E greu cu politica pe aici, pe la noi, din moment ce suntem singura țară din UE căreia îi lipsește stânga.

Liberalii se declară de dreapta, social-democrații mai nou sunt în alianță cu ei, deci nici măcar PSD-ul lui Ciolacu nu mai este de stânga. Și nu e nicio minune, în fond este moștenitorul singurului partid comunist care a reușit să ajungă, prin Ceaușescu, la un naționalism de paradă, un național-comunism de care nu prea mai pomenim dintr-un motiv cât se poate de simplu: cei mai puțin pregătiți să nu o confunde cu extremismul de dreapta al național-socialismului.

Și este evident că PNL-ul johanessian este singurul partid liberal din lume care se autodefinește fără probleme de dreapta, ajunge doar să observi cum au încercat să pună bețe-n roate alianței de dreapta a lui Drulă și Orban prin neacceptarea acestei alianțe la Biroul Electoral Central. Oamenii au trebuit să meargă până la Înalta Curte de Casație ca să fie înscriși la alegeri ca Dreapta Unită, formată din USR, PMP și Forța Dreptei.

Proful Johannis, pregătindu-se să devină secretar-general la NATO a dorit să arate cine e șeful, noroc că mai sunt și alții, n-am ajuns de tot ca pe vremurile de tristă amintire. Doar pe aproape. Dacă ne uităm la înghesuiala de pe dreapta, ne și întrebăm de ce e nevoie de atâtea partide, de ce nu refac băieții partidul unic?

Răspunsul este la îndemână: Johannis vrea să ajungă șef la NATO, iar ăia țin la chestii dintr-astea aiurea cum este și pluralismul de partid sau alternativa politică. De parcă n-ar ajunge că se mai schimbă între ei, uite și acuma, primul și singurul președinte ardelean al României trebuie să plece. A făcut două mandate, este clar că măsura asta cu limitarea mandatelor este o prostie, dar ce să faci, voiam în UE și în NATO și altfel nu ne luau. Și trebuie în continuare să ne facem că suntem democrați, cel puțin până ne bagă ăștia și în Schengen.

Și ca la București e și aici în Arad. E drept, mai lejer așa, mai provincial, că asta este: banii vin în continuare de acolo, descentralizarea a devenit o poveste de adormit copiii și jurnaliștii care mai cred în jurnalism.

Nu e nimic de văzut aici, PNL-ul e a lui Falcă de când îi lumea, încă de dinaintea lui Johannis, la PSD e Fifor, plecat și el mai mult pe la televiziunile de mâna a doua din capitală, în rest suflă vântul.

Ar mai fi și USR-ul, numai că asta este, în afară de doctorul Wiener nu prea găsești acolo mare lucru. Și ar mai fi și Cristi Galea, cel care își tot căuta un partid în ultima vreme, dar negăsind nimic care să îl scoată din handicapul politic, a optat și el, ce să facă, pentru unul care își zice Alternativa Dreaptă și de care nu a auzit nimeni pe aici până nu ne-a spus Cristi că există.

Acuma de AUR ce să mai zicem? E de dreapta rău de tot, chiar dacă aici, la Arad, toate se fac de o vreme cu mâna stângă. Ajunge să te uiți la Piața Catedralei ca să îți dai seama de asta. Cu stânga de pe dreapta.

Nu e de mirare că nimic nu mai pușcă. Bibi este peste tot, îl vezi de dimineața până seara, dar nu știi exact unde este de fapt. E la PNL cu Falcă, e la PSD cu Fifor sau te pomenești că AUR și-a amânat lansarea candidatului Leo Aslău tot așa, să vadă ce zice Bibi.

Cu Leo Aslău oricum este o mare problemă. Aflat în conflict cu Falcă încă din 2005, poate vă mai aduceți aminte de tevatura cu intrarea pe Ștrand – da, pe atunci încă era –, o fi el dat naibii, dar nici chiar așa. Să vină așa, pe nepusă masă, direct prin AUR și să amenințe înțelegerea. Că niciodată nu se știe, arădeanul e așa, calm și liniștit, dar dacă îi sare odată țandăra, să te ferească Dumnezeu!

Așa că asta este, mai vedem noi, nu vă înghesuiți prea tare că pe oricine ați vota tot acolo ați ajunge.

Locurile sunt limitate, candidații sunt ca peștii în apa învolburată a râului (un fel de rău), se agită nevoie mare să găsească vârtejul cela sigur care să-i ducă dincolo în lacul liniștit și îmbelșugat al posturilor din consilii, Parlament și Bruxelles.

Până atunci totul este posibil, dar nimic care ar schimba ceva sau i-ar pune pe treabă pe toți ăștia care ne spun că ne reprezintă, după care, între ei, zâmbesc complice și satisfăcuți de cât de șmecheri și deștepți sunt.

Având în vedere situația de mai sus, aproape că nici nu mai contează cine și pentru cine candidează.

Bibi, bun la toate, e al PNL-ului, dar poate să fie și al PSD-ului, ba, la o adică, și AUR poate conta pe el. Fără să mai vorbim de Alternativa Dreaptă a lui Cristi Galea. Iar dacă totuși, așa cum s-a mai spus, la Arad PNL merge cu candidați proprii, iar PSD la fel, nicio problemă: se vor alia după alegeri, în funcție de rezultatul obținut.

Iar aici Bibi nu are adversar pe măsură: cine mai poate pronunța atât de original și unic numele formației Cargo? Fără să mai vorbim de faptul că alegerile acestea care urmează mai mult încurcă. Nimic nou sub soare, niciun candidat care să te entuziasmeze, atunci pentru ce atâta tevatură?

Și uite așa, fără să ne dăm seama, intrăm din nou pe ușa din dos în schengenu’ lumii țărilor democratice…