Dincolo de faptul că sună bine, zicem aici și de Kamala, având în vedere că vine mai repede în timp.

Atunci când ai noștri se opintesc în turul I, în SUA se va ști deja dacă Kamala a reușit ori Donald a dat-o din nou în bară. Mai mult decât atât, acum, așa, în liniștea căminului nostru bântuită de ultimele valuri de caniculă, ne putem pune și întrebarea de zece: oare rezultatele din SUA vor avea oareșce influență asupra celor, nițel mai încolo, din România.

Nu de alta, dar treaba chiar seamănă: acolo o Doamnă se opune unui domn mai puțin domn, pe când aici cel puțin două femei, asta ca să nu mai vorbim de Mihaela, dragostea noastră, se vor opune nenumăraților bărbați care încă se cred bărbați și capabili să învingă niște femei acolo.

Pe de altă parte, Geoană tocmai a demisionat de la NATO, devine evident că va candida, iar cu Mihaela în spate va fi tare greu pentru Elena și Diana. Pentru că asta este, dacă facem abstracție de Geoană, ceilalți bărbați candidați nu fac împreună cât face Trump singur. Asta în situația în care nimic nu este deocamdată sigur privind candidaturile. Bine, Ciolacu și Ciucă e ciu-ciu la sigur, Simion merge că nu îl doare dejetu, iar ceilalți, câți or mai fi, se duc și ei că nu riscă nimic. E ceva, nu, să fi fost măcar o dată și tu candidat la președinția României.

Dacă stăm și ne gândim mai bine – ce să facem, oricum nu de noi depinde – diferențele sunt mai mult de formă și de gesticulație. Iar miza este una singură de fapt: dacă reușește Geoană în cele din urmă ceea ce nu a reușit cu Johannis. În rest că e Ciolacu sau Ciucă, tot acolo suntem, iar Lasconi există mai mult pe hârtie, din moment ce nici cei din USR nu sunt foarte convinși de candidatura ei. Pentru Simion și Diana, fosta lui dragoste, treaba e mai mult de imagine, așa cum asta este situația cu extremitățile politicii românești postcomuniste de când e lumea.

Am mai mulți amici care îmi reproșează că nu l-am votat pe Iliescu împotriva lui CV Tudor, iar eu degeaba le spun de peste două decenii că, uite, istoria mi-a dat dreptate: Tudor nu era un candidat pe bune, ci pus acolo pentru cei care nu aveau încredere nici în Iliescu. Tot așa și aici: Simion și Șoșoacă vor lua niște voturi de la cei care nu au încredere în Ciolacu sau Ciucă, cel puțin în prima rundă.

Rămâne, desigur, marea întrebare, cine ajunge în turul 2. Care nu este nici măcar o întrebare foarte dificilă, așa cum vom vedea în scurt timp după ce Geoană își anunță oficial candidatura. Nu de alta, dar după sondajele de opinii de până acum nu prea are rost să ne luăm, din moment ce au devenit simple instrumente de partid de manipulat votul.

În America treaba e mai serioasă totuși, sondajele indică tendințe și schimbări reale, așa cum s-a văzut asta după ce a fost anunțată candidatura Kamalei Harris. La ora actuală, spun sondajele, Trump este în mare dificultate, dacă ar fi mâine alegerile, Kamala ar câștiga la sigur.

Noi pe aici încă bâjbâim, așa cum ne stă bine, Geoană ne încurcă rău de tot, om vedea după ce candidatura sa va fi și oficială, nu doar previzibilă. Ceea ce se vede însă de pe acum este că majoritatea specialiștilor îl văd în turul doi, singura lor problemă fiind cu cine se va lupta acolo.

Cu Ciolacu, cred cei mai mulți – deci va fi o luptă internă PSD oarecum – cu Ciucă mai greu și așa, ca să nu se spună că nu suntem serioși, ar mai fi și Elena Lasconi. Cu șanse mici, e drept, dar oricum mai mari decât Simion sau Șoșoacă. Asta ca să nu mai vorbim de cei ca Diaconescu, veniți la start fără niciun program sau șanse reale.

Având toate acestea în vedere, fără să insist sau să cred că am dreptate în toate, mi se pare că varianta cea mai bună rămâne cu Geoană președinte. Nu că aș avea eu o speranță din aia deșartă, dar, având în vedere situația și posibilitățile, un președinte care nu poate fi legat de niciunul dintre partidele din față ar putea avea un rol de echilibru și de seriozitate în politica românească. Iar Geoană, chiar dacă nu are calibrul peste ceilalți, are totuși o experiență în politica externă – a fost ambasador și la Washington, să nu uităm – care vine bine unui președinte care răspunde de politica externă a țării sale.

Dacă e vorba până acolo, Geoană nu are probleme cu limba engleză, afirmație care nu poate fi făcută fără rest despre ceilalți, în frunte cu Ciolacu sau Ciucă. Poate Lasconi, această Kamala a noastră fără prea mari șanse, însă, să fim drepți, să nu ne ascundem după povești, politica românească nu este încă pregătită pentru o președintă.

Rămâne de văzut dacă cea americană este…