Conform propriei sale afirmații Vladimir Vladimirovici Putin a trecut în rezervă din KGB, la vârsta de nici patruzeci de ani, având rangul de locotenent-colonel.
Asta după ce a intrat în ”servicii” imediat la terminarea facultății de drept în 1975. Au urmat anii de afirmare care au culminat cu cei cinci ani petrecuți între 1985-1990 la Berlin. Sub acoperirea de ”translator”, Vladimir Vladimirovici a învățat germana încă din liceu, tânărul ofițer acoperit s-a ocupat cu tot felul de lucruri obscure, dar cu atât mai folositoare statului sovietic aflat în anii săi crepusculari.

Printre altele, după unele mărturisiri neverificabile – ce să-i faci, asta este specificul muncii în contrainformații – a fost atent și la gruparea teroristă Fracțiunea Armata Roșie, aceea care a devenit sinonimă cu terorismul în Germania Federală a anilor șaptezeci-optzeci. Numele cele mai cunoscute fiind ale lui Andreas Baader și Ulrike Meinhof, iar după căderea regimului comunist din Germania a devenit evident – din documentele STASI – că teroriștii erau protejați de serviciile secrete comuniste, în frunte cu KGB, desigur.

Retras la Leningrad, cunoscut mai nou și din nou ca Sankt Petersburg, Piter pentru adevărații cunoscători, încă tânărul Vladimir Vladimirovici s-a lipit de fostul său profesor de la universitate, primar al orașului, cel care i-a favorizat intrarea în lumea sulfuroasă a politicii ruso-sovietice, acea lume personificată plenar de Boris Elțîn, cel care luându-l sub aripile sale protectoare, i-a asigurat accesul spre Moscova, respectiv în sferele cele mai înalte ale acestei politici.
Astfel, ”lăsat la vatră” de KGB, devine pentru un scurt timp, în 1996, directorul structurii, renumite FSB, urmărind de acolo aventurile din ce în ce mai fanteziste ale binevoitorului său cuprins prea des de efuziuni bahice. Poate de aia, Valdimir Vladimirovici se duce mai aproape de acesta, devenind prim-ministru, ca imediat după asta să facă pasul cel mare, devenind președinte interimar după demisia lui Elțîn.
Restul se știe. De atunci, din 2000 mai exact, este liderul din ce în ce mai puțin contestat al Rusiei, cel mai longeviv șef de stat, imediat după amicul Lukașenko, cel tot cu trecut milițienesc și numit în occident și ultimul dictator din Europa.
Încă ceva înainte de a ajunge la descătușarea finală.

Copil târziu, după ce doi dintre frații săi muriseră, Vladimir este fiul lui Vladimir, cel care printre altele a servit într-un batalion NKVD (strămosul KGB) de intervenție în timpul celui de al doilea război mondial. Și chiar dacă contează mai puțin, nici bunicul Spiridon n-a fost oareșcine, din moment ce i-a fost bucătar personal atât lui Lenin, cât și lui Stalin.
Am spus toate astea ca să știm cu cine avem de-a face atunci când îl admirăm văzându-l jucându-se ca pisica cu șoarecele cu liderii occidentali, sărmanii de ei, cei care nu au avut norocul de un asemenea trecut. Când ne distrăm de prostia occidentalilor, uitând ce fericiți am fost când am scăpat de mângăierile Marelui Urs, și care se tem de un război declanșat de armata lui Vladimir Vladimirovici, că doară n-o fi a marelui popor rus. Cum râdem, în ignoranța noastră feisbuchistă, cu gura până la urechi de proștii de americani care cred că Putin va porni războiul când zic ei, adică exact în 16 februarie.
Problema e, că ei, sărmanii, n-au pregătire kaghebistă, sunt politicieni, mai mult sau mai puțin talentați și nu au la dispoziție o țară întreagă, de fapt cea mai mare din lume, cu care să se joace cum le vine lor cheful. Că mai fac și ei prostii, cine nu face, dar ei nu sunt păpuși matrioșka despre care niciodată nu știi de unde încep și unde se termină. Și, mai ales, la ce servesc de fapt.
Așa că nu va fi război sau dacă va fi nu va fi războiul nostru, ci al unui fost ofițeraș-spionel care se imaginează încă și acum, în era comunicărilor instantanee, țarul norodului ascultător și prostănac al infinitului pământ rusesc. Se joacă cu un întreg popor ținut în sărăcie și folosindu-se de noii boieri, numiți simplu oligarhi, plătind câte o sută de milioane de dolari pe zi ca să țină o armată lângă granița vecinului care nu face cum zice el. Și se face că nu bagă de seamă că oligarhii care îl țin pe banii lor își timit copiii la cele mai bune universități din SUA și Marea Britanie și își cumpără proprietăți în Miami.

Școlit în KGB, urmașa Ohranei și a NKVD-ului, pornește de la convingerea că toți oamenii sunt corupți ca și el și fiecare om are un preț. E modul în care s-ar gândi dacă ar gândi o păpușă matrioșka, o existență care reproduce nimicul la infinit. Se folosește fără scrupule de slăbiciunile inerente ale statelor democratice, sperând că le poate ameți până la capăt cu jocurile kaghebiste bazate exclusiv pe diversiune și înșelăciuni.
Însă totul are un sfârșit:
Mă gândesc cum va reacționa țarul Vladimir Vladimirovici dacă occidentul – așa cum unii reprezentanți mai porniți și înervați de obrăznicia de la Kremlin propun în ultimul timp -, va trece la blocarea conturilor și a fluxului de bani rusești de prin băncile mari și sigure ale lumii pe care Vladimiri Vladimirovici o consideră naivă și coruptă în același timp.
Va porni oare atunci războiul sau va mai scoate o păpușă din cealaltă?