Enola Day – Pielea ursului Arthur din pădurea online românească

    de Lajos Notaros | 6 mai 2021, 7:22 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    4

    Acum când pandemia pare pe sfârșite – premierul a spus ceva despre renunțarea la mască din August – e momentul să mai aruncăm o privire în jurul nostru.

    Să ieșim din necazurile noastre locale și zilnice, să uităm de Marți și de rondurile de seară, să așteptăm liniștiți până când se vinde Teatrul Vechi – încă, interesant, după informațiile mele, nu s-a parafat vânzarea -, mai precis să urmeze soarta hotelului Ardealul (fosta Crucea Albă) și să treacă în sfera de interese a unor grupuri de investitori despre care n-o să aflăm mare lucru în afara faptului că au bani. Mulți bani.

    Uite, de exemplu, știrea națională de ieri a fost eliminarea – sau extragerea, după termenul profesional -, lui Arthur, cel mai mare urs din România, un mascul de 18 ani care ar fi fost, după informațiile care circulă pe online mai abitir ca bikeiștii lui Bibi prin centru în week-end, împușcat în Martie de un prinț venit la vânătoare tocmai la noi, mai precis pe la secuii aceia cu care numa probleme avem.

    Fapta a fost scoasă la iveală de o fundație numită Agent Green, de protecție a mediului, evident, interesant fiind că președintele acesteia este consilier din februarie al prim-ministrului Cîțu.

    Iar de aici începe haosul. Cîțu, cel casual prin București, susține că nu poate fi chiar cel mai mare urs, în timp ce consilierul său zice că ba, este un urs de 595 de puncte din 600 posibile. Ministrul Mediului, Tánczos Barna, cu un nume ce ne duce spre zona unde a fost împușcat Arthur, merge pe mâna prim-ministrului său, susținând că nimeni nu poate spune dacă ursul a fost cel mai mare din România, oricum ancheta abia s-a declanșat, vom vedea, dacă vom vedea, la sfârșit. Până atunci însă ar fi bine să rămânem la cele știute acum, adică cam la nimic.

    Cu toate acestea în față, presa românească se aruncă cu capul înainte în poveste, FB-ul ia foc și fumegă, amestecând sezonul cu fazonul, așa cum îi șade, de altfel, bine unui site de socializare. Numele mari ale presei, cu o singură excepție: ProTV, se avântă și ele vorbind despre un prinț austriac, vânătorul, adică, cel care i-a curmat viața falnicului Arthur. Aflăm totuși printre rânduri că prințul Emanuel este de fapt din familia domnitoare a Liechtensteinului, așa cum îi și arată, de altfel, numele. Doctor, ca meserie și care stă într-un castel din Austria a familiei. Apare și elementul politic, atacul la președinte, e drept, deocamdată mai voalat așa. Cert este că Klaus Johannis a luat un premiu de la o organizație al cărui președinte este tatăl prințului, prinț și el presupunem.

    Ajunși aici, realizăm că suntem pe drumul cel bun ca tragica dispariție a ursului Arthur  să se transforme într-un scandal politic, de altfel foarte bine venit acum când pandemia e pe sfârșite – sau cel puțin așa se spune – și este exclus să stăm noi un pic liniștiți așa, să ne tragem răsuflarea, avem nevoie de scandal, de acuzații, că altfel ni se pare că viața stă pe loc.

    Norocul nostru este online-ul, aici țânțarul poate fi transformat oricând în armăsar, vorbele înlocuind faptele, informația fiind ucisă din fașă de bârfă și vorbe de clacă. Dar e bine, ne simțim în elementul nostru, FB-ul rabdă orice, e virtual, ce naiba, cine se supără ăla e prostul.

    Și cum spuneam, chiar dacă am avut și eu un motan Arthur, probabil cel mai spectaculos și deștept motan din câte am avut, ca jurnalist în retragere, deci oarecum de viță veche, am impresia că pe lângă ursul Arthur victima colaterală a acestei afaceri suntem noi, respectiv presa care în loc să meargă la fapte și informații verificate, colportează voioasă zvonuri și frânturi de informații, netrecându-i nici prin cap să pună acele întrebări care ar putea lămuri unele chestiuni, dacă nu chiar totul.

