparat.

    În final trec la giumbușlucurile de carantină. FB e plin de ele.

    Ce să faci când n-ai ce face? Și ce-i dacă trebuie să stai acasă și nu merge televizorul și singura carte pe care o ai în casă e o carte de bucate de pe vremea lui Ceaușescu?

    Și ce-i dacă toate astea țin de realitatea cu care de o vreme nu mai dăm ochii?

    Că nu e nici FB, nici telefon deștept, nici ecranul laptopului sau al televizorului? E chiar viața, așa cum este ea, naturală, cu bune și rele, cu lucruri la care nu le poți da „delete” sau „reset” și nu ai la dispoziție niciun program antivirus.

    Și ce-i dacă viața se termină cu moartea? Indiferent a cui, indiferent unde, indiferent cum.

    Și ce-i dacă în viața reală nu prea contează funcțiile, titlurile, averea și altele?

    Contează doar cât de mult respecți viața și moartea. Viața și moartea celuilalt și în cele din urmă propria ta viață și moarte.

    Și ce-i dacă adevărul există? Realitatea, durerea, greutatea, efortul și în cele din urmă salvarea nu sunt doar vorbe? Scrise sau spuse pe ecran?

    Și ce-i dacă boala este minciuna, înșelăciunea, falsitatea, farizeismul?

    Și ce-i dacă boala este atunci când ceva sau cineva nu este acolo unde ar trebui să fie, ci este altundeva, undeva unde nu ar trebui să fie el, ci altcineva?

    Ajuns aici, m-am gândit să mă opresc, ajunge pentru astăzi.

    E momentul să mă apuc de scris. Voi scrie și de această dată chiar dacă știu că cele scrise de mine se vor topi în balta stătută a virtualului precum un fulg de nea răzleț în soarele rece de 1 Aprilie.

    M-am pus la calculator, am deschis Word-ul, am scris titlul, după care am continuat: De când nu mai ies din casă….

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    2 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.