    De ce am aflat doar acum de vânătoarea din martie? De ce nu s-a dus prințul să vâneze ursoaica cu puii ei – pentru care avea aprobare – care devastau încă din vară satul de care se face pomenire? Cine și de ce l-a condus pe prinț la Arthur, din moment ce el din Austria sau Liechtenstein habar n-avea unde să meargă ca să dea de maiestuosul animal? Cine l-a botezat Arthur, din moment ce ministrul cu nume ce trimite la secui habar nu avea cum îl cheamă? Unde este ursul acum? E deja scos din țară, figurând ca trofeu pe peretele castelului din Austria al prințului? Sau?

    Jurnaliștii austrieci măcar l-au întrebat pe prinț, chiar dacă acesta deocamdată a refuzat să comenteze într-un fel sau altul afacerea. Ai noștri se mulțumesc cu conferințe de presă și cu ce spun cei de la vârf. Ar trebui să le treacă prin cap că ar putea efectua – de fapt decurge din obligațiile unei prese autentice – o anchetă paralelă. Să meargă la acele instituții, să-i caute pe acei oameni fără de care prințul Emanuel, cât de mare vânător ar fi el, nu avea cum să-l găsească pe Arthur în bucățica de pădure din Covasna unde, cum se spune, se ascundea fără să pericliteze într-un fel sau altul viața secuilor din apropiere.

    Eu mai sper că se va întâmpla și asta în cele din urmă. Nu de alta dar până atunci vindem pielea ursului din pădure, dovedind că oamenii au dreptate când nu mai au încredere în presă.

    Sau nici în presă…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Citeva zile se va dezbate subiectul inflacarat pe canalele TV, pe FB, in presa, apoi ne intoarcem inflacarat pe tema vaccinare, ridicarea restrictiilor, apoi subiectul Arthur va fi inmormintat fara nici o finalitate si nimeni nu va mai sufla un cuvint.

      +2 voturi
      +1
      -1
    2. Țara oiropeană împărțită în privilegiați și fraieri, cu două sisteme de drept după încadrarea de mai înainte este echilibrată din perspectiva egalității de tratament de Bibi care amenajează (printr-o extrordinar de elaborată procedură – vopsire pe asfalt) parcări pentru scutere care se văd astfel protejate de competiția neloială pe care o fac mașinile.
      În concluzie recomand (slugilor) să voteze tot PNL și USR care E singurele care luptă pentru egalitate … la pensat.

      +1 voturi
      +1
      -1
    3. Voiam să scriu şi eu despre subiect, dar ai fost mai rapid. Nu trebuie nici o investigaţie jurnalistică, ci doar o minimă cunoaştere a legii, iar pentru cei în drept o aplicare a ei. Conform legii, vânarea urşilor este interzisă în România. Derogarea de la această prevedere legală se face doar pentru cazuri speciale, cum ar fi un urs periculos. Însă, vânarea acestui posibil urs periculos este făcută exclusiv (nota bene!!!) de vânători autorizaţi şi nu de vânători invitaţi. Adică, se organizează o vânătoare dedicată acestui exemplar. Restul poveştii este despre corupţie. Inclusiv în rândul mass-media. Aşa cum ai spus şi tu, de altfel. No, servus!

      +4 voturi
      +1
      -1
      • Mersi de intervenție, da, suntem de acord, minus presa.
        Suntem între noi, așa că nu e mare lucru: o presă care nu face investigații, acceptă, cum ar veni, ce i se spune, nu mai este presă, indiferent de orientare politică.
        De altfel, ceea ce se știe mai puțin și e cu atât mai mult interesant, din moment ce președintele Agent Green, Pârv, parcă, este din februarie consilierul lui Cîțu pe probleme de ecologie, cum de nu s-a dus la el cu această problemă, ci a ieșit direct în public?
        Simplu: sesizarea a venit de fapt din Austria printr-un ONG de profil – apare și în comunicatul Agent Green – sesizat de presa de acolo.
        Cu alte cuvinte eu nu am în această chestiune nicio treabă cu vânătorii, nici cu urșii, ci cu presarii de la noi care, cu excepțiile minimale de rigoare, nu mai funcționează ca acel câine de pază despre care se discuta atâta acum câteva decenii.
        Iar cu legea e și mai complicat. Nemaivorbind de faptul că se tot schimbă. Cert este că vânătorii, adică specialiștii în domeniu, susțin că avem cu peste 3000 de urși mai mulți decât permite arealul lor de trai. Și asta de când, Cioloș a modificat reglementarea cu vânarea urșilor. Cu alta cuvinte una e că ursul brun e ocrotit și alta asigurarea unui habitat și populații corespunzătoare.

        +2 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    3 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.